Opinii

Tot mai multi profesionisti aleg sa ramana specialisti, evita sau refuza rolurile manageriale. Poate ca apetitul pentru leadership nu va reveni pana cand ambele parti nu isi asuma partea lor: organizatiile sa construiasca roluri manageriale care merita dorite, iar profesionistii sa accepte responsabilitatea si disconfortul pe care cresterea le presupune.

Directorii generali, liderii de business si profesionistii din HR observa un fenomen care nu este nou, aparusera deja primele semne spre finalul anilor 2000, fenomen care insa s-a accentuat puternic in ultimii ani: angajatii nu-si mai arata interesul sau chiar refuza pozitii manageriale, unii cer sa revina in roluri individuale sau cu responsabilitati mai putine, iar lista celor care isi doresc sa conduca echipe pare sa se scurteze de la an la an. Fenomenul nu este limitat la o generatie si nici la Romania. Mai multe studii internationale arata aceeasi tendinta. Un studiu realizat in 2025 de Investors in People si YouGov arata ca 52% dintre angajati nu isi doresc un rol managerial si doar 32% il considera atractiv. CEGOS arata intr-un alt studiu recent, tot din 2025, ca peste o treime dintre angajatii identificati drept potentiali manageri refuza aceasta directie de cariera. La randul sau, anul trecut, LinkedIn constata intr-un sodaj amplu ca doar trei specialisti din zece isi doresc, in viitor, un rol de conducere. Responsabilitatea de a conduce, de a dezvolta si de a face performanta prin alti oameni a devenit, pentru multi, mai putin atractiva decat era acum zece sau douazeci de ani. Un client de-al nostru din domeniul logisticii s-a trezit ca in plin proces de expansiune accelerata nu are liderii potriviti care sa canalizeze energiile din organizatie pentru ritmul intens necesar unui asemenea sprint. Succesele anterioare si pozitia de top solida in piata adusesera o doza mare de confort la nivelul senior managementului. Anii au trecut, curiozitatea si apetitul pentru asumarea riscurilor si pentru experimentare au scazut, prospetimea si vitalitatea organizationala s-au deteriorat incet-incet. Iar apoi, parca dintr-o data, sub presiunea vremurilor tulburi prin care trecem, dar si a noilor ambitii, realitatea a aratat ca... "Dar nu avem cu cine!". Dintr-odata a fost evident si dureros numarul mic de lideri dispusi sa faca un efort suplimentar si sa contribuie la constructia un nou capitol al organizatiei. A fost o surpriza neplacuta numarul si mai mic de lideri cheie, tot mai coplesiti de volumele mari de munca - lideri buni, dar care isi pierdeau la randul lor, de la o luna la alta, suflul, energia si angajamentul. Sedintele cu grupul largit de manageri au devenit tot mai incarcate cu nemultumiri pe care oamenii si le adresau unii altora. CEO-ului ii era evident ca avea o sustinere tot mai slaba pentru planurile ambitioase pe care le avea de implementat. "Cu cine sa o fac?" mi-a spus intr-o intalnire. "Organizatia nu mai are lideri care sa inspire si care sa fie preocupati sa produca energia pozitiva de care avem atat nevoie in jur, cu atat mai mult in vremurile de azi. Cum o sa mergem mai departe cu toate planurile pe care le avem?".

Un studiu realizat in 2025 de Investors in People si YouGov arata ca 52% dintre angajati nu isi doresc un rol managerial si doar 32% il considera atractiv. CEGOS arata intr-un alt studiu recent, tot din 2025, ca peste o treime dintre angajatii identificati drept potentiali manageri refuza aceasta directie de cariera.

Viata in rol de manager

Timp de zeci de ani, asumarea unor responsabilitati superioare, in rol de manager de echipa, era privita ca un pas firesc al dezvoltarii profesionale. Astazi, pentru multi specialisti, ea pare mai degraba la capitolul "de evitat". Imaginea managerului modern nu mai este intotdeauna una atragatoare. Este omul prins intre presiuni din toate partile: propria echipa, superiori, alte departamente, reorganizari si restructurari, obiective tot mai ambitioase, echipe tot mai diverse, clienti exigenti, schimbari. Rezolva conflicte, raspunde la mesaje seara, poarta responsabilitatea rezultatelor fara sa controleze marea majoritate a factorilor care le influenteaza. Organizatiile au partea lor de responsabilitate, dar cred ca ar fi o greseala sa credem ca intreaga responsabilitate apartine organizatiilor. Leadershipul a fost intotdeauna dificil. A conduce oameni inseamna sa porti conversatii incomode, sa iei si sa-ti asumi decizii delicate, sa raspunzi pentru rezultate care nu depind doar de tine, sa oferi feedback atunci cand este mai usor sa nu o faci. Acesta este pretul leadershipului si probabil ca va ramane asa. Intr-o perioada in care punem, pe buna dreptate, mai mult pret pe timpul personal, echilibru si protejarea noastra de stresul inutil, exista si riscul de a pune in aceeasi categorie orice forma de disconfort. Dar nu orice disconfort este toxic. Unele dintre experientele care ne solicita cel mai mult sunt si cele care ne maturizeaza.

Cititi continuarea pe www.businessmagazin.ro