Cultura si divertisment

Amelia Ghibu nu a pornit spre literatura pe un drum clasic. A terminat Facultatea de Mecanica la Galati si ani la rand a lucrat ca inginer proiectant, cu scrisul lasat intr-un colt personal, ca o pasiune care nu cerea nimic in schimb. Lucrurile s-au schimbat dupa plecarea din tara, in 2018, cand mutarea in Marea Britanie a insemnat nu doar o schimbare de loc, ci si una de perspectiva. A inceput sa acorde mai mult timp literaturii de fictiune si sa trateze scrisul ca pe un domeniu care poate fi invatat, rafinat, inteles in profunzime. Apoi a urmat cursuri de scriere creativa, editare, proofreading si a investit sute de ore in studiu individual. In 2019 a deschis o editura in Marea Britanie si a inceput sa lucreze cu autori din mai multe tari, editand si traducand texte pentru piata anglofona. Experienta editoriala i-a schimbat radical modul de a privi un manuscris, dar si relatia cu propriile texte. A inteles diferentele dintre limba romana si limba engleza, dintre regulile stricte si libertatea creativa, dintre scrisul intuitiv si cel construit cu rabdare. Primele sale texte publicate au fost povestiri scurte, aparute in reviste de specialitate, dar Amelia Ghibu si-a dat seama destul de repede ca nu se simte confortabil in formatul scurt. Ideile ii cresteau, personajele cereau spatiu, iar povestile se transformau in lumi ample, o trasatura specifica autorilor de Fantasy si SF. Asa a aparut primul sau roman, inceput in engleza, tradus apoi in romana si, in cele din urma, publicat in engleza. "Ultimul Profet" (proaspat publicat luna aceasta) s-a nascut diferit. Personajul principal i-a aparut brusc, clar conturat, si a cerut o lume proprie. Un preot razboinic, plasat intr-un univers creat de la zero, cu influente de dark fantasy, grimdark si cosmic horror, intr-un timp asemanator Evului Mediu, dar fara regate. Scrierea romanului a durat un an si a fost publicat cu ajutorul unei edituri romanesti, dupa numeroase revizii si un proces editorial atent. Pentru Amelia Ghibu, calitatea textului este esentiala, iar graba este cel mai mare dusman al unui manuscris. Privind piata de carte din Romania, ea vede un public interesat de literatura de gen, dar si multe blocaje. Editurile mari prefera autorii deja consacrati, in timp ce autorii romani de SF, Horror, Dark fantasy sau Grimdark sunt nevoiti sa caute alte cai spre cititori. Informatiile sunt putine, sprijinul limitat, iar promovarea cade adesea pe umerii autorului. In acest context, Amelia Ghibu spune ca-si construieste drumul cu rabdare, scriind, editand, comunicand constant si incercand sa creeze o comunitate bazata pe incredere, nu pe zgomot. Pentru cei aflati la inceput, sfatul ei ramane simplu: sa nu se grabeasca, sa invete, sa-si construiasca povestile temeinic si sa accepte ca scrisul este un proces lung. Literatura nu este o reteta si nici o cursa, ci un drum care cere timp, disciplina si onestitate fata de propriul text. Un lucru ramane cert: profesia de scriitor nu mai exista in Romania. Se poate numi hobby in cel mai bun caz, unul care iti consuma tot timpul liber pe care il ai, de altfel. Niciun scriitor roman contemporan nu poate trai din vanzarea cartilor, iar lucrurile nu sunt usurate de taxele si impozitele tot mai mari, nici pentru edituri, nici pentru autori. "Ultimul Profet", nasterea unui personaj atipic Povesteste-mi despre traseul tau de la primele povesti publicate pana la aparitia romanului "Ultimul profet". Amelia G: Am debutat cu o scurta povestire SF numita Gradinarul, aparuta in 2013, in Gazeta SF. Asta daca nu iau in calcul doua-trei articole jurnalistice pe care le-am scris in scurta perioada cat am fost redactor la un ziar de provincie, prin 1998-99 cred. In 2014, am mai scris un text scurt, Poveste cu un pompier, publicata online in Revista de suspans. Texte scurte mai aveam, dar nu le consideram suficient de bune sa le trimit vreunei publicatii. Apoi, am realizat ca eu nu stiu sa scriu "pe scurt". Asa am inceput, in 2014, sa scriu prima versiune a primului roman - Ingerul soarelui, un roman SF. Am inceput sa scriu la el direct in engleza, il doream publicat pe piata externa, apoi m-am razgandit, am tradus totul in romana si l-am finalizat in romana. Ironia