Opinii

Este foarte probabil ca guvernul Bolojan sa ramana ca interimar inca doua luni, ceea ce evident pune Romania intr-o situatie vulnerabila pentru ca, asa cum s-a intamplat marti seara de exemplu cu furtuna care a dat peste cap Bucurestiul, nu stii ce mai vine, aici la marginea Europei.

Geografic, asa a fost mereu la margine, instabilitate, si destinul unei tari este strans legat de geografia sa. Marile puteri au avut tot timpul interese care s-au intersectat la marginea "imperiilor', iar intersectia zonelor de influenta automat creaza instabilitate ca si faliile care se afla la marginea placilor tectonice.

Iata insa astazi suntem intr-o situatie cand interesele celei mai mari puteri economice din Uniunea Europeana, Germania, au ajuns sa fie puse pe masa in mod evident si aproape ca nici nu se mai doreste/sau nu se mai poate sa fie acoperite prin diversi termeni de tip accelerarea reformelor.

Totusi, Romania va implini la 1 ianuarie 2027, 20 de ani de la aderarea la UE si nu mai poate fi tratata la nesfarsit ca un candidat care nu stie sa-si faca temele si trebuie vesnic corectat. Nu este surprinzator pentru nimeni ca, avand in vedere magnitudinea capitalului german local, inclusiv al "varului" sau austriac, intrebarea cine conduce Romania este pentru spatiul german vitala.

Istoric, de sute de ani Germania si-a revarsat spre gurile Dunarii influenta pentru ca nu a avut posibilitatea sa-si extinda puterea coloniala precum Marea Britanie, Franta, Spania, Belgia, Olanda sau Portugalia pe marile si oceanele lumii.

Ce s-a schimbat fata de anii trecuti este ca acum nu se mai ascunde "dupa cires", cum se spune. Vrea la guvernare oamenii proveniti si formati in administratie in zonele unde capitalul german este covarsitor, in vestul tarii, sau pe cei direct formati in spatiul german. Si atunci face tot posibilul sa atinga acest scop. Nu sunt nici primii sI nici ultimii, si Romania istoric a trebuit permanent sa se descurce cu interesele marilor puteri din jur si metodele lor de a-si exercita aceste influente. Dar la un moment am mai scapat din chingi, si cu cei de la sud, si cu cei de la est.

Acum insa situatia pare un pic mai complicata, pentru ca exercitarea acestei presiuni pana la scenariul conducerii tarii pentru luni de zile prin procura, fara guvern numit de Parlament, devine cam riscanta.

Cetatenii, companiile, oamenii de pe strada nu prea mai inteleg - cum de nici o varianta de guvern nu poate trece? Sta toata Romania intr-un singur om demis prin motiune de cenzura? Cine face de fapt jocurile in asa fel incat rezultatul este ca suntem de atata timp in blocaj?

Dar ce lipseste de fapt din aceasta ecuatie? Care este sursa-lipsa care ar trebui sa aduca energia in stare sa opreasca ca aceasta situatie sa devina prea riscanta si sa vulnerabilizeze prea mult aceasta tara? Orice constructie, orice sistem, ca sa stea pe picioare are nevoie de o coloana vertebrala. Aceasta "coloana" ar trebui sa spuna: stop-joc, pana aici, interesele noastre sunt afectate.

Toate datele arata ca singurul care ar putea sa spuna stop-joc si sa ceara un guvern valabil este capitalul privat romanesc. Acum insa ce se intampla? De ce nu spune? Nu spune, sau spune cu amortizare, pentru ca asa cum este astazi modelata economia romaneasca este o economie de import si consum si nu o economie de productie si export.

Daca ai avea industriasi romani care sa spuna: construim noi fregatele de 2-3-400 milioane de euro, nu turcii sau germanii, facem noi 5.000 de caroserii de masini de lupta, si eventual ne batem cu alti fabricanti pentru piete externe, atunci ai avea si sursa care sa dea energie sistemului de guvernare sa stea pe picioare.

Atata timp cat nu ai creat si nu ai de aparat interes suficient, nu ai nici reactie sau contra reactie la aceasta situatie. Daca din calcule nu reies pierderi de piete, de vanzari, ci dimpotriva istoric, ca asa a fost, capitalul actual este mai mult dependent de consum si import decat de productie si export, dependenta nu doare. Retailul, serviciile medicale, horeca, constructiile - sunt dependente de consum, de expansiunea capitalului strain sau de cheltuielile guvernului.

Sa vina, este foarte bine ca vine capitalul extern. Romania are nevoie de modernizare, de know-how, de includerea in lanturile de valoare strategice internationale si de accesul cat mai la varful acestor lanturi, unde se afla valoare adaugata mai mare. Romania s-a schimbat fundamental prin privatizare si atragerea de investitii straine directe dupa 1999-2000, iar acum incepe chiar sa exporte capital.

Dar lucrurile sunt legate intre ele. Cei mai buni economisti ai tarii se intreaba in aceste zile cum putem trece de la modelul unei economii de import bazate pe cresterea de datorie la modelul unei economii de productie, cu valoare adaugata. Crede cineva ca e intamplator ca avem o criza de model economic conjugata cu o criza politica, cu o criza a actului de a conduce tara?

Abia acum incep sa iasa la iveala asperitatile care pana acum au fost acoperite de dinamica economiei. Interesul local bine articulat, definit, asumarea unor obiective de dezvoltare de care tara are nevoie, neconfundarea mijloacelor cu scopul - ne vor da solutiile pentru a merge mai departe.

Cine are ce sa-si protejeze aici va realiza mai devreme sau mai tarziu ca nu va mai putea sta deoparte si va trebui sa puna pe masa interesul, sa-l manifeste. Si o sa apara in curand aceste interese si manifestarea lor, pentru ca investitiile in productie in unele sectoare precum industria alimentara capata masa critica. Interesul national este suma intereselor locale, aici este sursa stabilitatii si a gasirii solutiilor si pentru o noua administratie, si pentru un nou model de crestere economica, si pentru dezvoltarea viitoare a Romaniei. Cine nu crede sa se uite la ce face Polonia, la ce fac alte tari din vecinatate si ce fac marile puteri de veacuri, de fapt.