Eveniment

O strategie pentru un nou val de investitii straine directe, 2027-2030

Romania are nevoie de un nou val de investitii straine directe. Avem nevoie de el pentru crestere, dar mai ales pentru a ne moderniza industria, pentru salarii mai bune si pentru a urca in lanturile europene de valoare, acolo unde se castiga cu adevarat bani.

Daca lunile urmatoare ne aduc o perioada de stabilitate politica, ea trebuie folosita, nu doar traita. Stabilitatea aduce atentie, credibilitatea aduce capital. Dar abia competitivitatea face ca acel capital sa ramana si sa se transforme in fabrici, centre de inginerie si locuri de munca.

Gandesc aceasta strategie in jurul a trei pentagoane: cel global al capitalului, cel al investitorilor care sunt deja in Romania si cel al accelerarii investitiilor.

Unde este capitalul si cine are deja incredere in noi

Datele UNCTAD pentru 2024 arata ca cele mai mari surse de investitii directe in lume au fost SUA, Japonia, China, Luxemburg si Hong Kong, urmate de Canada, Insulele Virgine Britanice, Singapore, Tarile de Jos si Spania. Numai ca o parte dintre aceste jurisdictii sunt locuri prin care capitalul trece, nu locuri in care se decide unde se construieste urmatoarea fabrica.

De aceea, pentru Romania, as alege un Pentagon global dupa criteriul deciziei, nu dupa fluxurile unui singur an: SUA, Germania, Japonia, Regatul Unit si Emiratele Arabe Unite. Dintre acestea, Japonia mi se pare cea mai mare oportunitate pe care inca nu am fructificat-o. Avem din 2023 un parteneriat strategic, deci baza politica exista. Ce lipseste este programul economic care sa-i dea continut. Cat despre China, capitalul chinez poate fi binevenit in sectoare nesensibile, cu conditia sa nu cream dependente care sa ne coste increderea partenerilor occidentali.

Al doilea pentagon este al nostru, al celor care au investit deja aici. Potrivit BNR, la finalul lui 2025 primii cinci investitori finali in Romania erau Germania, cu 18,7 miliarde de euro, Austria cu 17 miliarde, Franta cu 13,8, SUA cu 8,6 si Italia cu 7,9 miliarde. Ei sunt prima noastra rezerva de crestere, iar cifrele o confirma: din cele 7,9 miliarde de euro atrase anul trecut, aproape 3 miliarde au fost profituri reinvestite. O companie care ne cunoaste decide mai repede o extindere decat una care abia ne descopera.

Si avem mult de recuperat. Stocul de investitii straine din Romania, de 134,8 miliarde de euro, reprezinta in jur de 35% din PIB, in timp ce in Cehia depaseste 60%. Asta inseamna ca trebuie sa ne batem nu doar pentru investitorii care vin prima data in Europa, ci si pentru urmatoarea fabrica a companiilor deja instalate in Polonia, Cehia sau Ungaria.

Pe cine curtam

O strategie cu saisprezece prioritati nu are, de fapt, nicio prioritate. Eu as lucra in doua cercuri.

In primul cerc, cel al recrutarii imediate, as pune cinci tari. Germania, unde miza este trecerea de la subcontractare la co-inovare in automotive, inginerie si automatizare, si unde Mittelstand-ul ramane o resursa pe care am atins-o doar partial. Statele Unite, cu care parteneriatul militar trebuie sa devina si unul industrial, in aparare, energie nucleara, inteligenta artificiala si centre de date. Austria, pentru energie, finante si infrastructura, dar si pentru ca poate folosi Romania ca platforma spre Moldova si Ucraina. Franta, in aparare, energie, aeronautica si transport, unde marii investitori deja prezenti pot aduce dupa ei intregi ecosisteme de furnizori. Si Japonia, in robotica, mobilitate, electronica si sanatate, cu proiecte concrete care sa umple parteneriatul din 2023.

Al doilea cerc este al parteneriatelor strategice. Italia, al cincilea investitor din Romania, are o retea densa de firme industriale mijlocii care pot creste aici. Coreea de Sud aduce electronica, baterii si aparare, iar ofertele noastre ar trebui gandite pentru marile conglomerate si pentru furnizorii lor. Emiratele vin cu fonduri suverane interesate de porturi, logistica si energie, cu conditia sa le oferim proiecte mari si bancabile. Londra ramane capitala private equity si a fondurilor de infrastructura. Iar Tarile de Jos, care apar primele in statisticile noastre ca tara imediata, ne obliga sa privim dincolo de holdinguri, la investitorii finali care decid cu adevarat.

Canada, Spania, Elvetia, Singapore si India raman pe radar, pentru oportunitati punctuale. China este un caz separat, care cere selectie atenta.

Apararea cere o discutie aparte. Romania are la dispozitie 16,68 miliarde de euro prin instrumentul european SAFE si beneficiaza in paralel de finantare americana prin Foreign Military Financing, inclusiv imprumutul de 920 de milioane de dolari din 2024. Le vad ca instrumente complementare, nu concurente. Criteriul comun ar trebui sa fie productia in Romania, adica fabrici, co-productie si transfer de tehnologie, indiferent daca partenerul este american, european sau coreean. Securitatea Romaniei se construieste euroatlantic, iar industria noastra de aparare trebuie sa urmeze aceeasi logica.

Pentru fiecare dintre aceste piete avem nevoie de companii-tinta, de numele celor care decid, de proiecte pregatite si de o oferta concreta. Nu mergem in lume sa cerem investitii. Mergem sa oferim oportunitati in care merita sa investesti.

