Opinii

There is no investment climate without the certainty of equitable rule of law. Nobody will come in to invest in a country that's lawless, or of dubious legal tradition. I am determined under my administration to ensure the rule of law. The rule of law must prevail over any vested interests. - Prabowo Subianto (Davos, 2026)

Europe created modern history and risks being pushed out of it. - Krislatina Georgieva (Davos, 2026)

If you do not want to be criticized do not ever do anything. - Yo-Yo Ma (Davos, 2026)

In 1994, Romania a semnat Parteneriatul pentru Pace cu NATO - primul pas concret spre ancorarea noastra in arhitectura de securitate occidentala. Trei decenii mai tarziu, la Davos, am vazut cum acea arhitectura se transforma sub presiunea unor forte pe care putini le-au anticipat. Intre cele doua momente se intinde povestea integrarii noastre europene si euroatlantice, dar si o lectie despre cat de repede se pot schimba regulile jocului international.

Decesul sistemului international construit dupa 1945 a fost constatat de atatea ori, in 2014 si 2016, in 2022 sau in 2026 incat intrebarea s-a transformat in certitudine. Le va ramane istoricilor sa stabileasca data exacta si noua celor de acum sa vedem ce punem in loc. Daca istoria va retine o data noi sa fim constienti ca tranzitia dintre epoci nu este un proces chirurgical. Stingerea uneia se amesteca cu nasterea alteia. Institutiile si ideile nu dispar, iau alte forme. Noua epoca inmugureste prin crapaturile fundatiei vechi sau daca o face violent, va lua forma printre ruinele celei pe care a distrus-o sau chiar refolosind vechile caramizi. Un calator atent prin frumoasa Roma poate documenta la scara mica acest fenomen. Sau poate privi la Concertul Europei din 1815, care a murit si el incet, prin crize succesive - razboaiele pentru unificarea Italiei (1859), Razboiul Austro-Prusac (1866), Razboiul Franco-Prusac (1870), Razboaiele Balcanice (1912-13) - inainte de prabusirea definitiva in iulie 1914. Si atunci, observatorii au dezbatut "cand exact a murit?" timp de decenii.

Traim la intersectia unei lumi care moare si a uneia care se naste - si Davos 2026 a evidentiat aceasta tensiune cu claritate. Emmanuel Macron a vorbit despre o trecere spre o lume fara reguli, in care legea internationala este calcata in picioare si singura lege care pare sa conteze este cea a celui mai puternic. Mark Carney a fost si mai direct: traim o ruptura, nu o tranzitie - vechea ordine nu se mai intoarce. Pax Americana, multilateralismul, institutiile internationale sau globalizarea sunt in retragere ca si multe alte lucruri care credeam ca definesc lumea noastra. Cifrele confirma aceasta intuitie: comertul global ca procent din PIB a crescut de la circa 25% in 1970 la aproape 61% in 2008, dar de atunci a stagnat sau chiar a scazut - un punct de inflexiune pe care putini l-au observat la timp. Vechea ordine nu dispare complet. Vom continua sa avem comert international chiar daca cu mai multe frictiuni si reasezat pe alte considerente de securitate sau autonomie strategica. Institutiile internationale vor continua sa joace un rol chiar daca diminuat sau regionalizat. Ursula von der Leyen a punctat asta: nostalgia nu va readuce vechea ordine; sa speram ca lucrurile revin la normal nu va rezolva dependentele structurale pe care le avem. Este o oportunitate - de fapt, o necesitate - de a construi o noua forma de independenta europeana.

Ce vine in loc? Nu e simplu de spus. Analogia cu secolul XIX este utila, dar are limitele ei. Cu siguranta vom avea din nou un sistem international multipolar cu America si China ca jucatori dominanti. Uniunea Europeana are tot ce-i trebuie sa fie al treilea pol, sa trateze de la egal la egal cu China si SUA daca-si gaseste unitatea. Sau poate Mark Carney are dreptate ca vor aparea aceste coalitii ale puterilor mijlocii sau poate ca India, Indonezia, Brazilia, Iran, Rusia sau Japonia vor altera structural acest echilibru al puterilor in functie de evolutiile lor.