sortii, am publicat romanul in 2020 in engleza, dupa ce mi-am deschis editura in UK. Tot in 2020, in plina pandemie, am inceput sa lucrez la ceea ce sper ca va fi intr-o zi o serie epic fantasy. Primul volum din serie, Blood&Truth, e tot in engleza, l-am publicat anul trecut pe Amazon. Intre timp l-am retras. Am retras totul de pe Amazon. Fiecare scriitor are folderul lui cu idei, incercari, teste nereusite. E normal si e bine sa fie asa. Nu tot ce scriem trebuie facut public cu orice pret. In decembrie anul trecut, mi-a aparut in minte, de niciunde, un personaj nou. Un preot razboinic, atipic. Initial calarea un Harley pe strazile unui oras post-apocaliptic, dar n-a fost sa fie. Soterios, caci i-am pastrat numele, a devenit personaj principal in romanul de aventura Ultimul Profet, cu actiune plasata intr-un univers croit de mine de la zero, intr-un timp similar medieval, dar fara regate. I-am pus un toiag de lupta cu o lama ascutita in varf si l-am trimis in misiune calare si pe jos. S-a descurcat admirabil in lumea aceasta care imprumuta elemente din genul dark fantasy, grimdark si cosmic horror. A durat fix un an de la prima scena scrisa, la publicarea lui cu ajutorul editurii Cassius Books. Formarea in Marea Britanie si diferentele de mentalitate Cum te-a modelat experienta de a locui si de a urma cursuri in Marea Britanie in modul in care scrii si in modul in care te raportezi la piata de carte din Romania? Amelia G: La inceput, cursurile erau coplesitoare. Nu am alt cuvant. Multe, foarte multe informatii pe care trebuia sa le adaptez la limba romana atunci cand era cazul. Limba engleza e diferita, are problemele ei de structura si, atunci cand editam la nivel de stil, trebuia sa tin cont de aceste aspecte. De exemplu, noi nu avem o problema cu repetitia pronumelor in text, nu avem nevoie sa le punem tot timpul, conjugarea verbelor face asta pentru noi, persoana si numarul se deduc. In engleza, nu mai e asa. Cursurile, fiind toate in limba engleza, se axau pe problemele lor, atunci cand era vorba de stil, frazare, alegerea verbelor potrivite pentru anularea adverbelor, o multime de detalii. Plus, la partea de corectura gramaticala, ei au mai multe ghiduri, e diferenta intre Oxford Style Manual, The Guardian and Observer Style Guide sau The Cambridge Handbook for Editors, Authors and Publishers. Pentru limba romana, exista doar un set de reguli de scriere, acelea din DOOM 3. Nu stiu de existenta unor ghiduri de scriere aprobate la nivel national, care sa faca diferenta intre scrierea jurnalistica si cea creativa. Avantajul cu informatiile in limba engleza este ca poti gasi tot ce ai nevoie, online. E multa, multa informatie pusa la dispozitia celor care au nevoie, de catre guvern, institutii, scoli. N-am simtit ca se tine ceva ascuns, doar pentru o grupare selecta. Nu am simtit nici ca merg pe principiul nostru cum ca "meseria se fura", ceea ce mie mi se pare o tampenie. Accesul la informatii e liber si facil pentru oricine doreste sa invete. Din pacate, nu simt acelasi lucru in Romania, unde nu gasesti nimic. Foarte putini oameni dornici de a impartasi informatii, cunostinte in mod gratuit, in schimb o teama permanenta ca nu cumva sa afle si altul ce stiu eu si sa-mi fure clientii. Poate gresesc, dar asta e perceptia mea, acum. Am inteles ca acum sunt universitati care au programe de master pentru cei care vor sa devina editori de carte. E un pas inainte, sper sa se dezvolte cat mai mult in directia asta. E nevoie de editori pregatiti, care sa inteleaga detaliile legate de structura unui manuscris, nu doar sa schimbe un cuvant cu altul si sa stearga virgule. Evident, tehnicile de scris si editat mi s-au modificat dupa asimilarea tuturor acestor informatii. Nu cred ca aveam o tehnica anume inainte, scriam ce-mi trecea prin cap, asa cum simteam. Diferenta e uriasa, chiar daca tot aud oamenii criticand cursurile de scriere creativa pe principiul ca uniformizeaza scriitura. Din contra, un profesor care stie ce sa expuna si cum sa indrume, poate scoate tot ce e mai bun intr-un autor, indiferent ce scrie, fictiune sau non-fictiune. Il ajuta sa-si organizeze ideile, sa scrie mai clar ceea ce vrea sa transmita cititorului. Piata de carte din Romania si literatura