Opinii

Poate ca cel mai mare contrast dintre Romania asa-zis corporatista a celor care isi iau affogato - cafea cu inghetata, pentru cei care nu stiu-) - pe Calea Victoriei la Velocita sau berea kraft la Zaganu si Romania care ramane in urma nu este intre Calea Victoriei si comuna Adunatii Copaceni, de exemplu, ci intre Calea Victoriei si ...Calea Victoriei.

Probabil ca nu este zi in care sa nu cada din vechile cladiri - una din doua cladiri de pe Calea Victoriei are fatadele in ruina - bucati din tencuiala. Ultima data duminica 12 aprilie in jurul orei 18.00. Calea Victoriei 95, blocul cu brandul provocator de fashion Porc la parter. (foto 1,2) De fapt, si blocul care gazduieste "Mecca" corporatistilor, gelateria Velocita, era pana de curand intr-o stare de maxima degradare, dar intre timp au aparut niste schele.

Nu-i nimic, blocul de pe colt (foto 3), vizavi de strada care duce in Piata Amzei, sta marturie a incapacitatii administrative a Capitalei de a reconsolida sutele de cladiri istorice din centru care au nevoie de renovare. Sigur ca nu poti sa ai pretentii ca totul sa fie perfect, ca iti trebuie mii de miliarde sa fie totul luna in toate orasele si comunele Romaniei, ca la 100 de metri mai incolo israelienii de la Hagag au investit zeci de milioane de euro pentru a transforma Palatul Stirbey intr-un magazin fashion de lux.

Insa parca prea mare e contrastul. Si nu mai e vorba doar de un disconfort vizual. E deja o amenintare fizica, e periculos pentru oamenii care merg pe trotuare. Pai in curand deschizi Calea Victoriei pentru pietoni si se discuta sa fie permanent pietonala, cel putin bucata intre Bulevardul Dacia si Palatul Regal, dar te poti astepta oricand sa-ti cada o caramida in cap? Pai daca in "buricul" Bucurestiului, in centrul centrului, e asa, ce sa mai spui de restul Capitalei si al altor orase? Unde e minusul, ce ne lipseste?

Vrem prea mult si nu suntem atenti la ce lasam in urma? Nu ne intereseaza vechiul decat atunci cand ne cade in cap? Cum vine trecutul din urma si iti aminteste de unde vii; alo, vezi ca ceea ce ti se pare ca ai realizat nu este decat un pospai. Ai dat cu vopsea peste putreziciune, ti se pare azi ca e frumos, ca esti in trend, dar cand colo daca nu esti atent te trezesti cu capul spart.

Scriam in 2020, in editorialul "Ce vreau de la noul primar":

"Romania a fost si este condusa de oameni pe care nu ii vezi plimbandu-se in centrul orasului si atunci nu are cum sa ii deranjeze acest peisaj urban neprietenos. Ei cunosc mai bine trotuarele de la Zurich sau Monte Carlo. Nu mai vorbim de spatii verzi, de parcari de biciclete, de benzi unice pentru autobuze, de mobilier urban sau cate un mini teren de baschet la fiecare cvartal de blocuri".

Actualul presedinte al Romaniei a cucerit primaria Capitalei pe ideea reimprietenirii dintre oameni si oras iar noul primar afirma ca ii va continua politicile. Insa daca ridici privirea pe Calea Victoriei, pe Bulevardul Elisabeta, de Calea Mosilor ce sa mai spui - e dezastru in continuare. Nu vezi progres sau foarte putin. La doi pasi, cladirea cu magazinul de fashion COS (foto 4 si 5) este la fel de ruinata, cel putin fatada, iar oamenii sunt avertizati sa nu treaca prin apropierea peretilor pentru ca e periculos.

Ai spera ca macar masurile de protectie sa fie mai bune, treaba sa fie luata in serios. Sa existe o procedura bine pusa la punct in astfel de situatii. Suni la Politia Locala sa anunti pericolul, treci a doua zi si ce vezi: doua benzi galbene legate de o trotineta pe trotuar intr-o improvizatie (foto 6) care iti da masura organizarii administratiei publice locale sau centrale din aceasta tara.

Improvizatie, ignorare a realitatii pana cand ajunge sa provoace tragedii, lipsa de proceduri, lipsa de viziune. Lipsa pana la urma de drag de oras, de drag de Bucuresti, de ai nostri. Te si miri cum de a putut aceasta tara sa aiba oameni care sa faca aceste cladiri, multe din ele bijuterii arhitecturale, pe care astazi societatea/economia/administratia romaneasca nu e in stare macar sa le vopseasca si sa curete fatadele, dar sa le reconsolideze.

In anii 2000, cand Ziarul Financiar avea sediul intr-o cladire aproape de Radisson, cautai sa iei o ciorba duminica - zi de lucru pentru ziarul de luni, dar Calea Victoriei era pustie. Astazi e o sarbatoare de restaurante si de terase. E frumos. E frumos, dar e un frumos care acopera din pacate un putregai. Oare asa trebuie sa fie in aceasta tara? "Din bube, mucegaiuri si noroi, iscat-am frumuseti si preturi noi", spunea poetul Tudor Arghezi.

Unde este minusul totusi? Fiecare are raspunsul lui. Unul dintre raspunsuri poate fi acesta: atata timp cat vor fi permise in continuare constructia de mall-uri in perimetrul central al orasului, centrul istoric, precum si spatiile comerciale in general, vor suferi din lipsa investitiilor. Toti banii oamenilor de shopping si leisure vor merge in aceste mini-orase care au privatizat practic strazile. Oricate fonduri ar pune primaria la dispozitie pentru renovare, din bugetele locale, nationale sau europene, capitalul privat nu va investi in renovarea cladirilor istorice daca nu va avea cum sa-si recupereze din inchiriere investitia. Cine merge si admira Bruxelles-ul, Madridul, Viena sau Parisul va vedea ca nu sunt in inelul principal al orasului mall-uri cu parcari uriase cum sunt la noi care pur si simplu absorb ca niste aspiratoare banii orasului. Si atunci, cu vanzari insuficiente, business-urile nu pot plati chiriile care ar fi necesare ca venituri pentru renovarea si consolidarea cladirilor istorice.

Ce pacat ca un oras atat de frumos patimeste astazi din cauza lipsei de viziune si de dragoste pana urma. Ce pacat ca artera sa vitala, Calea Victoriei, abia palpaie tinuta in viata de cativa antreprenori care dincolo de a vrea business au foamea de oras si comunitate. Cand ne intoarcem sa ingrijim ce-i al nostru, ceea ce ne-a dat noua sens in aceasta lume? Calea Victoriei e istoria orasului, a literaturii romane. Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Petru Dumitriu, Nicolae Steinhardt au iubit-o si i-au dat magie in paginile lor. Fiecare oras mare al lumii are strada sa definitorie. Putini credeau in puterea de a renaste a acestui oras in anii 1998-2000, cand isi facea loc pe piata Ziarul Financiar.

O bijuterie ar fi trebuit sa devina Calea Victoriei astazi intr-o Romanie care in statistici a depasit orice asteptari. Bani sunt, cu atentie si dragoste de oras si de comunitate va veni si restul.