Urmeaza multa incertitudine si schimbari greu anticipabile. Mercantilismul are cu siguranta un reviriment. Istoria ne ofera lectii ingrijoratoare: Legea Smoot-Hawley din 1930 a redus importurile americane cu 66% in patru ani (1929-1933) si a declansat ca represalii taxe vamale care au adancit Marea Criza. Astazi, taxele vamale medii americane au crescut de la 2,6% in 2017 la aproape 7% astazi - cel mai ridicat nivel din 1969 - iar SUA au impus taxe vamale care afecteaza bunuri de peste 600 de miliarde de dolari. Suntem inca departe de anii 1930, dar putem aluneca oricand in acea directie. Cu siguranta vedem un alt fel de "gunboat diplomacy" cu instrumentele si tehnologia secolului XXI. Companiile multinationale vor avea mult mai multe constrangeri politice, geografice si de securitate de luat in calcul. Toate acestea le vor creste costurile, le va incetini expansiunea si uneori le va pune in fata unor decizii costisitoare si foarte dificile.

Tarifele si coercitia economica vor deveni instrumente la ordinea zilei. Imigratia se va reduce semnificativ, iar economiile care au nevoie de surplus de forta de munca fara sa isi doreasca imigranti vor recurge la robotica. Urmatorul deceniu anunta o transformare a roboticii greu de imaginat acum, dar toate pre-conditiile sunt acolo: AI, mecanica fina, nevoie imensa de robotizare. Cifrele sunt graitoare: numarul de roboti industriali a ajuns la peste 4,5 milioane la nivel global, iar densitatea robotica s-a dublat in ultimii sapte ani. Un raport McKinsey din noiembrie 2025 estimeaza ca 57% din orele de munca pot fi automatizate cu tehnologia existenta - de la 30% in 2023. Tesla anunta roboti umanoizi la 20.000 de dolari bucata pana in 2027.

Ma tem ca va creste semnificativ numarul disputelor teritoriale. Acest tabu a fost indepartat si de aici un risc crescut de conflicte. Vor aparea cu siguranta miscari politice noi, ideologii noi. Fiecare epoca a avut parte de asa ceva. Deocamdata sa ne pregatim de multa incertitudine. Aceasta este radiografia momentului - o lume in tranzitie, cu reguli vechi care se erodeaza si reguli noi care inca nu s-au cristalizat. Intrebarea care conteaza acum nu este daca aceasta tranzitie va avea loc, ci cum ne pozitionam pentru ea.

Cert este ca melancolia pentru vechea lume nu este un instrument bun de navigatie. Nici depresia. Poate fi mai rau decat pana acum? Cu siguranta. Putini realizeaza cat de scurte sunt episoadele istorice in care libertatea este forta motrice a lumii si nu puterea sau forta bruta. Poate fi mai bine? Depinde. Elon Musk spunea ca la nivel personal, viata este mai fericita daca traiesti ca un optimist care se insala, decat ca un pesimist care are dreptate. Dar pentru cei care fac politici publice, calculul e diferit: un "pesimist corect" pregateste tara pentru riscuri care chiar se pot materializa. Istoria Romaniei - 1940, 1944, 1989 - ne sugereaza ca asteptarile optimiste privind intentiile marilor puteri au fost uneori costisitoare. Solutia este optimism la nivel personal, dar pesimism institutional ca prudenta de stat.

Plecand de la aceasta radiografie si pentru cei care ati avut rabdare pana aici haideti sa vedem ce avem de facut (sau ce facem deja) ca tara noastra sa poata prospera sau macar traversa cu bine aceasta noua epoca. Va spun deschis ca o transformare institutionala nu e usoara. Este poate unul dintre cele mai complexe procese din lume. Ascultandu-l tot pe Musk despre ce isi propun companiile lui sa faca in spatiu in urmatorii cinci ani mi-a trecut prin gand ca este poate mai simplu sa construiesti o baza pe Luna decat sa reformezi o institutie pe Pamant si asta cred ca spune multe despre natura umana.

