Opinii

Pe masura ce ne apropiem de sarbatorile pascale, intr-o perioada incarcata de evaluari, planificari si concedii, claritatea si predictibilitatea devin esentiale pentru companii atat din perspectiva legislativa, cat si organizationala. In aceasta perioada, companiile resimt o nevoie stringenta de reguli clare si proceduri bine definite pentru o organizare eficienta a activitatii in contextul zilelor de sarbatoare legala.

Un subiect specific acestei perioade este acordarea zilelor de sarbatoare legala pentru salariatii care apartin unui cult religios crestin si celor care apartin de alte culte religioase, in conditiile in care prevederile legale in materie sunt inca susceptibile de interpretari diferite.

In prezent, Codul muncii reglementeaza 17 zile de sarbatoare legala recunoscute la nivel national, dintre care cele care privesc sarbatori religioase au in vedere confesiunea crestin ortodoxa. Pentru salariatii de alta confesiune crestina , zilele libere pentru Vinerea Mare, prima si a doua zi de Pasti, precum si prima si a doua zi de Rusalii se acorda in functie de data la care sunt celebrate de acel cult.

Daca anumiti salariatii au beneficiat, prin cumulare , de zilele libere pentru aceste sarbatori atat la datele aplicabile conform legii cat si la cele stabilite pentru cultul religios legal, crestin, de care apartin, vor recupera zilele libere suplimentare pe baza unui program stabilit de angajator. Aceasta prevedere a fost introdusa relativ recent in legislatie, printr-o modificare a Codului muncii din anul 2020. Din expunerea de motive a acestei legi, reiese ca menirea modificarii legislative nu a fost de a crea un mecanism de recuperare aplicabil angajatilor din toate confesiunile, ci doar de a reglementa, cu titlu special, situatia angajatilor care apartin cultelor crestine.

Pentru persoanele care apartin de alte culte religioase decat cele crestine , Codul muncii prevede dreptul de a beneficia de cate doua zile specifice de sarbatoare legala pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale pentru persoanele apartinand acestora. Aceste zile libere trebuie acordate salariatilor in alte zile decat zilele de sarbatoare legala stabilite potrivit legii sau de concediu de odihna anual. Pentru claritate, discutia se rasfrange numai asupra acelor culte recunoscute la nivel national, reglementate expres in Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor.

Legislatia nu clarifica insa ce se intampla atunci cand acesti salariati beneficiaza de cele 6 zile de sarbatoare legala pentru sarbatorile specifice cultului religios de care apartin, dar si de zilele de sarbatoare legala cu ocazia sarbatorilor religioase prevazute in Codul muncii pentru angajatii crestini ortodocsi. In acest caz, spre deosebire de situatia angajatilor de alta confesiune crestina (altii decat cei ortodocsi), legiuitorul nu a mai prevazut obligatia de a recupera zilele specifice de sarbatoare legala, acordate in alte perioade.

Intrebarea care se pune in acest caz este daca aceste 6 zile libere urmeaza totusi a se recupera ori se acorda in plus fata de restul zilelor de sarbatoare legala, creandu-se astfel o diferenta de tratament juridic, favorabila angajatilor care nu sunt crestini.

Pe fondul absentei unei practici cristalizate a instantelor pe subiect si avand in vedere normele legale aplicabile expuse anterior, subiectul este susceptibil de diferite interpretari, inclusiv in practica autoritatilor.

La nivelul autoritatilor cu competente in domeniul relatiilor de munca au fost exprimate opinii diferite: (i) interpretarea potrivit careia cele 6 zile libere acordate salariatilor de alta religie decat cea crestina se cumuleaza cu cele 17 zile de sarbatoare legala prevazute de lege, astfel incat acesti salariati beneficiaza in total de 23 de zile libere aferente sarbatorilor legale, iar recuperarea celor 6 zile nu este reglementata de lege; (ii) interpretarea conform careia cele 6 zile libere acordate angajatilor de alta religie decat cea crestina nu se acorda suplimentar , iar recuperarea acestora in cazul in care se acorda suplimentar celorlalte zile de sarbatoare legala nu este exclusa, desi legislatia nu prevede obligatia recuperarii. In acest context, avand in vedere divergentele de interpretare, consideram ca ceea ce pare a fi mai degraba o lacuna legislativa isi poate gasi justificarea in principii precum toleranta religioasa si poate fi incadrata in sfera masurilor pozitive prevazute de legislatia privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare (i.e., " Masurile luate de autoritatile publice sau de persoanele juridice de drept privat in favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunitati, vizand asigurarea dezvoltarii lor firesti si realizarea efectiva a egalitatii de sanse a acestora in raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunitati, precum si masurile pozitive ce vizeaza protectia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare in sensul prezentei ordonante ").

De lege ferenda , reglementarea existenta ar trebui clarificata printr-o interventie legislativa fata de interpretarile diferite care pot aparea in practica. Fata de cadrul legislativ existent, se ridica intrebarea cum trebuie sa procedeze angajatorii in absenta unei interpretari unitare a acestor dispozitii, iar o abordare unitara nu este posibila fata de neclaritatea existenta la nivel legislativ.

In practica, in functie de interpretarea situatiilor de catre instante/autoritati, angajatorii se pot afla in situatia de a compensa eventuala munca prestata de angajatii care apartin unor alte culte religioase decat cele crestine in zilele libere aferente celor 3 sarbatori religioase anuale declarate astfel de catre cultele religioase legale de care apartin sau, dupa caz, in zilele specifice sarbatorilor legale celebrate de cultul crestin-ortodox (o astfel de compensare ar presupune acordarea de timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile; in cazul in care, din motive justificate, acordarea de timp liber nu este posibila, salariatii ar trebui sa primeasca un spor la salariul de baza pentru orele prestate in acele zile). Riscurile juridice ar putea sa genereze in sarcina angajatorilor expunere financiara - i.e., despagubiri solicitate de angajati in instanta ori sanctiuni contraventionale in cazul nerespectarii prevederilor privind compensarea activitatii desfasurate in zilele de sarbatori legale. In vreme ce acordarea celor 6 zile de sarbatoare legala in mod suplimentar celorlalte zile de sarbatoare legala reglementate de lege ar fi o varianta juridica mai sigura, aceasta varianta ar putea crea dificultati operationale atunci cand ar fi afectata continuitatea activitatii economice.

Angajatorii pot avea in vedere instituirea unei evidente interne a persoanelor care apartin altor culte religioase legale, cu respectarea legislatiei privind protectia datelor cu caracter personal, si sa evalueze modalitatea in care pot acorda zilele de sarbatoare legale specifice pentru aceste persoane (in natura sau, in conditiile legii, prin spor la salariu cand exista motive justificate), pentru a atenua riscurile de natura contraventionala si civila.