Opinii

2026 este pentru tara noastra o etapa importanta a parcursului curent de tranzitie structurala. Desi consumul este sub presiune din cauza ajustarilor necesare, aderarea la OCDE si finalizarea investitiilor finantate prin fonduri europene (in special in cadrul PNRR) orienteaza de o maniera semnificativa economia catre mai multa eficienta si competitivitate.

Spre deosebire de perioada pre-pandemica, unde politica fiscala era dominanta in raport cu diverse politici, pandemia de COVID-19 si apoi razboiul din Ucraina au condus la o schimbare majora de paradigma, care contureaza o asa-zisa noua normalitate: politica fiscala a fost cea dominata in raport cu criza sanitara, respectiv, in raport cu politica de aparare a tarii. Spre deosebire de trecut, unde stabilirea unui nivel de pana la 2,5% din PIB pentru bugetul apararii reprezenta o decizie de oportunitate, noile realitati geo-strategice impun nivelul de 2,5% din PIB drept un prag minim.

In aceste circumstante, gasirea unor surse eficiente de finantare reprezinta o premisa importanta pentru stabilitatea fiscal-bugetara. In acest sens, subliniez faptul ca evaluarea programului SAFE ar trebui realizata, atat prin intermediul efectelor directe asupra situatiei fiscal-bugetare, cat si pe baza efectelor indirecte ca urmare a externalitatilor pozitive asupra sectorului economic real. In ceea ce priveste efectele directe, este foarte important sa avem in vedere faptul ca imprumuturile contractate prin programul SAFE se realizeaza la costuri semnificativ mai mici fata de cele la care se imprumuta acum statul roman, concomitent cu o maturitate mult mai mare, aspecte la care se adauga si faptul ca perioada de gratie pentru inceperea rambursarii imprumuturilor este una considerabila. Aceste aspecte ale imprumuturilor contractate prin programul SAFE atenueaza intr-o maniera semnificativa impactul fiscal-bugetar.

Desi efectul de baza generat de dinamica negativa a economiei din ultimul trimestru al anului anterior (carry-over negativ) limiteaza nivelul cresterii economice pe care am putea-o avea in anul curent, poate cel mai important factor favorabil este ca ansamblul de politici economice vizeaza stabilitatea macro-financiara. De asemenea, este sustinuta substituirea abordarii in care economia a fost stimulata prin impulsuri fiscale semnificative, o abordare ne-sustenabila pe termen lung, cu o necesara intensificare a productivitatii, ca urmare a investitiilor in infrastructura si a reformele structurale adoptate in contextul procesului de aderare la OCDE. Prin efectele acestora, Romania are sansa de a reveni in mod sustenabil la o traiectorie de crestere durabila pe termen lung, insa nu imediat si nu in orice conditii.

In acest context, obiectivul ansamblului de politici economice nu este stimularea in orice conditii a cererii agregate - care, in absenta altor masuri complementare, ar contribui la persistenta inflatiei si ar alimenta dezechilibrul contului curent - ci reconfigurarea ofertei agregate si o corectie necesara a absorbtiei interne. Consolidarea fiscala actioneaza inclusiv in sensul diminuarii efectului de evictiune (crowding-out) exercitat de stat asupra resurselor financiare, facilitand accesul la finantare la costuri mai reduse pentru sectoarele care produc bunuri tranzactionabile (tradables), cu valoare adaugata ridicata.

De asemenea, investitiile finantate prin PNRR si reformele realizate pentru aderarea la OCDE pot sustine o realocare sectoriala eficienta a resurselor economice. Investitiile publice in infrastructura reduc barierele de intrare si costurile logistice, contribuind la cresterea randamentul capitalului privat (Return on Invested Capital). Nu este vizata doar o crestere cantitativa a PIB, ci o crestere a productivitatii totale (Total Factor Productivity - TFP) prin externalitatile pozitive datorate modernizarii stocului de capital public. De aceea, ramane importanta contributia consistenta a investitiilor la cresterea PIB, care are potentialul de a compensa declinul consumului pe termen scurt.

Lipsa unui plan consistent si coerent in timp pentru revenirea la finante publice sustenabile a contribuit la mentinerea curbei randamentelor (yield curve) la niveluri ridicate, descurajand investitiile cu durata lunga de viata si subminand stabilitatea macro-financiara. In prezent, traiectoria de ajustare fiscala multianuala este necesar sa actioneze pentru reducerea graduala a nivelului primei de risc suveran. De asemenea, ea trebuie sa aduca mai multa predictibilitate pentru mediul de afaceri, permitand astfel o planificare mai riguroasa a investitiilor de capital (CAPEX), respectiv o contributie la diminuarea in timp a costului mediu ponderat al capitalului.