Diplomatie economica

Diplomatia noastra comerciala trebuie reinventata. Ca sa fim sinceri, trebuie inventata. Traim dintr-o mitologie comunista cand zice-se ca eram mare exportator. Realitatea era alta. Exportam produse ieftine si proaste la preturi necompetitive, unor tari captive care nu prea aveau de ales. Astazi Romania exporta bunuri de aproximativ 93 de miliarde de euro anual (sau 100 de miliarde de dolari), fata de circa 11 miliarde de dolari in 1989 - o crestere de aproape 10 ori in termeni nominali, dar incomparabil mai mare ca valoare adaugata si diversitate. Cu toate acestea, trebuie sa fim mai prezenti si mai agresivi comercial fiindca inertia imprimata de globalizare si de intrarea pe piata UE nu mai sunt suficiente.

Avem nevoie de o adevarata agentie de comert si investitii. ARICE este o umbra din ce ar trebui sa fie. Ne trebuie o agentie care sa poata duce companiile romanesti pe noi piete si care sa poata atrage investitii straine programat, calculat, acolo unde e nevoie. Exista modele si se poate face in 1-2 ani. Este prinsa in programul de guvernare si se lucreaza la ea.

Camera de Comert a Romaniei trebuie ajutata (si ea trebuie sa se ajute pe sine) sa fie mai prezenta in principalele noastre piete. Sa fie prezenta acolo cu oameni si resurse. Sa faca un lucru pe care putini l-au facut: sa cultive gustul comertului international si al expansiunii in randul companiilor noastre. Suntem un popor foarte inventiv si descurcaret, dar nu avem negustoria in sange si nici impulsul de a cuceri piete noi. E ceva ce se poate educa si aici scolile noastre economice au un rol important de jucat. Si ele trebuie sa pregateasca oameni pentru noua lume.

Ambasadele noastre au nevoie si ele de resurse suplimentare in urmatorii ani si sunt convins ca le vor primi pe masura ce deficitul bugetar este redus. Nu au suficienti oameni. Nu au suficienti bani. Cand vine vorba de diplomatie avem pretentii mari, dar resurse putine.

Este necesar un acord trans-partinic ca diplomatia noastra comerciala si prezenta Romaniei in lume nu poate fi subiect de lupta politica. Se poate. Am fost la Davos o echipa de trei ministri din trei partide diferite si un consilier prezidential (fara apartenenta politica) si nu s-a simtit deloc tensiunea din tara. Ne-am coordonat, am colaborat, ne-am sprijinit reciproc si am avut interesul Romaniei in minte. In timp ce eram acolo ne-am coordonat cu cei de acasa, cu cancelaria premierului sau cu presedintele pe teme internationale care putea fi gestionate sau discutate la Davos. Am fost impreuna, nu fiecare de capul sau. Recunosc: Davos a fost usor - un mediu controlat, international si fara presiunile politice de acasa. Testul real al cooperarii trans-partinice se da in Bucuresti, sub presiunea electoratelor si a agendelor de partid.

Companii mai puternice, private si publice

Avem nevoie de mai multe companii romanesti care sa investeasca in afara tarii. Cele private au nevoie de finantare si de incurajare. Cu o diplomatie intarita si cu mai multe resurse companiile noastre vor sti ca are cine sa le apere daca dau de jurisdictii complicate. Merita o discutie daca un fond suveran sau o mica parte din banii economisiti in Pilonul 2 pot sprijini aceasta expansiune regionala a companiilor noastre. Este o discutie care se mai poarta in anumite locuri, dar pe care o voi sugera Guvernului si Autoritatii de Supraveghere Financiara.

In cazul companiilor de stat este vremea sa parasim definitiv trecutul. Mai bine o mana de companii performante la nivel regional decat peste o mie repetente pe piata interna. Companii care sa produca bunastare si influenta in regiune si pentru tara. L-am auzit pe presedintele Indoneziei (tara care trece printr-o profunda modernizare) anuntand la Davos ca doreste sa privatizeze companiile de stat si sa recruteze pentru ele cei mai buni manageri din lume. Acesta este nivelul de ambitie la care trebuie sa aspiram. Concret, inseamna sa continuam si noi sa listam minoritar companiile noastre, sa le incurajam sa creasca si sa se consolideze si sa recrutam cei mai buni manageri. Si aici este nevoie de un acord politic ca vom lasa aceste companii in pace, nu le mai numim conduceri controlate de partid si nu le mai umplem cu oameni nepregatiti.

