Cultura si divertisment

1964, 22 octombrie. Scriitorul si filosoful francez Jean-Paul Sartre, jurnalistul, militantul social Jean-Paul Sartre refuza grandiosul Premiu Nobel pentru Literatura, spunand ca nu doreste sa fie transformat intr-o "institutie" si ca singurul mijloc prin care poate sa actioneze este cuvantul sau scris. Pe 15 octombrie, Sartre citise in Le Figaro Litteraire ca Academia Suedeza inclina sa-i acorde premiul. "Nu vreau sa fiu o institutie" Nestiind ca nu poate influenta in niciun fel decizia comisiei suedeze, Sartre se grabeste sa expedieze o scrisoare, chiar a doua zi, catre Academia Suedeza, explicand ca are doua motive pentru care refuza importanta distinctie. "Refuzul meu nu este un gest impulsiv, am refuzat intotdeauna decoratiile oficiale. In 1945, dupa razboi, cand mi s-a oferit Legiunea de Onoare, am refuzat-o, desi eram simpatizant al guvernului. In mod similar, nu am dorit sa intru in College de France, desi mai multi amici mi-o sugerasera. Aceasta atitudine se bazeaza pe conceptia mea asupra intreprinderii scriitorului. Un scriitor care adopta pozitii politice, sociale sau literare trebuie sa actioneze doar cu mijloacele care ii apartin - adica cu cuvantul scris. Toata onoarea pe care o poate primi expune cititorii sai la o presiune pe care eu nu o consider de dorit. Daca ma semnez Jean-Paul Sartre nu e acelasi lucru ca daca ma semnez "Jean-Paul Sartre, laureat al Premiului Nobel". Scriitorul care accepta un astfel de premiu implica, de asemenea, institutia care l-a onorat. Simpatiile mele pentru revolutionarii venezueleni ma angajeaza doar pe mine, pe cand daca "Jean-Paul Sartre, laureat Nobel", sustine rezistenta venezueleana, angajeaza de asemenea intreaga institutie a Premiului. Scriitorul trebuie, deci, sa se refuze a se lasa transformat in institutie, chiar daca acest lucru are loc in cele mai onorabile circumstante, asa cum e cazul de fata. Aceasta atitudine imi apartine in intregime si nu contine critica la adresa celor ce au primit deja premiul. Am mult respect si admiratie pentru mai multi dintre laureati, pe care am onoarea sa-i cunosc". Pe langa aceasta, scriitorul adauga si motivele "obiective" "Schimbul intre Est si Vest trebuie sa aiba loc intre oameni si culturi, fara interventia institutiilor. Mai mult, fiindca conferirea premiilor anterioare, in opinia mea, nu reprezenta egal scriitorii de toate ideologiile si natiunile, am simtit ca acceptarea mea ar putea fi interpretata in mod nedorit si nedrept". Sentimente, resentimente, mai multe resentimente Refuzul lui Sartre a generat un adevarat scandal international. Sentimentele au oscilat intre perplexitate si sarcasm - greu de crezut, putini au reusit sa inteleaga motivarea scriitorului. Academia Suedeza a interpretat gestul lui Sartre ca pe o sfidare, nu doar la adresa sa, ci a valorilor "burgheze" asociate cu premiul. Cu toate acestea, a declarat, in cele din urma, ca respecta decizia lui sartre, dar a subliniat ca "un premiu acordat nu poate fi retras", iar Sartre va ramane mereu pe lista laureatilor cu Nobel, indiferent daca accepta sau nu distinctia. In presa franceza, Le Monde, ziar considerat al intelectualitatii de stanga moderata, a publicat scrisoarea de refuz a lui Sartre in intregime, tratand-o ca pe o manifestare coerenta a intregului sau discurs. Le Figaro critica, in stilul sau pompos si moralizator, decizia lui Sartre, considerand-o "un orgoliu de tip profetic" si sugerand ca scriitorul transforma un gest de modestie intr-un act de vanitate. France-Soir titra ironic: "Sartre spune "nu" aurului Nobel, dar spune "da" gloriei mondiale". "Scriitorul care nu vrea gloria" (New York Times) Presa suedeza a fost mai rezervata. Ziarele suedeze au considerat ca refuzul lui Sartre era "un act de consecventa personala, dar lipsit de politete", iar peste ocean, The New York Times si Time Magazine titrau cu ironie americana, neretinuta, neslefuita: "scriitorul care nu vrea gloria". In URSS, Pravda jubila comunist: "Sartre a respins simbolul decadentei capitaliste". Albert Camus, care primise premiul in 1957, declarase anterior ca un asemenea premiu "te ingheata in propria glorie", iar multi comentatori au identificat in refuzul lui Sartre o confirmare a acestui avertisment. Simone de Beauvoir a fost si ea de acord: "Jean-Paul a fost fidel principiilor lui. Pentru el, un scriitor nu trebuie sa devina o institutie". Insa multi dintre detractorii lui, adversari ideologici, in speta, au comentat sarcastic: "Sartre nu a refuzat Nobelul din modestie, ci din dorinta de a fi singurul care l-a refuzat".