dark fantasy Cum vezi acum piata de carte din Romania pentru autorii de dark fantasy? Ce oportunitati si ce limitari intampina un autor roman de genul tau atunci cand negociaza cu edituri locale sau cauta public? Din cate am observat, zona de dark fantasy si grimdark e slab acoperita, desi cititori interesati, sunt, pentru ca oamenii cumpara traduceri ale autorilor din afara. Asadar, oportunitati pentru cei care vor sa scrie in genul acesta literar sunt cu duiumul, trebuie doar gasita calea spre publicul care-si doreste povestile acestea. Si aici ar fi probleme cu care se confrunta autorii. Editurile mari nu promoveaza genul acesta de literatura de consum ori daca o fac, se indreapta spre autorii deja consacrati, cunoscuti international, care nu au nevoie de mult marketing. Editurile mai mici accepta sa publice si autori la inceput de drum, aflati la primul roman sau al doilea, al treilea, doar ca isi doresc ca povestile sa fie bine scrise, sa atraga cititorii. Intr-un final, toti au acelasi scop, nu, de a vinde cat mai multe exemplare si de a ajunge la un numar cat mai larg de cititori. Pe de alta parte, isteria asta de moment cu cartile din genul dark romance si romantasy, a cam acaparat vocal piata si este mai dificil pentru cei care nu scriu in zona de romance sa se faca auziti. E o moda, va trece, oamenii se vor satura si de asta intr-un final, doar ca e normal ca editurile sa-i prefere pe cei care vin cu astfel de manuscrise pentru ca au garantia ca vor vinde mai repede si in volum mai mare atat timp cat asta se cere pe piata aparent. Cu Ultimul Profet am mers pe ideea de nou, diferit, altceva. E o poveste bine scrisa, dar sunt subiectiva, evident, inca nu am inceput sa primesc review-uri, chiar sunt curioasa cum e perceputa cartea de oameni care nu ma cunosc si nu sunt influentati de o relatie de prietenie. Cel mai important, dupa parerea mea, e ca manuscrisul sa fie bine scris, editat si corectat inainte de a-l trimite unei edituri. Se fac revizii si dupa ce e acceptat, dar o poveste scrisa in graba, nerevizuita si aruncata acolo intr-un e-mail in speranta ca editura va scoate best-seller din el e o iluzie. Concurenta e suficient de mare pe piata din Romania incat editurile sa nu accepte orice manuscris. Promotia nu e o garantie ca un produs se va vinde Din experienta ta ca editor si scriitor, ce le lipseste cel mai mult editurilor romanesti pentru a sustine mai bine autorii de gen (promotie, distributie, lectorat specializat etc.)? Amelia G: Lipsesc multe pe piata romaneasca. In primul rand, nu sunt suficiente informatii gratuite la care autorii debutanti sa aiba acces facil. Exista edituri care au pe site-urile lor o pagina dedicata celor care vor sa le trimita manuscrise spre publicare, cu detalii legate de genul literar pe care-l cauta in acel moment, formatul manuscrisului, documentele necesare si modul de trimitere. Pe site-urile altor edituri, nu gasesti nimic decat datele de contact. Te face sa crezi, ca autor, ca editura nu e interesata sa primeasca manuscrise nesolicitate si e treaba societatii unde isi cauta autorii publicati. Altele scriu negru pe alb "nu primim manuscrise nesolicitate", ceea ce e in regula, e o piata libera si fiecare societate comerciala isi stabileste propriile reguli, apreciez cand vad mesajul pentru ca ma scuteste de timp pierdut ciocanind la o poarta care nu se va deschide niciodata. Promotiile sunt cu dus si intors. Promotia nu e o garantie ca acel produs se va vinde. Va avea vizibilitate mai mare, sigur, dar nu e un garant pentru achizitie. Asa ca nu poti decat sa negociezi cu editura. Ei vor face ceva, tu sustii altceva si impreuna ajutati la promovare. Ca autor, sa astepti ca editura sa investeasca in tine, mai ales cand nu ai un renume pe piata de carte, e ceva depasit, ramas in secolul trecut. Trebuie sa fii pregatit atunci cand ai semnat un contract cu o editura si sa iei in calcul o suma de bani pe care sa o scoti din buzunar pentru promovare. Plus, tinut cont de tot ce inseamna mediul online. Vrei, nu vrei, trebuie sa iesi din anonimat. Distributia online a cartilor nu cred ca intampina probleme. Nu stiu detalii din interior, dar pot banui cu atatea companii de transport colete pe tot teritoriul tarii nu