Cultura si divertisment

Poeta Ana Blandiana posteaza pe Facebook un text ca o reactie pe care multi o asteptau (si i-o cerusera), in privinta doliului national instituit in contextul inmormantarii lui Ion Iliescu. Si, de altfel, nici macar doliul national nu este tema principala a acestui text, ci, mai degraba, dezgustul si revolta pe care poeta le resimte fata de o clasa politica duplicitara, ipocrita. Ana Blandiana recunoaste ca si-a cenzurat cuvintele "pentru ca nimic din ce as fi avut de spus nu se putea spune decent langa un sicriu". Ana Blandiana nu crede in lacrimi Postarea poetei este expresia unei indignari profunde, a revoltei fata de duplicitatea politica - "organizarea unor funeralii nationale unui personaj acuzat de crime impotriva umanitatii". "De altfel", scrie Ana Blandiana, "adevarata tema a galagioaselor zile de doliu nu ar fi trebuit sa fie nici inventarierea crimelor fostului presedinte, de la tratatul cu URSS la inventarea teroristilor, si de la chemarea minerilor la alungarea Regelui de pe aeroport, dupa cum nu ar fi trebuit sa fie nici punerea sub detergentul luminii reflectoarelor a pozelor zambitoare cu Regele si a pozelor de la ceremoniile NATO. Si, oricat ar parea de ciudat, tema reala a vacarmului de 48 de ore nu a fost nici intrebarea cine a participat si cine nu a participat la inmormantare, dovada ca aproape nimeni nu a observat ca a participat cu ipocrizie un singur partid (cel care ii retrasese titlul de presedinte de onoare), in timp ce toate celelalte au lipsit de teama compromiterii, avand sau nu curajul de a-si declara, absenta. "Un sigiliu infamant" Adevarata tema, tema secreta, neformulata de nimeni, a fost macularea istoriei Romaniei cu insuportabila duplicitate de a fi organizat funeralii nationale unui personaj acuzat de crime impotriva umanitatii". Cosmetizarea imaginii lui Ion Iliescu, modul superficial in care a fost reflectata inmormantarea fostului presedinte va afecta, crede Ana Blandiana, modul in care Iliescu va fi retinut in memoria colectiva. "Un sigiliu infamant pus la incheierea unei epoci, un sigiliu vinovat pe care ne ajuta sa-l suportam doar palpairea sperantei ca epoca urmatoare va fi altfel", a scris Ana Blandiana, in incheierea postarii.