Opinii

S-a scris mult despre succesul din ultimii doi ani, cand bursa a atras un numar semnificativ de investitori noi. Este, fara indoiala, un semn de incurajare desi suntem departe de o normalizare a investitiilor in active financiare. Insa exista un unghi mai putin discutat, dar esential: momentul in care aceasta crestere a avut loc .

Istoria pietelor si finantele comportamentale arata ca participarea la bursa creste dupa perioade de randamente bune. Iar acest lucru, desi firesc uman, poate deveni o vulnerabilitate pentru sustenabilitatea cresterii numarului de investitori.

Intrebarea incomoda este: ce se intampla cu aceasta noua generatie de investitori atunci cand piata nu mai confirma asteptarile formate in anii buni?

Cand experienta recenta devine credinta

Se stie ca oamenii nu isi formeaza asteptarile pe baza istoriei complete a pietelor, ci pe baza experientei traite recent. Randamentele din anii recenti au o influenta disproportionata asupra perceptiei de risc.

Pentru ca performanta recenta:

ancoreaza asteptari optimiste, reduce vigilenta fata de scenarii adverse, creeaza naratiuni simplificatoare

Cand realitatea incepe sa contrazica aceste naratiuni, reactia la scadere devine emotionala

Studiile arata ca perioadele de castig sunt asociate cu cresteri ale testosteronului, hormon care amplifica increderea si disponibilitatea pentru asumarea de risc. In schimb, pierderile si cresterea incertitudinii declanseaza initial un raspuns de stres acut, dominat de adrenalina, urmat, daca volatilitatea persist, de cresteri ale nivelului de cortizol.

In faza initiala a unei corectii , stresul acut si pierderile incipiente pot duce la cresterea expunerii. Acest comportament este alimentat atat de biasul de confirmare cat si de faptul ca adrenalina si pierderile recente pot incuraja asumarea de riscuri mai mari in incercarea de a recupera rapid.

Pe masura ce volatilitatea persista si revenirea intarzie, stresul devine cronic, asociat cu niveluri mai ridicate de cortizol, care afecteaza toleranta la risc si capacitatea de a evalua optiuni pe termen lung. In aceasta etapa, comportamentul dominant devine defensiv, iar multi investitori aleg sa iasa din piata, adesea aproape de minim.

Cercetarea comportamentala si observatiile din practica converg catre aceeasi concluzie: costul real al unei corectii este, de cele mai multe ori, comportamental, nu financiar

Mai mult, istoric, astfel de episoade au dus nu doar la pierderi punctuale, ci si la retrageri din piata, uneori pentru ani intregi pentru ca corectiile rescriu credinte si asteptari.

Cresterea participarii la bursa este un castig real pentru piata de capital. Dar maturizarea nu vine doar din numarul de investitori, ci din felul in care acestia decid.

Cum se pot pregati investitorii individuali

Pregatirea pentru o corectie inseamna pregatire mentala si decizionala. Fie ca investim pe cont propriu sau cu sprijinul unui consultant, arhitectura deciziilor conteaza cel putin la fel de mult ca alegerea instrumentelor. Instrumentele genereaza expunere dar procesele decizionale determina rezultatul final.

Cateva elemente-cheie:

Clarificarea orizontului real : multi investitori spun ca investesc pe termen lung, dar reactioneaza emotional la variatii pe termen scurt. Fiecare decizie trebuie ancorata in obiectivul investitional: Decid pe baza a ceea ce simt acum sau pe baza a ceea ce protejeaza obiectivul meu investitional pe termen lung? Un plan de contributii regulate, combinat cu reguli clare de rebalansare ne scoate din centrul procesului decizional exact atunci cand sunt cel mai putin fiabile. Reguli decizionale stabilite dinainte : ce faci daca piata scade cu 10%, 20%, 30%? Lipsa unui raspuns anticipat creste probabilitatea reactiilor impulsive. Normalizarea volatilitatii : corectiile sunt normale si pentru a le simti mai putin trebuie evitata verificarea frecventa a portofoliilor. Evitarea supraexpunerii : concentrarea excesiva intr-un numar mic de active amplifica stresul emotional si riscul de decizii gresite.

Presa si naratiunile colective: accelerator sau amortizor

Presa joaca un rol critic in formarea "memoriei collective". Titlurile, metaforele si frecventa mesajelor pot:

amplifica sentimentul de criza, sau, dimpotriva, contextualiza evenimentele intr-un cadru mai larg.

Diferenta dintre "piata se prabuseste" si "piata traverseaza o corectie dupa X ani de crestere" este maim ult decat semantica. Ea influenteaza perceptia oamenilor de rand, naratiunile care se formeaza subtil si, in cele din urma, deciziile.

Informarea responsabila ar trebui sa tina cont de proportie si context . In absenta acestora, naratiunile emotionale pot produce efecte de durata asupra participarii la piata.

Raspunsul la "cum va evolua numarul investitorilor dupa o corectie majora?" depinde de felul in care investitorii, consultantii si presa prezinta si gestioneaza aceasta etapa inevitabila a ciclului financiar .