Totodata, reechilibrarea cererii interne functioneaza ca un catalizator pentru corectia deficitelor externe, facilitand o tranzitie sustenabila catre un model mai robust de crestere economica, astfel incat sa nu mai genereze dezechilibre ample, asa cum s-a mai intamplat. Prin prioritizarea cresterii productivitatii muncii peste dinamica costurilor unitare cu forta de munca (ULC) si printr-o disciplina fiscala riguroasa, se atenueaza presiunile asupra cursului de schimb real, reflectandu-se intr-o consolidare a competitivitatii structurale a exporturilor romanesti. Astfel, este sprijinit obiectivul strategic de migrare de la un model de crestere care alimenteaza consumul din import catre o economie eficienta, cu exporturi mai competitive, care se pot integra organic in lanturile valorice globale ale OCDE.

O caracteristica favorabila importanta a masurilor structurale actuale este aceea ca ele pot preveni efectele de hysteresis (pierderea de durata a potentialului economic). Prin concentrarea pe realizarea de investitii publice necesare pentru sustinerea economiei, poate conduce la o crestere a PIB-ului potential, sprijinind astfel tranzitia de la cresterea extensiva din anii anteriori, bazata pe volum mare de resurse utilizate, la cea intensiva, bazata pe eficienta. Absorbtia fondurilor europene estimate a fi atrase in plus in acest an (aproape 2% din PIB) poate aduce un avans de peste 1 punct procentual la cresterea economica, fiind factorul principal care are potentialul de a preveni contractii prelungite. In masura in care aceasta absorbtie se confirma in cursul anului, companiile private sunt incurajate sa investeasca in "siajul" obiectivelor de infrastructura finalizate si sa beneficieze de oportunitati de profit pe termen mediu, compensand partial scaderea cererii curente.

Un obiectiv important atins in a doua jumatate a anului 2025 este de reducere a costurilor de finantare. In general, economia nu poate sa raspunda pozitiv imediat, iar incertitudinea privind implementarea reformelor si impactul cresterii taxelor a dus la amanarea unor decizii de investitii. Astfel, reducerea inerenta a dinamicii consumului, ca efect al masurilor de consolidare fiscala, nu a putut fi imediat si in aceeasi masura compensata de efectul pozitiv al investitiilor. Este insa o presupunere rezonabila aceea ca investitiile private nu au disparut, multe fiind probabil in asteptare. Insa, pe masura ce consolidarea fiscala devine predictibila si efectele apar ca fiind consistente, iar aderarea la OCDE confirma directia pro-business, vom asista la o perspectiva mai optimista pe partea de cerere agregata (pent-up demand), din ce in ce mai vizibila din a doua jumatate a anului curent.

Un alt element favorabil important este acela ca, desi in trimestrele anterioare dinamica economiei a fost nefavorabila, calitatea activelor din sistemul bancar nu s-a deteriorat semnificativ. Sistemul bancar ramane asadar solid, cu lichiditate si capitalizare peste media europeana, constituind o garantie ca motorul creditarii ramane apt sa contribuie la sustinerea economiei si sa satisfaca cererea de finantare a proiectelor de investitii care, in opinia mea, se vor relua gradual, pe masura ce incertitudinea fiscala se diminueaza.

Succesul consolidarii fiscale depinde critic de perceptia asupra echitatii ajustarii bugetare si de imbunatatirea managementului fiscal. Perceptiile privind inechitatea (cresteri de taxe in mediul privat versus risipa la stat) pot genera tensiuni sociale si pot submina predictibilitatea fiscala, reprezentand totodata principalul factor care poate compromite increderea consumatorilor si a investitorilor, cu un impact semnificativ in aritmetica de crestere economica. O potentiala pre-intampinare a comportamentului de economisire defensiva (precautionary savings) depinde de eliminarea riscului de "surpriza fiscala", iar venitul disponibil, desi afectat de inflatie, nu va fi afectat suplimentar de sarcini fiscale ad-hoc in mijlocul anului.

De aceea, imbunatatirea colectarii impozitelor si a taxelor nu este doar o solutie de facilitare a consolidarii, ci trebuie sa valideze o reducere a ineficientelor structurale in aparatul de stat, asigurand astfel o distributie echitabila a costurilor ajustarii si o predictibilitate autentica pentru mediul de afaceri. Existenta unor decalaje intre rigoarea impusa mediului privat si ritmul reformelor in sectorul public poate fi un important factor de distorsiune, subminand increderea in perspectivele de redresare economica, cu efecte negative asupra investitiilor si consumului. In acest context, imbunatatirea guvernantei fiscale si digitalizarea administrativa nu sunt doar obiective tehnice, ci mecanisme esentiale pentru a ancora asteptarile economice catre o zona de stabilitate.

Totodata, pilonul central al reformelor structurale, in contextul aderarii la OCDE, vizeaza optimizarea guvernantei intreprinderilor cu capital de stat, in special in sectoarele strategice de energie si transporturi, iar eficientizarea acestora genereaza efecte pozitive semnificative, prin reducerea costurilor de productie in restul economiei si eliminarea presiunilor cvasi-fiscale asupra deficitului bugetar.

