Cultura si divertisment

5 august 1975. Astazi, acum 50 de ani, Joan Jett, Sandy West si producatorul Kim Fowley pun bazele trupei "The Runaways". Este prima trupa rock "all-girl", un concept cu totul inovator intr-o industrie a rock-ului dominata de barbati. Se implinesc, prin urmare, 50 de ani de la un moment simbolic, in care mai spargem niste bariere, mai rupem niste stereotipuri, mai dam de pamant cu niste criterii. Si, chiar daca domnul Fowley a sexualizat prea mult trupa (lucru care n-a fost pe placul fetelor), se cuvine sa remarcam, totusi, curajul cu care niste fete reusesc sa intre pe o piata exclusiv masculina. Libertate pentru Gen X si nu numai Trupa (Joan Jett, chitara ritmica, voce, Lita Ford, chitara solo, Cherrie Curie solista vocala, Sandy West baterie, Jackie Fox bass avea un stil reber, provocator, puternic, "suparat". Au cantat pe teme de libertate, rebeliune, frustrare adolescentina de gen "nimeni-nu-ma-intelege", lucruri care au prins foarte bine la generatia de X-eri care acum apuca sa mai asculte muzica in masina, in drum spre serviciu, insa la fel de prinsi de muzica lor sunt si generatiile ulterioare. Joan Jett este, probabil, cea mai cunoscuta voce rock feminina a vremii, cu un timbru puternic si dominator, Joan s-a impus cu "Cherrie Bomb" la "The Runaways", dar si-a continuat cariera de muzician (compozitor, producator, vocals) cu trupa "The Blackhearts" si hitul vietii ei, "I Love Rock 'n Roll". Desi trupa a existat ca atare doar patru ani, cu un succes masiv, remarcabil mai ales in Japonia, trupa este esentiala pentru ca a deschis, practic, calea catre un alt mod de a face muzica, a aratat ca si femeile pot sa faca rock, a conferit o valoare care nu are cum sa moara - feminismul punk. Redutabil, real, asertiv.