Diplomația română și Marea Unire

Participarea României la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920)

Corespondența lui Ion I.C. Brătianu din timpul Conferinței de Pace (III)

Sosirea lui Ion I.C. Brătianu la Conferința Păcii de la Paris 1919

Decretul prin care Regele Ferdinand I încredința mandatul de reprezentare al intereselor României la Conferința de Pace

Delegația României la Conferința Păcii

Componența delegației oficiale a României

Corespondența lui Ion I.C. Brătianu din timpul Conferinței de Pace (I)

Corespondența lui Ion I.C. Brătianu din timpul Conferinței de Pace (II)

Aspecte de la lucrările Conferinței de Pace publicate în presă

Delegația română în timpul Conferinței de Pace

Corespondența lui Ion I.C. Brătianu din timpul Conferinței de Pace (III)

Sosirea lui Ion I.C. Brătianu la Conferința Păcii de la Paris 1919

Decretul prin care Regele Ferdinand I încredința mandatul de reprezentare al intereselor României la Conferința de Pace

Delegația României la Conferința Păcii

Componența delegației oficiale a României

Corespondența lui Ion I.C. Brătianu din timpul Conferinței de Pace (I)

Corespondența lui Ion I.C. Brătianu din timpul Conferinței de Pace (II)

Aspecte de la lucrările Conferinței de Pace publicate în presă

Delegația română în timpul Conferinței de Pace

Hartă etnografică a României

Însemnări privind reprezentarea la Conferința de Pace

Corespondența lui Ion I.C. Brătianu din timpul Conferinței de Pace (IV)

Realizată prin sacrificiile întregii națiuni, Marea Unire trebuia să fie recunoscută și în plan internațional. În pofida eforturilor României, poziția sa de negociere la Conferința de Pace de la Paris a fost îngreunată de încheierea Păcii de la București, care le permitea puterilor semnatare ale Tratatului de alianță din 1916 să nu mai recunoască obligațiile asumate, poziția fiind consolidată și de refuzul SUA de a recunoaște tratatele încheiate fără participarea lor.

În plus, desfășurarea Conferinței de Pace de la Paris a fost controlată de un directorat al celor patru Mari Puteri (SUA, Franța, Marea Britanie și Italia), care au avut decizia finală în cele mai importante chestiuni, statele participante fiind împărțite în două categorii: cu interese generale (Marile Puteri) și interese limitate (micile puteri), România făcând parte din ultima categorie.

Ion I.C. Brătianu a urmărit să îndeplinească obiectivele României cu deosebită stăruință și a ajuns rapid în conflict cu reprezentanții marilor puteri, în special cu președintele francez Georges Clemenceau. Poziția deosebit de intransigentă în problema minorităților și încercarea sa de a constitui un grup comun al micilor puteri cu Serbia și Grecia, în contrapondere cu cele patru Mari Puteri au condus la izolarea lui Ion I.C. Brătianu, care a părăsit Conferința de pace și, în cele din urmă, a demisionat. Noul prim-ministru, omul politic și liderul unionist ardelean Alexandru Vaida-Voevod s-a dovedit mai flexibil și a semnat Tratatul de pace cu Austria și anexat Tratatul Minorităților.

Legal disclaimer:

Diplomația română și Marea Unire – secțiune realizată de Ministerul Afacerilor Externe – Arhivele Diplomatice, pe baza unor materiale selectate din volumul O istorie ilustrată a diplomației românești (1862-1947), de Dinu Giurescu, Rudolf Dinu, Laurențiu Constantiniu, Monitorul Oficial, București, 2011.

Documentele de arhivă și fotografiile provin în principal din fondurile Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe (AMAE), precum și ale altor instituții partenere: Arhivele Naționale ale României (SANIC), Biblioteca Academiei Române (BAR), Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) și Muzeul Național Cotroceni (MNC).

Diplomația română și Marea Unire

Participarea României la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920)

Help

Magazin online

Utile

Informații legale