Opinii

In cel mai cunoscut oras din America, in cel mai capitalist oras din lume, in centrul financiar al lumii, unde banii nu dorm niciodata, alegerile pentru functia de primar al New Yorkului au fost castigate, spre stupoarea elitelor politice si financiare americane, de Zohran Mamdani, 34 de ani, nascut in Uganda, un politician socialist si progresist. Deci, in orasul miliardarilor din zona imobiliara (Donald Trump este un produs al New Yorklui imobiliar) si zona bursiera, un comunist infricosator, cum il denumeste presedintele american, a castigat alegerile pentru o functie politica, care il aduce in prim-planul politicii americane dar si a lumii, la numai 34 de ani.

In mai putin de un an de campanie facuta pe platformele sociale, el i-a convins pe newyorkezi sa-i dea votul, promitand reducerea costului vietii in cel mai puternic oras american, a promis sa-i taxeze pe bogati, a promis ca lumea va circula gratuit cu autobuzele publice, a promis ca va oferi gratuit crese.

In cel mai capitalist oras american, unde totul se plateste si chiar foarte scump, el a castigat cu un discurs comunist, socialist, egalitarian. Retorica si discursul lui s-au potrivit pe furia declarata sau ascunsa in mintea newyorkezilor tineri sau in mintea newyorkezilor care nu au un nivel ridicat de educatie si nu au nicio sansa sa acceada la joburi foarte bine platite din industria bancara, din piata de capital, din IT, din industria avocatilor si a consultantilor etc. Daca nu ai un job in aceste sectoare, unde salariul de intrare ajunge sa depaseasca si 100.000 de dolari, de trei ori mai mult decat salariul de intrare intr-un alt job, nu ai nicio sansa sa rezisti in New York decat daca ai trei joburi.

In America, discutia nu este neaparat legata de existenta unui job, pentru ca tot timpul sunt joburi disponibile, ci de salariul jobului respectiv, care iti permite sau nu sa convietuiesti intr-un oras sau altul. New Yorkul este un oras emblema al Americii si atrage omeni din intreaga lume, atrage companii si institutii din intreaga lume, atrage miliardari si milionari de peste tot, ceea ce face ca pretul activelor imobiliare, incepand de la pretul apartamentelor pana la chirii, sa creasca continuu, spre disperarea si frustrarea newyorkezilor, care ajung sa fie aruncati in strada de catre strainii cu bani.

Pe langa asta, problema preturilor apartamentelor a devenit critica. New Yorkul este un oras extrem de scump din punct de vedere imobiliar atat la nivelul preturilor apartamentelor, cat si mai ales la nivelul chiriilor. Cu un job care nu este in industriile cel mai bine platite nu ai nicio sansa sa-ti cumperi un apartament cat de cat rezonabil, care sa fie la cel mult doua ore de centru.

Ca sa nu mai vorbim de chirie, unde, daca locuiesti la o ora, o ora si jumatate de centru de mers cu trenul sau cu metroul te poti considera superfericit.

Chiriile, foarte mari in New York, mananca enorm de mult dintr-un salariu mediu al unui newyorkez, ca sa nu mai vorbim de un salariu incadrat la limita de jos. Si de aceea tinerii, imigrantii, sunt extrem de furiosi. Conditiile lor de locuit pot fi cateodata extrem de precare, in contrast cu imaginile din reviste, cu penthouse-urile din New York.

De asemenea, zona de entertainment este foarte scumpa, incepand de la teatru, film, spectacole culturale si sportive, cluburi, pana la iesirile la restaurant, nu la un fast-food. Doar o anumita clasa de newyorkezi, milionari si miliardari, are acces la o viata buna in New York. De asemenea, toate lucrurile legate de copii si mai ales tot ce inseamna cresa, gradinita, scoala, liceu, facultate sunt extrem de scumpe in America si, probabil, printre cele mai scumpe la New York. De asemenea, transportul public si privat in America este scump. De aceea discursul lui Zohran Mamdani cum ca va ingheta chiriile, cum ca va ingheta cresterea imobiliara, ca va oferi transport public gratis, ca va asigura acces gratuit la crese si gradinite, a castigat teren, spre stupoarea establishmentului politico-financiar din New York, dar si din America.

Cum a reusit un imigrant musulman, comunist, socialist, progresist sa invinga si sa ajunga la putere in cel mai capitalist oras al lumii?

In Romania, anul trecut a facut cariera un sondaj al INSCOP, care spunea ca jumatate dintre romani cred ca se traia mai bine in comunism si ca exista o nostalgie a comunismului, care incepe sa cuprinda si generatiile tinere, desi acestea traiesc in cea mai buna perioada din istoria economica a Romaniei.

Conform ultimului sondaj INSCOP, generatia Z, cea care vine din spate - 18-29 de ani -, sustine ca daca maine ar avea loc alegeri parlamentare ar vota cu AUR - 35%, SENS - 16%, si USR - 14%. AUR are intentie de vot de 50% pentru grupa de varsta 30-44 de ani, si o intentie de vot de 41% pentru grupa de varsta 45-59 de ani.

Tinerii incep sa se planga din ce in ce mai mult de costul vietii, avand in vedere ca acum fac cunostinta prima data cu cresterea inflatiei, cu cresterea dobanzilor, cu cresterea preturilor la energie, cu cresterea preturilor la entertainment - de la spectacole pana la iesirile in oras, si nu in ultimul rand fac cunostinta cu pretul apartamentelor si al chiriilor din orasele mari, acolo unde toata lumea vrea sa ajunga.

Desi comparativ cu alte capitale europene din jurul nostru - Varsovia, Budapesta, Praga, pretul apartamentelor din Bucuresti nu este ridicat, perceptia tinerilor este ca preturile apartamentelor sunt mari, iar aceasta perceptie este intarita si de faptul ca salariile de inceput atunci cand esti tanar, s-ar putea sa nu sustina contractarea unui credit pentru achizitia unui apartament.

In orasele mari cererea de locuinte este mai mare decat oferta, iar in consecinta chiriile au crescut accleerat in ultimii cinci ani, ceea ce a inceput sa muste din ce in ce mai mult din salariul lunar al unui tanar.

La un moment dat, si in Bucuresti sau intr-un alt oras mare va castiga teren un Zohran Mamdani autohton, care va folosi retorica acestuia legata de costul vietii, preturile apartamentelor si ale chiriei, plus cresterea preturilor la toate celelalte servicii. Si la noi va rasari un Zohran Mamdani, mai putin partea de religie.

Aceasta opinie a aparut prima data pe Business Magazin.