Simultan, adresarea deficitului structural de forta de munca necesita investitii in capitalul uman prin reducerea abandonului scolar si extinderea invatamantului dual, masuri esentiale pentru a corecta decalajele de competente si pentru a sustine potentialul de crestere economica pe termen lung, independent de ciclicitatea consumului.

O noua provocare in acest moment se refera la finantarea prin program Security Action for Europe (SAFE), prin care Comisia Europeana pune la dispozitia statelor membre un fond de 150 miliarde de euro sub forma de imprumuturi pe termen lung in conditii avantajoase, pentru investitii in imbunatatirea inzestrarii si reducerea decalajelor in materie de capabilitati. Imprumuturile se acorda pe baza de proiecte, beneficiind de ratingul de credit asociat imprumuturilor comunitare, iar toate achizitiile trebuie sa respecte un criteriu de eligibilitate - minimum 65% din componente (cost-based) trebuie sa provina din tarile UE, EEA-AFTA sau Ucraina.

De subliniat este faptul ca toate echipamentele comandate trebuie sa fie livrate cel mai tarziu in 2030. Un aspect important legat de programul SAFE este impactul bugetar al acestuia. Aparent, multe opinii trateaza doar efectul direct asupra cheltuielilor bugetare. Insa aceasta perspectiva nu este adecvata in contextul actual, intrucat ignora realitatile geo-politice. In acest sens, voi parafraza o lucrare celebra din domeniul politicii monetare, intitulata Some Unpleasant Monetarist Arithmetic, elaborata in 1981 de Laureatul Nobel, Thomas Sargent, si de reputatul economist american Neil Wallace, unde este descrisa situatia in care politica monetara este dominata de cea fiscala.

Schimband tipul de politici analizate si referindu-ne in contextul actual la politica fiscala si cea de aparare, putem aprecia faptul ca politica fiscala este cea dominata, in timp ce politica de aparare este cea dominanta. Astfel, realitatile geo-politice curente impun tarii noastre, ca membru NATO, o contributie de cel putin 2,5% din PIB. Comparativ cu perioada de dinaintea izbucnirii razboiului din Ucraina, unde guvernele tarii au putut opta lejer pentru bugete ale apararii de sub 2,5% din PIB, acest lucru nu mai este posibil.

Asadar, dat fiind faptul ca bugetul apararii este de minimum 2,5% din PIB, trebuie sa optimizam finantarea acestuia, mai ales in contextul unor deficite bugetare mari, inregistrate sistematic in ultimii ani. De aceea, conditiile avantajoase ale imprumuturilor din programul SAFE, precum si maturitatea mult mai ridicata a acestor imprumuturi reprezinta externalitati pozitive pentru cadrul fiscal-bugetar. Mai mult decat atat, efectele de runda a doua determinate de programul SAFE genereaza efecte pozitive pentru sectorul economic real si, implicit, pentru situatia fiscal-bugetara.

In cadrul programului, Romaniei i-a fost atribuita a doua cea mai mare alocare, de 16,68 miliarde de euro, depasita doar de Polonia (43,7 miliarde). Fondurile vor fi disponibile pentru perioada 2026-2030, iar rambursarea se va face pe o perioada de 30 ani, incepand cu 2035. Conform proiectelor aprobate, alocarea Romaniei va fi de 4,2 miliarde pentru proiecte de infrastructura si 12,4 miliarde pentru inzestrare militara.

Efectele pozitive ale acestui program de finantare sunt legate de efectul multiplicator investitional, in special pentru proiectele din infrastructura. La nivel european se asteapta reducerea dependentei externe pentru UE prin substituirea importurilor de echipamente militare pe termen mediu si, nu in ultimul rand, efectul de externalitate tehnologica, care poate creste potentialul economic de crestere.

Un alt mecanism financiar strategic lansat recent (februarie 2026) este EastInvest Facility, menit sa consolideze rezilienta celor noua state membre de pe Flancul Estic prin mobilizarea unor investitii de peste 28 de miliarde de euro. Programul vizeaza modernizarea infrastructurii critice si a retelelor energetice, sprijinind in acelasi timp digitalizarea si integrarea IMM-urilor in lanturi de aprovizionare esentiale. Prin colaborarea dintre Comisia Europeana si Banca Europeana de Investitii, initiativa pune un accent deosebit pe proiectele cu utilizare duala (civila si militara), asigurand atat dezvoltarea economica regionala, cat si securitatea colectiva in fata noilor provocari geopolitice.

Sigur, toate aceste evolutii se desfasoara intr-un anumit cadru extern, cu tendinte evolutive globale si regionale care vor afecta si Romania. Tocmai de aceea, recalibrarea modelului economic romanesc, bazat pe cresterea investitiilor din fonduri europene si pe imbunatatirea mediului investitional si de guvernanta publica, devine o necesitate, in conditiile in care este cunoscut faptul ca programele de consolidare fiscala care urmaresc corectarea deficitelor afecteaza cresterea.