Opinii

Opinie publicata de Larry Fink, presedintele si directorul executiv al BlackRock, in Financial Times.

Economia globala se afla intr-un loc ciudat: stim mai multe despre urmatorii sapte ani decat despre urmatoarele sapte zile.

De aproape doua luni calatoresc prin lume si aud aceeasi intrebare: ce se va intampla cu tarifele vamale? Totul sunt doar presupuneri. Cel mai sumbru scenariu arata rau: socuri de aprovizionare, inflatie in spirala, incetinirea economiei. Dar in acest punct, insasi speculatia a devenit o marfa: luata in calcul, supralicitata, reluata la nesfarsit in titlurile din presa.

Aceasta este povestea pe termen scurt. Povestea pe termen lung, de sapte ani, este mai tacuta, dar mult mai importanta.

Tarifele impuse de administratia Trump sunt un simptom al reactiei impotriva unei ere ce ar putea fi numita "globalism fara balustrade". PIB-ul global a crescut mai mult de la caderea Zidului Berlinului in 1989 decat in toata istoria inregistrata de dinainte. Dar beneficiile nu au fost impartite echitabil. Investitorii din S&P 500 au obtinut un randament de peste 3.800%. Muncitorii din zonele industriale afectate nu.

Asadar, nu e surprinzator ca acest model de globalizare se destrama. Insa inlocuitorul propus - nationalism economic cu granite inchise - nu este nici el mai convingator.

Adevarata intrebare este: ce va inlocui modelul care ne-a adus pana aici? Si raspunsul incepe sa prinda contur. Nu este nici globalism, nici protectionism, ci o combinatie: piete deschise, dar cu obiective nationale - si cu gandul la muncitori.

In centrul acestui nou model se afla pietele de capital: bursele in care oamenii investesc in actiuni, obligatiuni, infrastructura, in tot. De ce? Pentru ca pietele au o capacitate unica de a transforma cresterea globala in prosperitate locala - chiar daca, istoric, asta nu s-a intamplat intotdeauna.

In globalizare, capitalul urmarea adesea randamentele oriunde in lume, fara a aduce beneficii reale oamenilor de acasa. Ar trebui, desigur, sa ne dorim in continuare ca banii sa se miste liber catre oportunitati - asta face pietele eficiente. Dar asta nu inseamna ca tarile nu pot directiona mai mult capital spre interior.

Intr-un model mai orientat national, pietele canalizeaza economiile cetatenilor spre afaceri si infrastructura locale. Castigurile se intorc catre oameni, ajutandu-i sa-si permita locuinte, educatie, pensie. Pe scurt: oamenii vor alimenta cresterea economica a tarii lor si vor detine o parte din ea.

Primul pas? Sa ajutam mai multi oameni sa devina investitori. Aceasta este schimbarea profunda pe care o vad in economie. Guvernele regandesc pentru cine sunt pietele. Timp de decenii, acestea au fost destinate in principal celor mai bogati cetateni si marilor institutii. Acum, tarile democratizeaza accesul la piete, recunoscand ca acelasi muncitor de fabrica ignorat de globalizare poate deveni si el investitor.

Luati exemplul Japoniei. Pana de curand, nu exista o metoda fiscal avantajoasa de a investi pentru pensie. Acum, programul sau Nisa este in plina expansiune - anul trecut, inscrierile au depasit 25 de milioane. Intre timp, in SUA, legiuitorii analizeaza o versiune de piata a "bondurilor pentru nou-nascuti": un cont de investitii deschis fiecarui american de la nastere. Chiar si un depozit modest ar putea creste, pana la 50 de ani, intr-un fond de pensie sau pentru studii.

Dar a crea mai multi investitori e doar jumatate din drum. Fiecare piata are doua fete: cei care investesc si locurile unde capitalul este pus la lucru. Asigurarea ca banii sunt investiti local este dificila - si in Europa, de exemplu, a declansat o reevaluare economica serioasa.

Capitalul nu poate alimenta cresterea daca este blocat in birocratie. Totusi, UE functioneaza sub 27 de sisteme legale diferite. Si chiar daca reusesti sa treci de toate aceste bariere si decizi sa investesti - sa zicem, intr-o companie de energie - poate dura 13 ani doar pentru a primi aprobarea unei linii de inalta tensiune. Poti sprijini acel proiect pentru a raspunde cererii uriase din partea centrelor de date, dar daca acele centre antreneaza inteligenta artificiala, declanseaza un nou nivel de reglementari. Rezultatul? Paralizie. Europenii economisesc de peste trei ori mai mult din venit decat americanii, dar investesc mult mai putin.

Totusi, lucrurile incep sa se schimbe in Europa. Exista un impuls in crestere pentru a elimina barierele care franeaza capitalul: aprobari mai rapide, mai putina birocratie pentru AI, un cadru de reglementare unificat in loc de 27 si, cel mai important, o adevarata uniune a economiilor de piata si a investitiilor. Daca as fi politician european, aceasta ar fi prioritatea mea numarul unu. Investitorii vor urmari cu atentie daca reformele se vor concretiza.

Desigur, extinderea pietelor nu va rezolva totul. Lasata necontrolata, financiarizarea poate alimenta inegalitatea. Asta a fost prima versiune a globalizarii: bogatie uriasa, distribuita inegal, fara sa se tina cont de cine beneficiaza - sau unde.

Ceea ce prinde contur acum este a doua versiune a globalizarii - o re-globalizare construita nu doar pentru a genera prosperitate, ci pentru a o indrepta catre oamenii si locurile lasate in urma prima data.