Coeziune interna

Daca ne sabotam intre noi este greu sa fim relevanti in exterior. Dupa ce am scris ca merg la Davos cele mai multe mesaje care au ajuns la mine au fost critice, de la cele viscerale si pline de ura, la cele benigne si inutile. Au fost putini oameni care au venit constructiv sa imi dea idei si sfaturi, sa impartaseasca din experienta lor despre ce putem obtine in cateva zile printre cei mai importanti lideri de business ai lumii. Am apreciat aceasta deschidere si le multumesc. Avem nevoie de ea. Suntem prea des autodistructivi. Desigur, democratia este zgomotoasa si mereu va fi asa, dar coerenta interna inseamna sa avem putin mai multa rabdare unii cu ceilalti.

Ce mai contribuie la coerenta interna? Justitie onesta si reformata astfel incat cetatenii sa nu mai simta ca traiesc intr-o tara de privilegiati. Sper ca in urmatoarele luni sa facem progrese semnificative aici. Sa reducem saracia si sentimentul ca unii au fost lasati in urma in ciuda progreselor enorme facute de Romania. Aici pe termen scurt vor da rezultate reformele actualului Guvern si programul de relansare, pe termen mediu va fi nevoie de o directie diferita. Ne mai trebuie servicii publice a caror calitate sa sporeasca si aici vor produce efecte atat reforma administrativa (chiar si asta limitata despre care discutam acum) cat si digitalizarea accelerata. Avem un vicepremier care coordoneaza digitalizarea, are sprijinul premierului si presedintelui si toate institutiile trebuie sa inteleaga ca nu mai exista intarziere si asteptare. Este o tema pe care presedintele o urmareste cu atentie si ne vom implica sa finalizam in acest an ecosistemul carte electronica de identitate-semnatura electronica-wallet.

Deficitul este o mare vulnerabilitate si trebuie redus cu aceeasi viteza ca pana acum. Iresponsabilitatea cu care el a fost lasat sa ajunga dincolo de 9% din PIB nu are voie sa se mai repete. Iata un nou acord trans-partinic. Deficit de maximum 3-4% si doar pentru investitii de relevanta nationala sau aparare, nu pentru cheltuieli curente. Un deficit mare si datorie externa in crestere nu fac decat sa expuna Romania intr-un context international extrem de volatil.

Puterea militara

Trebuie sa ne consolidam capacitatea militara. Intr-o lume mai periculoasa este iresponsabil sa nu te poti apara. Sa luam exemplul vecinilor nostri finlandezi pe care l-a evidentiat la Davos presedintele Stubb. Cu o populatie de putin peste 5 milioane, Finlanda poate mobiliza in cateva saptamani 280.000 de soldati si are aproximativ 900.000 de rezervisti. Aceasta cultura a apararii s-a nascut din trauma Razboiului de Iarna (1939-40), cand 300.000 de finlandezi au tinut piept timp de luni de zile la peste 600.000 de soldati sovietici. Trauma a creat un consens national care a supravietuit chiar si neutralitatii din timpul Razboiului Rece. Finlanda cheltuie 2,4% din PIB pe aparare; Romania cheltuie 2,25% (cu angajamentul de a ajunge la 5% in urmatorii ani), dar capacitatea de mobilizare pe care o are Finlanda - 280.000 din 5,5 milioane - ar insemna pentru noi aproximativ 1 milion de oameni mobilizabili din 19 milioane. Un reper util. Aici SAFE (Security Action for Europe) este un instrument esential pentru Romania. In alta material voi scrie pe larg si despre asta. Daca te poti apara contezi, daca esti prada usoara, mai putin. Daca putem contribui la securitatea vecinilor suntem valorosi intr-o alianta. Daca ne creste puterea militara vom avea un cuvant mult mai greu de spus in Uniunea Europeana.

