Opinii

Universitatile romanesti sunt din ce in ce mai prezente in rankingurile internationale. Aceasta vizibilitate conteaza. Dar este necesar sa afirmam explicit: rankingurile sunt utile, insa nu sunt perfecte. Ele ofera date comparative structurate, dar nu furnizeaza un diagnostic complet nici in cazul unei institutii, nici al unui domeniu sau al unui sistem national. Si, in niciun caz, nu trebuie interpretate precum un clasament sportiv unde pozitia ocupata defineste in mod absolut performanta.

Nu suntem in Premier League, in Bundesliga, in LaLiga sau in Serie A. In sport, clasamentul este rezultatul final. In invatamantul superior, rankingul este un instrument de masurare - partial, metodologic si dependent de context. A trata rankingurile QS sau Times Higher Education sau alt ranking similar ca pe o tabela de marcaj a EA Sports inseamna a rata sensul analizei.

In QS World University Rankings: Europe 2026 , 22 de universitati din Romania sunt incluse in ierarhia europeana. Universitatea Babes-Bolyai (#248) conduce la nivel national, urmata de Universitatea din Bucuresti (=267), Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi (=383), Universitatea de Vest din Timisoara (=424) si Universitatea Nationala de Stiinta si Tehnologie POLITEHNICA Bucuresti (#437). Un al doilea grup, incluzand ASE Bucuresti (=442), Universitatea Transilvania din Brasov (=465), Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca (521-530), Universitatea din Oradea (521-530) si Universitatea Stefan cel Mare din Suceava (581-590), reflecta un sistem activ si vizibil, insa inca insuficient competitiv la varful ierarhiei europene.

Insa povestea reala se afla dincolo de pozitia ordinala. Romania inregistreaza performante relativ solide la indicatorii Sustainability (35) si Employment Outcomes (28,6) . In mod relevant, Graduate Outcomes depaseste scorurile aferente reputatiei institutionale, ceea ce sugereaza ca universitatile romanesti sunt mai eficiente in pregatirea absolventilor pentru piata muncii decat in consolidarea vizibilitatii lor simbolice la nivel global. Aceasta nu este o observatie marginala; ea indica relevanta functionala intr-o economie care solicita adaptabilitate si competente actualizate.

In acelasi timp, vulnerabilitatile sunt consistente si structurale: Academic Reputation (16,6), Employer Reputation (24,9) , un nivel redus al International Faculty Ratio (8,1) si un profil de cercetare in care Citations per Paper (13,8) ramane sub Papers per Faculty (20,0) . Cu alte cuvinte, volumul productiei stiintifice nu se traduce inca proportional in impact global, iar internationalizarea ramane limitata.

Clasamentele pe domenii publicate de Times Higher Education confirma aceasta structura. Universitatea Babes-Bolyai este prezenta in 9 din cele 11 domenii evaluate si ocupa prima pozitie la nivel national in mai multe domenii, de la Psychology (401-500) la Business & Economics, Education si Social Sciences (601-800), precum si in Computer Science si Engineering (801-1000). Aceasta amplitudine disciplinara este semnificativa. Universitatile comprehensive creeaza capacitate institutionala pe termen lung, cu conditia ca strategia sa fie corelata cu performanta masurata prin indicatori relevanti.

In acest context, Raportul QX (2025) - Raport de diagnostic al educatiei si cercetarii din Romania , creat si dezvoltat de Daniel David in calitate de ministru al educatiei si cercetarii, ofera un cadru esential de interpretare. Sistemul national de invatamant superior trebuie sa urmareasca formarea unei resurse umane inalt calificate (nivelurile 5/6 - licenta; 7 - master; 8 - doctorat), in contextul generarii si utilizarii celei mai avansate cunoasteri stiintifice. Absolventii nu trebuie sa ramana prizonierii cunoasterii asimilate in timpul studiilor, cunoastere care devine inevitabil depasita, ci trebuie sa inteleaga mecanismele de producere a cunoasterii, pentru a putea evolua odata cu noile dezvoltari ale stiintei (Daniel David, Raport QX 2025).

Rankingurile, cu toate imperfectiunile lor, evidentiaza tocmai aceasta tensiune. Universitatile romanesti genereaza cunoastere stiintifica, dar nu inca la un nivel suficient de competitiv raportat la dimensiunea sistemului national. In acelasi timp, tot mai multe institutii din Romania patrund in rankingurile internationale, semnaland potential si o dinamica de crestere (Daniel David, Raport QX 2025).

Prin urmare, pozitia rationala nu este nici defensiva, nici triumfalista. Rankingurile nu reprezinta un scop in sine, ci un mecanism de ancorare in mediul academic global. Intrebarea relevanta nu este "Ce loc ocupam?", ci "Care este scorul nostru pe fiecare indicator?" si "Ce decizii strategice deriva din aceasta analiza?".

Daca vom utiliza rankingurile ca instrumente analitice, ele pot orienta politicile publice si institutionale catre consolidarea impactului cercetarii, cresterea internationalizarii, intarirea legaturii cu piata muncii si pozitionarea Europei ca hub competitiv de talent. Daca le vom interpreta ca pe un clasament sportiv, vom ramane spectatori.

Conf.univ.dr. Razvan V. Mustata este decanul Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor (FSEGA) din cadrul UBB.