Doua rezerve pe care inca nu le folosim

Prima este capitalul romanesc. Investitiile romanilor in strainatate au ajuns la 9,7 miliarde de euro la finalul lui 2025, dupa un an record, cu 1,5 miliarde investite intr-un singur an. Sunt antreprenori care si-au vandut companiile sau care tin capital prin structuri din Olanda, Cipru ori Emirate si care pot redeveni investitori acasa. Un program de tip Romanian Capital Homecoming le-ar putea oferi coinvestitii in proiecte productive, cu grija ca aceste sume sa fie masurate separat de investitia straina propriu-zisa. Nu le cer acestor oameni patriotism. Cred ca trebuie sa le oferim motive economice serioase sa investeasca din nou in Romania.

A doua rezerva este capitalul ucrainean. Romania poate deveni platforma europeana a antreprenorilor ucraineni care vor acces la piata UE si un loc in reconstructie. Un coridor investitional Ucraina-Moldova-Romania, cu Constanta, Galati, Braila si Iasi drept noduri, ar putea atrage atat capital ucrainean, cat si capitalul occidental care asteapta reconstructia.

Cinci lucruri de facut repede

Primul este sa ne recuperam investitorii pierduti. Guvernul ar trebui sa faca inventarul marilor investitii discutate si ratate in ultimii cinci ani si sa redeschida macar cincizeci de dosare care inca au sanse. Am numi programul Second Chance Romania.

Al doilea este un traseu rapid de 90 de zile, cu un singur responsabil pentru fiecare proiect strategic. Nu promit nimanui aprobari automate, dar investitorul trebuie sa stie in trei luni daca proiectul lui este fezabil si ce urmeaza.

Al treilea tine de predictibilitate. Dupa majorarile de taxe din 2025, investitorul nu mai intreaba doar cat costa Romania, ci cat timp raman regulile neschimbate. Pentru proiectele strategice as propune un pact de stabilitate fiscala pe cinci ani, in limitele regulilor europene privind ajutorul de stat. Pe termen mediu, obiectivul firesc este imbunatatirea ratingului de tara.

Al patrulea este o agentie stabila, lasata sa-si faca treaba. ARICE, infiintata in 2022, a trecut deja prin mai multe incercari de reforma, iar viitorul ei este din nou in discutie. Eventual Arice poate merge la Ministerul Finantelor, care are si parghii / scheme pentru investitori. Toate modelele care au functionat, de la CINDE in Costa Rica la CzechInvest, au un lucru in comun: continuitatea. As face o evaluare limpede a schimbarilor din lunile urmatoare, as corecta doar ce trebuie corectat, iar apoi as da agentiei stabilitate, adica un mandat pe mai multi ani si obiective masurabile. La fel de importanta este predictibilitatea pentru atasatii economici, ale caror relatii cu investitorii se construiesc in ani, nu in luni. Impreuna cu ambasadele, agentia ar trebui sa lucreze pe liste clare de companii-tinta, de la Washington, New York, Frankfurt si Munchen pana la Tokyo, Paris, Milano, Londra, Seul si Abu Dhabi.

Al cincilea este brandul economic. "Romania: Europe's Next Growth Platform" poate functiona doar daca e construit pe dovezi: energie, talent tehnologic, securitate euroatlantica si marturia investitorilor care sunt deja aici si sunt multumiti.

Toate acestea ar trebui coordonate de o unitate de livrare la nivelul premierului, care sa urmareasca saptamanal proiectele blocate si sa intervina atunci cand ceva se impotmoleste.

Ce putem invata de la altii

Nu exista retete miraculoase, dar cateva exemple merita retinute. In Costa Rica, agentia CINDE a sprijinit in 2024 73 de proiecte de investitii, iar 52 dintre ele au fost reinvestiri ale companiilor deja prezente, ceea ce arata ca cel mai bun investitor nou este adesea unul vechi. Singapore a transformat recrutarea investitorilor intr-o profesie, cu un stat care le anticipeaza nevoile. Grecia a aratat ca o schimbare politica poate schimba perceptia economica, dar numai daca vine cu reforme reale. Iar Egiptul, prin megaproiectul Ras El Hekma finantat din Emirate, ne aminteste ca o tranzactie spectaculoasa poate aduce rapid capital, fara sa insemne neaparat o transformare de structura.

Romania Invest 2030

As lansa un program cu o prima etapa de un an. In primele 30 de zile, unitatea de coordonare si inventarul investitiilor pierdute. Pana la 60 de zile, lista primelor o suta de companii-tinta, cele cincizeci de proiecte recuperabile si proiectul pactului fiscal. La 90 de zile, portofoliul de proiecte investibile, mecanismul accelerat si lista proiectelor de aparare cu productie locala. Dupa sase luni, primele misiuni in pietele din primul cerc. Iar la final de an, un raport public cu investitiile contractate, cele realizate si blocajele eliminate.

Tinta ar trebui sa fie depasirea recordului din 2022, de aproximativ 10 miliarde de euro investitii straine intr-un an, fata de 7,9 miliarde in 2025. As concentra efortul pe cinci domenii: aparare si industrii cu dubla utilizare, energie si infrastructura, inteligenta artificiala si digital, productie avansata si agroindustrie.

De la Romania ieftina la Romania indispensabila

Romania nu mai poate concura prin costuri mici. Trebuie sa concureze prin tehnologie, productivitate, infrastructura si prin pozitia ei in regiune.

Cred ca avem nevoie de un nou contract, atat cu investitorii straini, cat si cu propriul nostru capital: predictibilitate in schimbul angajamentului si parteneriat in schimbul dezvoltarii pe termen lung.

Nu este suficient sa deschidem usa. Trebuie sa stim pe cine invitam, de ce ar veni, ce le oferim si cine raspunde daca nu vin.