Educatie, cercetare, AI, robotizare

Traditiile noastre sunt frumoase si deosebite, dar trebuie sa le pastram in suflete, nu in viata noastra economica si sociala. Trebuie sa ne miscam in ritm cu lumea. Neo-pasunismul cu apa, hrana, energie este un non-sens. Nu confundati acest lucru cu preocuparile legitime pentru rezilienta lanturilor de aprovizionare - pe care chiar elitele de la Davos le imbratiseaza acum sub denumirea de "autonomie strategica". Diferenta este intre diversificarea inteligenta a surselor si nostalgia pentru o autarhie care nu a existat niciodata. Tot Musk vorbea despre cum in urmatorul deceniu vom avea centre de date in spatiu datorita rachetelor reutilizabile si noi glorificam o inchipuita viata ca in secolul XIX? Strabunicii si strabunicii strabunicilor nostri au crescut in bordeie de chirpici, fara electricitate si apa potabila, au trait in saracie, au mancat prost si au murit la 30-40 de ani de boli care astazi se vindeca in cateva zile. Viitorul apartine robotilor, inteligentei artificiale, tehnologiei. World Economic Forum estimeaza ca pana in 2030 vor aparea 170 de milioane de locuri de munca noi, dar 92 de milioane vor disparea - o restructurare de 22% a fortei de munca globale. 39% din competentele actuale vor deveni irelevante.

Tot in Finlanda am descoperit un model demn de urmat: VTT, centrul de cercetare aplicata al tarii. VTT are 2.000 de angajati, genereaza venituri de 280 de milioane de euro anual si a dat nastere la peste 60 de companii spin-off care au atras investitii de peste 500 de milioane de euro. Fondat in 1942, VTT a evoluat organic de-a lungul deceniilor, integrand competente diverse si transformand cercetarea finlandeza intr-un motor economic. Cum ar fi sa fuzionam toate centrele noastre de cercetare intr-un ecosistem unic, sa construim din fonduri europene un campus unde sa-i aduce impreuna cu antreprenori si inovatori, cu fonduri de investitii si cu autoritati astfel incat cercetarea romaneasca sa serveasca nevoile actuale ale societatii noastre?

Europa

In fine, Uniunea Europeana. Trebuie sa fie obiectivul nostru sa crestem unitatea astfel incat Europa sa fie la egalitate cu America si cu China. Avem populatie mare, tehnologie, companii extraordinare, resurse financiare si o piata interna mai mare decat cea americana. Ceea ce lipseste Europei este sa actioneze concertat. Zelenskyy a exprimat aceasta frustrare cu franchete la Davos, numind continentul un caleidoscop fragmentat de puteri mici si mijlocii. Daca ascultam de nationalisti vom ajunge o Europa de pigmei pe care SUA si China ii vor manevra dupa bunul plac. Daca intarim Uniunea, reformand-o in acelasi timp pentru noua lume, avem o sansa sa fim puternici impreuna. Avem resurse; ne lipseste coerenta strategica. Cu ea, avem o sansa, sa salvam Ucraina si sa ne asiguram ca niciunul dintre noi nu vom fi supusi unor presiuni nejustificate. Romania va fi incomparabil mai sigura intr-o Uniune Europeana puternica si trebuie sa fie politica noastra de stat sa ajungem acolo cat mai repede. Dar o Uniune mai integrata inseamna si mai multe decizii luate la Bruxelles. Istoria recenta - criza zonei euro, criza migratiei din 2015 - arata ca "unitatea" poate insemna uneori ca statele mai mici accepta termeni stabiliti in capitala Europeana. De aceea, integrarea europeana trebuie insotita de capacitatea Romaniei de a contribui, dincolo de a sta la masa unde se iau deciziile.

*

Ma intorc la imaginea cu care am inceput: calatorul prin Roma care vede caramizi vechi refolosite in constructii noi. Ce "caramizi" avem noi, romanii, pe care le putem refolosi in noua ordine mondiala? Avem o pozitie geografica la intersectia a trei spatii strategice. Avem o populatie educata (inca) si adaptabila. Avem o experienta recenta de tranzitie - poate cea mai dramatica din Europa de Est - care ne-a invatat ca schimbarea este posibila, chiar daca dureroasa. Avem Dunarea, Marea Neagra, terenuri agricole si resurse energetice. Si avem, in ciuda aparentelor, o capacitate de a ne reinventa cand contextul o cere.

Lumea de dupa 1945 nu mai exista. Lumea care vine nu e inca definita. In acest interval - care poate dura ani sau decenii - tarile care vor prospera sunt cele care isi vor folosi vechile "caramizi" pentru a construi ceva nou, nu cele care vor plange dupa cladirea daramata. Romania are de ales.