Opinii

Tatal meu a fost marinar si cel mai de pret lucru material pe care il am de la el este o telegrama trimisa de mine in care ii scriam: Tata, am intrat la facultate . Nu scriam foarte mult in telegrame pentru ca se taxa fiecare cuvant. Cuvintele de legatura, tot cuvinte erau si era scump tare sa scrii aiurea tot ce ai fi vrut sa scrii. Am si raspunsul lui, la fel de scurt: Felicitari! Te pupa tata .

Despre meseria de marinar a tatalui meu pot sa spun ca a fost cel mai bun antrenament posibil pentru a intelege ce inseamna rabdarea. Mama imi arata mereu pe un calendar bisericesc in ce zi si in ce luna suntem atunci cand tata pleca si cand vine tata inapoi acasa, iar treaba mea de copil, la 6, 7 ani era sa ma trezesc dimineata si sa mai tai o zi din calendar.

Apoi, la 20 de ani am crezut si eu ca mai toti tinerii de 20 de ani ca parintii nostri au trait in epoca de piatra si nu doresc sa iasa de acolo. Si eu am fost indignata la vremea mea, dar cum sa poti trai fara telefon mobil sau internet cu tot ce vrei sa stii in buzunar, nu la biblioteca, mai ales acum (anii 2000) ca se poate si sa nu o faci?

La 20 de ani gandim toti la fel insa, doar contextele sunt diferite.

Parintii nostri au zis acelasi lucru despre bunicii lor, bunicii, despre strabunici. Fiecare generatie a privit in urma si a vazut intuneric. In oglinda, fiecare generatie a crezut ca a aprins lumina.

Baby Boomers au crescut cu lipsuri reale, fizice. Televizorul color era o minune, telefonul fix era o responsabilitate, masina de scris era un instrument de putere si erau extrem de putini cei care o aveau. Au construit din nimic institutii, stabilitate, au fost obsedati de certitudini. Greul lor a fost sa ridice ceva durabil, sa se tina de ceva.

Generatia X a prins o super tranzitie pentru ca a crescut intr-o lume analogica si brusc a aparut PC-ul personal care schimbat biroul, emailul a schimbat conversatia, telefonul mobil a unit munca cu viata personala. Generatia X din Europa de Est a schimbat si tehnologia dar si regimul, deci dublu strat de instabilitate. Ei au schimbat regulile la jumatatea jocului, fara sa fi vrut asta. Greul lor a fost sa ramana intregi in mijlocul schimbarii.

Millennials (Y) au intrat pe piata muncii in criza. Cu laptopul pe genunchi, cu LinkedIn in loc de relatii si cu social media ca oglinda a succesului pe care il asteptau. Au inventat flexibilitatea si sensul nu din filozofie, ci din lipsa de alternative. Greul lor a fost sa performeze intr-un sistem construit pentru alt profil generational. Greu si la ei.

Generatia Z era in pandemie la varsta la care noi mergeam la primul interviu. TikTok, streaming, munca remote, o lume intreaga mutata din buzunar in palma, dar totusi copii singuri. Zicem despre ei ca nu stiu sa astepte. Dar ei au invatat devreme ca nimic nu este garantat, ca parintii lor pot munci cu orele sau chiar pot pleca la munca in alte tari. Cata rabdare sa ai sa ii astepti?

Copiii nostri vor creste cu AI ca infrastructura, nu ca noutate. La 20 de ani vor crede si ei, cu siguranta, ca noi am trait in epoca de piatra. Si uite asa, dreptatea este mereu la toata lumea.

Si acum sa trecem la organizatii.

Obosesc mental doar cand aud despre programe pentru generatii: initiative pentru retentia Millennials. pachete de beneficii gandite pentru Z, workshop-uri de comunicare intergenerationala, etc. Bugete intregi cheltuite ca sa impaci oameni care, in fond, la 20 de ani, au gandit toti la fel.

Organizatiile care fac asta nu au o problema de generatii ci au o problema de directie.

O organizatie care stie ce are de facut, care are o strategie clara si oameni care inteleg cum participa ei la ea nu se trezeste dimineata ingrijorata ca Boomers nu se inteleg cu Z. Oamenii nu se aduna in jurul varstei, ei se aduna in jurul sensului.

Preocuparea obsesiva pentru specificul generational este, de cele mai multe ori, un simptom al fricii ca nu poti atrage oameni buni sau al nesigurantei ca nu stii ce oferi cu adevarat, al lipsei unui cadru in care orice om, indiferent de generatie, sa inteleaga de ce munca lui conteaza si la ce foloseste treaba bine facuta de el.

Organizatiile sanatoase nu integreaza generatii si nici nu le diferentiaza ci pur si simplu creeaza contextul in care fiecare om cu greul lui, cu contextul lui, cu epoca lui de piatra stie ce are de facut si vrea sa o faca.

Pentru prima data in istorie, patru generatii lucreaza in acelasi birou. Boomers, X, Millennials, Z, fiecare generatie cu epoca ei de piatra, fiecare cu greul ei. A cincea generatie bate la usa.

Este un privilegiu imens, daca stii sa il vezi. Culturile constructive nu fac programe pentru asta, ele doar nu pierd ce au. Creeaza contextul in care fiecare om, indiferent de generatie, stie ce are de facut si vrea sa o faca.

Restul vine de la sine, cu rabdare.

Iuliana Stan este managing partner la Human Synergistics Romania si are o experienta de peste doua decenii in domeniul culturii organizationale.