Business international

De obicei, cand deficitul de apa ajunge in atentia publicului, este o problema agricola, de mediu sau de aprovizionare cu apa potabila. Cand solul se usuca, culturile sunt in pericol; cand raul se retrage, fauna salbatica este afectata; cand resursele de apa se diminueaza, oamenii si autoritatile incep sa vorbeasca despre restrictii in aprovizionarea cu apa.

Unul dintre cele mai importante riscuri industriale si energetice ale secolului XXI este mai putin spectaculos: ce se intampla cand nu exista suficienta apa pentru racirea instalatiilor centralelor electrice si functionarea sistemelor industriale la scara larga? Este o intrebare pe care si-o pune revista maghiara Qubit.

O parte semnificativa a industriei moderne se bazeaza nu numai pe energie, materii prime, gaze naturale, retele electrice sau conexiuni logistice, ci si pe apa. Nu este vorba neaparat de calitatea apei de a fi potabila, ci si de apa de racire, apa de proces, apa de completare, apa de alimentare a cazanelor, apa pentru stingerea focului, capacitatea de epurare a apelor uzate si un mediu fluvial care poate transporta caldura reziduala a proceselor industriale. Europa invata acum foarte repede ca apa nu este doar o resursa naturala, ci si o infrastructura industriala.

Rinul a atins un minim record la Koln. Bonn si Dusseldorf au inregistrat, de asemenea, minime record, iar nivelul scazut al apei afecteaza si productia industriala, deoarece vapoarele si barjele cu marfa pot livra materii prime doar catre unele fabrici si doar incarcate la capacitate redusa. Nivelul scazut al apei din 2018 a produs pagube economice estimate la 2,4 miliarde de euro.

Exemplul Rinului este important deoarece arata ca un rau nu este doar un fir de apa pe o harta. Este un coridor industrial, o ruta de transport, un sistem de aprovizionare cu materii prime, o capacitate de racire si un sistem nervos pentru economie.

Daca nivelul apei scade, nu doar navele sunt blocate, ci si lanturile de aprovizionare, centralele electrice, uzinele chimice si regiuni industriale intregi pot fi supuse presiunilor. Cu toate acestea, deficitul de apa nu este doar o problema pentru industria insirata de-a lungul Rinului.

In Cehia, Slovacia si Ungaria, problema gestionarii apei si a retentiei apei a devenit critica in acelasi timp. Conform unei analize recente realizate de World Weather Attribution (WWA), un proiect comun al Institutului pentru Schimbari de Mediu al Universitatii Oxford, Centrului Climatic al Federatiei Internationale a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie (IFRC) si al Institutului Meteorologic Regal Olandez (KNMI), seceta europeana din 2026 este o criza complexa, cu o combinatie de deficit persistent de precipitatii si caldura extrema, provocand socuri agricole, hidrologice si infrastructurale. Conform studiului, deficitul de umiditate din sol intre ianuarie si iunie in regiunea Europei de Est a devenit de aproximativ unsprezece ori mai probabil din cauza schimbarilor climatice induse de om, iar un eveniment de severitate mare este asteptat sa se produca aproximativ la fiecare cincisprezece ani in climatul actual. Aceasta inseamna ca seceta actuala nu poate fi tratata ca un caz extrem singular. Se contureaza un nou mediu operational la care agricultura, industria, productia de energie si gestionarea apei trebuie sa se adapteze simultan. Intrebarea nu mai este daca vor exista ocazional ani secetosi. Ci daca infrastructura regiunii este pregatita pentru faptul ca perioadele secetoase si calde vor deveni mai frecvente, mai lungi si mai dureroase din punct de vedere economic.

Ungaria este deosebit de vulnerabila in acest sens. Potrivit Directiei Nationale a Apelor (OVF), debitul mediu al cursurilor de apa care intra in tara este de 114 kilometri cubi pe an, iar cel care iese din tara este de 120 de kilometri cubi pe an, ceea ce inseamna ca resursele de apa generate in tara sunt de doar 6 kilometri cubi pe an. 95% din resursele de apa de suprafata sunt de origine straina. Singura aceasta cifra explica de ce nu este suficient ca in Ungaria sa se discute despre apa ca si cum "ar exista" pur si simplu.

Majoritatea apei intra, curge prin noi si apoi iese din tara. Prin urmare, una dintre intrebarile fundamentale ale managementului apei din Ungaria nu este cata apa trece prin granitele noastre in medie pe an, ci cata din ea putem retine, regla, distribui si utiliza in perioade critice. Problema din Ungaria nu este teoretica.