sunt probleme in aceasta directie. Distributia in librarii fizice e alta problema. In primul rand financiara. Comisioanele percepute de librarii lasa si editura si autorul cu mai nimic. Nu judec librariile. Nu stiu vanzarile, rulajul, cheltuielile acestora ca sa afirm ca sunt sau nu justificate comisioanele cerute. Din cate stiu, si in UK si in SUA, e aceeasi problema, comisioane mari care au impins spre distributia online. Poate fi un motiv pentru care mai dispar librariile fizice, reticenta editurilor de a vinde prin ele, plus scaderea puterii de cumparare a cititorului, plus alti factori (taxe de raft, impuneri de discounturi etc). Am mai spus ca e mare lipsa de informatii? As vrea sa vad mai multe podcasturi, emisiuni, clipuri, orice, in orice forma, unde oameni direct implicati, sa explice lucruri aparent banale. E incredibil cati autori nu stiu ce e acela un sinopsis si cum sa-l faca cat mai atragator pentru editura. Ce trebuie sa faca cu manuscrisul dupa ce au terminat de scris. Ce poate face un editor pentru a imbunatati un manuscris, de cate feluri e editarea, de ce sa faci una inaintea alteia. Sunt o multime de detalii pe care nu le gasesti nicaieri in limba romana, doar in engleza. Sfaturi pentru autorii debutanti si viitorul ecosistemului editorial Ce sfaturi practice ai pentru autorii debutanti? Amelia G: Sa nu se grabeasca. N-ai idee de cate ori am repetat asta oamenilor de toate varstele. In clipa in care au gasit o idee pentru un roman, parca intra intr-un soi de sevraj. Nu mai au rabdare sa se gandeasca la cum astern povestea pe hartie, daca are logica, daca sunt personajele bine construite. Sa-si faca o structura, un schelet al povestii inainte de a incepe sa scrie efectiv. Macar sa le fie clar in minte cum incepe povestea, de ce incepe in acel moment si cum se termina. Ajuta sa evite blocarile pe parcursul scrierii. Sa nu ia drept litera de lege tot ce spun/sustin autorii consacrati, fie ca ii cheama S. King sau Gaiman. Literatura nu e matematica, nu exista fise, tabele, calcule si formule stricte pe care sa le poti aplica pentru un produs finit de exceptie. Sa citeasca mult in zona lor de interes pentru a intelege diverse abordari ale genului, diferentele intre subgenurile genului respectiv. Genul fantasy e urias, dar la nivel stilistic, exista diferente intre epic, bright, dark, grim, istoric etc. Sa inteleaga ca in momentul in care decid sa faca publica povestea lor, isi asuma criticile pozitive si negative, pentru ca povestea e impartasita de acum cititorilor. E datoria lor, sa creeze o versiune a povestii cat mai buna inainte de a o face publica. Scriitor, editor si propriul agent de promovare "Care au fost cele mai importante lectii pe care le-ai invatat din procesul de publicare al "Ultimul profet", fie ca vorbim de alegerea editurii, negocieri de contract, procesul editorial sau lansare, si ce ai fi facut diferit daca ai incepe din nou? Amelia G: Nu cred ca as fi facut ceva diferit. Poate mai mult la nivel de auto-promovare, dar timpul a fost limitat. Inainte de a trimite cartea la editura, am revizuit si rescrisa la manuscris de zece ori cel putin. A fost editat si de cineva din partea editurii, plus doua revizii inainte de bun de tipar. Experienta a fost usor diferita, pentru ca pana acum am publicat pe cont propriu si am putut sa aleg singura persoana care sa revizuiasca si sa corecteze manuscrisul. Pentru Ultimul Profet, editura a decis cine va fi editor, dar lucrurile au decurs bine, n-am umblat la structura, doar la frazare si scapari de tastare, erori gramaticale. Editura am ales-o pentru transparenta, buna comunicare, oameni deschisi la negocieri. Plus, cumparasem in trecut carti de la ei si vazusem ca interiorul era bine aranjat, nu existau erori gramaticale, hartia era de calitate. Se vedea ca fusesera lucrate cu grija, nu aruncate pe piata la intamplare. Publicul are nevoie de toate genurile literare Din perspectiva ta de autor si editor, cum ar trebui sa se schimbe ecosistemul editorial romanesc in urmatorii 5-10 ani pentru a sustine mai bine literatura de gen (literatura romana in general), dar si profesia de scriitor? Amelia G: Schimbari trebuie sa existe si-n mentalitatea scriitorilor si in cea a personalului