Opinii

Ca sa promoveze relatiile economice si de business americane, presedintele Trump i-a luat in avion, in vizita in China, pe cei mai importanti executivi ai companiilor americane, incepand cu Elon Musk de la Tesla, pana la CEO-ul grupului financiar Citi. Si nu a avut nicio problema sa faca lobby cu ei si pentru ei la chinezi. Si niciun functionar american nu cred ca l-a intrebat de ce promoveaza interesele private ale unor companii americane.

La Bucuresti, ambasadorii Statelor Unite, Germaniei, Frantei, Austriei, Ungariei, Poloniei, Italiei etc. sunt primii care deschid usile autoritatilor romane - presedintie, Guvern, ministere, autoritati publice, companii de stat - pentru a aduce cu ei si a promova companiile din tarile lor. La aceeasi masa de la Guvern gasim ambasadorul sau atasatul comercial impreuna cu companii din tara respectiva. Si nimeni nu are niciun fel de problema cu acest lucru, pentru ca in fisa postului ambasadorului scrie ca trebuie sa-si promoveze companiile din tara lui, sa le ajute sa cistige contracte si sa aiba vanzari.

Intr-o lume globalizata, interesul economic sta la aceeasi masa cu interesul politic si de securitate. Trump a declansat un razboi comercial mondial pentru a forta tarile care aveau un surplus comercial fata de America sa cumpere produse si servicii americane, incepand de la gaz lichefiat, masini, produse agricole, armament, pana la produse IT. Ca sa nu mai vorbim de serviciile financiare atunci cand capitalul american este luat cu imprumut de alte tari, pentru care platesc dobanda sau dividende.

Pentru a intra pe alte piete cu produse si servicii, pentru a scoate alte tari de pe alte piete, s-au declansat si se declanseaza razboaie. Americanii vor sa inlocuiasca gazul rusesc in regiune si in toata Europa cu LNG-ul american, care este mai scump.

Trump este varful de lance al intereselor economice, comerciale si de business americane. Iar pentru asta America ofera securitate la schimb.

La Bucuresti, nimeni nu promoveaza nimic, toata lumea fuge de business, toata lumea spune ca nu este treaba Guvernului sau a presedintelui sa promoveze companiile private, si, ironic, in special cele romanesti, pentru ca asta ar fi trafic de influenta si te cauta DNA.

Toate tarile incearca sa-si vanda produsele si serviciile realizate de companiile din tara lor.

Daca te uiti de curiozitate in stenogramele Comitetului Central al PCR, ramai uimit cat de mult puneau acentul comunistii pe vanzarea de produse romanesti in afara. Se faceau planuri de vanzare ca in cel mai pur sistem capitalist, se deschideau piete, iar in discutiile la cel mai inalt nivel politic se punea problema schimburilor comerciale export/import.

Romania va cumpara armament din afara, de la nemti, de la francezi, de la americani, de la italieni, cu celebrul imprumut SAFE de la Bruxelles. Problema nu este ca noi cumparam armament de la Rheinmetal, ci ca nu le vinded si noi nemtilor produse si servicii din Romania. Poate nu avem capacitatea tehnica, tehnologica si de securitate de a produce in Romania componente pentru Rheinmetal, dar poate nemtii ar fi fost obligati sa cumpere altceva din Romania. Dar pentru asta cei de la Guvern, generalii care decid achizitiile, consolierii economici si de securitate care se invart in jurul inzestrarii armatei ar trebui sa stie ce sa vanda nemtilor, francezilor, americanilor, italienilor. Iar aici exista o gaura totala, un adevarat Triunghi al Bermudelor, in nivelul de cunoastere a ceea ce au de vanzare sau pot sa vanda companiile romanesti.

Multinationalele care opereaza in Romania sunt parte a unor grupuri globale si stiu tot fluxul comercial.

Dar companiile romanesti ce au de vandut?

Pe culoarele comuniste din interiorul Palatului Victoria, din interiorul ministerelor, chiar de la Palatul Cotroceni, ar trebui sa existe tot timpul panouri de prezentare, pliante, flayere cu ce se poate cumpara din Romania, adica ce are de vandut Romania antreprenoriala.

Poate cand se cumpara niste fregate cu un miliard de euro, fericitul vanzator ar putea cumpara si el ceva de aici.

Problema nu este ca Oana Gheorghiu a fost, cred ca neintentionat, un agent de vanzare pentru produsele Schwarz Digits, care are o companie si angajati in Romania, ci ca presedintele Nicusor Dan, premierul Ilie Bolojan sau cel care va veni premier, ceilalti ministri nu sunt agenti de vanzare pentru majunurile Topoloveni sau Razvan Idicel, pentru trenurile Softronic sau Leon, sau pentru oricare alt produs sau serviciu realizat in Romania.

In lumea de astazi totul se bazeaza pe vanzare, totul se bazeaza pe cucerirea de noi piete, pentru care, repet, se declanseaza si razboaie comerciale, si razboaie in adevaratul sens al cuvantului.