Opinii

Am invatat sa schiez la 38 de ani. Tarziu, dupa toate standardele acestui sport. Fara reflexele copilariei, fara naturaletea celor care au crescut pe zapada, fara promisiunea unui progres rapid. Doar cu perseverenta, cu multa munca si cu o relatie complicata cu frica, comparatia cu cei din jur si esecul. Privind astazi inapoi, imi dau seama ca decizia de a nu renunta a fost una dintre cele mai rodnice experiente ale mele: schiul nu m-a invatat doar sa cobor orice fel de partii, pe orice fel de vreme si orice fel de zapada, ci sa inteleg mai bine legatura esentiala dintre realitate, concentrare si performanta in business.

In schi, realitatea nu negociaza . Daca intri gresit intr-un viraj, daca intarzii o decizie sau daca iti pierzi atentia pentru o fractiune de secunda, muntele nu iti ofera explicatii alternative. Raspunsul vine imediat, clar si, uneori, dur. Nu exista amanari si nici naratiuni salvatoare. In mediul de afaceri, tentatia de a cosmetiza realitatea este permanenta: cifrele pot fi reinterpretate, termenele pot fi ajustate, responsabilitatile pot fi diluate. Pe partie, insa, diferenta dintre perceptie si realitate se corecteaza instantaneu. Aceasta disciplina a confruntarii directe cu faptele m-a ajutat, in timp, sa reduc spatiul dintre analiza si decizie si sa accept mai repede adevarul operational , chiar si atunci cand este inconfortabil .

Schiul dezvolta si o forma rara de concentrare - nu una teoretica, ci una totala , aproape fizica. Pe partie nu poti fi "partial prezent". Atentia trebuie sa fie ancorata in fiecare metru de teren, in fiecare schimbare de panta, in fiecare ajustare de ritm. Mintea nu are voie sa rataceasca. Aceasta capacitate de a ramane complet prezent - fara zgomot mental, fara dispersie - este una dintre cele mai valoroase competente pentru oricine ia decizii ce conteaza. In business, deciziile bune nu sunt luate in agitatie, ci intr-o stare de concentrare calma, in care detaliul nu anuleaza viziunea, iar presiunea nu tulbura discernamantul.

Anii de schi m-au invatat ca performanta nu vine din accelerare continua, ci din calitatea atentiei cu care parcurgi fiecare etapa. Mult timp am avut impresia ca progresez prea lent. Doar mici ajustari, repetate, aproape invizibile: o pozitie mai buna, o anticipatie mai fina, mai mult calm in situatii-limita. Abia dupa ani, progresul a devenit evident. Exact ca in business, unde maturizarea reala nu se vede de la un trimestru la altul, dar devine imposibil de ignorat pe termen lung.

De cativa ani, urmaresc cu atentie parcursul lui Marco Odermatt . Nu doar pentru palmares, ci pentru felul in care isi gestioneaza excelenta . Pentru orice iubitor al schiului, cursa de Super-G a lui Odermatt de la Campionatele Mondiale de Schi Alpin de la Saalbach, din februarie 2025, este un etalon: un reper tehnic si mental, un test complet de concentrare , precizie si capacitate de a ramane lucid sub presiune . Victoria lui a fost, din acest punct de vedere, exemplara: o cursa construita inteligent, fara excese, fara gesturi inutile, castigata prin control al riscurilor , finete tehnica si metoda . Dar ceea ce impresioneaza poate si mai mult este ceea ce urmeaza dupa linia de sosire. Discursul lui Odermatt ramane constant ancorat in modestie: vorbeste despre procese , despre pregatire, despre echipa , despre detalii. Nu transforma succesul intr-un act de autosuficienta si nu confunda performanta cu infailibilitatea. Smerenia performantei , rara la acest nivel, este profund inspirationala - si extrem de relevanta pentru oricine doreste sa performeze in business, unde succesul devine periculos exact in momentul in care este confundat cu certitudinea absoluta.

La inceputul parcursului meu pe schiuri, credeam ca a schia bine inseamna sa controlez totul. Rezultatul a fost rigiditatea - si, inevitabil, pierderea controlului. Abia cand am invatat sa accept instabilitatea, sa las schiul sa lucreze si sa ma adaptez la teren , performanta a devenit fluida. In business, lectia este identica: strategia fara adaptare este fragila, iar rigiditatea decizionala creeaza organizatii vulnerabile. Controlul real nu inseamna blocaj, ci capacitatea de a te adapta la teren fara a-ti pierde directia. Schiul m-a facut mai atent, mai concentrat. M-a invatat sa accept realitatea si limitele sale si sa construiesc ceea ce am construit pas cu pas, fara zgomot inutil. Intr-o lume de business tot mai volatila, aceste competente nu sunt un lux, ci o necesitate . Daca vreti succes in business, nu exista solutii miraculoase. Dar exista contexte care te pot antrena exact la ceea ce conteaza cu adevarat. Pentru mine, schiul este unul dintre ele. Haideti la schi!