editurilor. Cei care scriu sa inteleaga ca regulile de scriere nu sunt inventate degeaba si ca sa poti scrie proza post-modernista in care sa incalci si indoi acele reguli, intai trebuie sa stii ce sa incalci. Altfel, e doar scris la nimereala, fara sens, fara tinta. E ca la loto. Uneori, se intampla sa tragi numere castigatoare, dar cel mai des, nu. E nevoie de editori profesionisti, competenti care sa nu revizuiasca doar la suprafata manuscrisele. Daca trebuie umblat la structura, sa puna autorul la munca. Doar asa se ajunge la romane competitive cu cele care sunt traduse si vandute international. Lucru care nu poate duce decat la vanzari mai mari, o dezvoltare a pietei de carte romanesti. Toata lumea are de castigat daca editurile prezinta pe piata romane scrise bine pe care publicul vrea sa le citeasca. Sa inceteze toata lumea cu aberatiile de genul "fictiunea nu e buna de nimic, SF-ul e o mizerie care nu merita titlul de literatura, proza speculativa e doar pentru aia ingusti la minte" etc. Publicul are nevoie de toate genurile literare, de fictiune si non-fictiune, de carti academice, dar si de povesti pentru copii. Cititul, e la urma urmei, un hobby pe care unii oameni il practica, altii nu. Nu poti forta lectura in nicio forma pe gatul cuiva, mai ales atunci cand vine cu injurii mai mult sau mai putin subtile. "Nu cred ca daca nu scrii zilnic, nu esti scriitor adevarat" Multe voci spun ca a fi scriitor presupune astazi o dubla profesie: creator de continut si antreprenor al propriei imagini. Cum iti gestionezi tu timpul intre scris, editare, promovare si, eventual, munca de zi cu zi? Amelia G: Pe scurt spus, trebuie sa fii din toate cate putin. In primul rand creator de text indiferent ce scrii, in ce gen literar, nu conteaza. Pe langa textele pe care le vrei publicate si remunerate, e nevoie si de alte texte prin care sa oferi continut gratuit. Eu gandesc asa: acolo, dincolo de fereastra mea, sunt sute, mii de persoane care vor sa scrie si chiar scriu. Unii mai bine, altii mai putin bine. Toti vor sa fie cititi, ca asta e dorinta unui scriitor, dincolo de latura financiara, sa gaseasca oameni interesati de ceea ce scriu ei si care sa-i impartaseasca viziunile, oricare ar fi ele. Eu am ales sa intreb, nu cum fac sa dau din coate si sa tip cat mai tare ca eu sunt merit sa fiu citita, ci mai degraba sa cultiv increderea viitorilor cititori. Un om caruia i-ai castigat increderea, prin ceea ce i-ai oferit ca informatii utile lui, nu tie, iti va sta alaturi, iti va urmari cariera, te va sustine financiar prin achizitia cartilor tale. Nu stiu daca e o cale mai grea, e cu siguranta mai lenta. Increderea se castiga in timp. Asa ca, eu le fac pe toate. Scriu pe toate retelele de socializare texte, articole despre scris, despre editat, despre carti citite de mine, locuri pe care le-am vizitat. N-as numi-o chiar auto-promovare, cu toate ca este pe undeva, dar nu am dorit doar sa ies in fata cu cartea in mana si sa strig "cumpara, e buna, e scrisa de mine!" Lucrez la crea o comunitate de oameni care impartasesc aceleasi gusturi literare. Lucrurile merg greoi, dar mereu inainte, ceea ce extraordinar. Sunt un excelent organizator din fire. Plus, sunt matinala. Asadar, ziua mea incepe la sase dimineata, fara alarma, mai rar la sapte daca am adormit mai tarziu. In functie de ce am pe agenda pe ziua respectiva, incep sa lucrez cu ce e mai urgent. Poate fi editarea unui client, poate fi o sedinta de unu la unu pentru care trebuie sa fac notite, poate fi un text pentru social media sau propriul site sau crearea unui script pentru un alt video. Mai rar in ultima vreme, poate fi vorba de un proiect din zona de inginerie, asta inseamna si deplasare in teren si atunci orice altceva pica. Ideea e ca nu-mi incarc agenda mai mult decat stiu ca pot duce. Scrisul la urmatoarea carte e pe ultimul loc. Nu cred in sfatul acela cum ca trebuie neaparat sa scrii in fiecare zi, altfel nu esti scriitor adevarat. Asta poate fi valabil pentru cei care sunt platiti pentru ceea ce scriu zilnic, ori cei care au primit comision in avans de la o editura si au termen limita de livrare a manuscrisului. Nu stiu in Romania sa se lucreze in acest fel, cu comisioane in avans, poate sunt si nu am auzit eu.