Externe

Pe masura ce confruntarea dintre Israel si Iran intra in a treia zi, numarul victimelor de ambele parti continua sa creasca: cel putin 80 de morti in Iran si cel putin 10 in Israel. In ciuda ripostei sangeroase a Iranului, oficialii israelieni sustin in continuare ca atacurile asupra facilitatilor nucleare si militare iraniene au fost necesare. Guvernul israelian a oferit mai multe justificari publicului, dar niciuna nu explica cu adevarat de ce Israelul a decis sa lanseze un atac unilateral si neprovocat. Israel, falsul pretext al apararii preventive Guvernul sustine ca atacul a fost "preventiv", menit sa contracareze o amenintare iminenta din partea Iranului de a construi o bomba nucleara. Totusi, nu exista dovezi in acest sens. Atacul israelian a fost planificat minutios, ceea ce contrazice ideea unei reactii de urgenta - esentiala pentru a justifica o actiune preventiva in dreptul international. Raportul AIEA din 12 iunie, invocat ca justificare, nu aducea informatii noi, ci relua fapte deja cunoscute din trecutul nuclear al Iranului. Obiectivul real nu este programul nuclear iranian Israelul a sugerat ca scopul atacului a fost "decapitarea" programului nuclear iranian. Insa majoritatea expertilor sunt de acord ca Israelul nu are capacitatea de a distruge acest program in intregime, mai ales de unul singur. In realitate, armata israeliana a bombardat tinte diverse: baze de rachete, un camp de gaze, un depozit de petrol. De asemenea, a asasinat lideri militari importanti ai Iranului, printre care si Ali Shamkhani - fost ministru al apararii si consilier apropiat al liderului suprem Ali Khamenei. Se crede ca Shamkhani juca un rol-cheie in negocierile cu SUA. Aceste asasinate indica mai degraba o tentativa de a submina institutiile iraniene prin eliminarea unor persoane-cheie, nu de a distruge un program nuclear. Tentativa de a stimula o schimbare de regim O alta ipoteza lansata de oficialii israelieni este ca atacurile ar urmari declansarea unei "schimbari de regim" in Iran. Premierul Benjamin Netanyahu a facut un apel direct catre "poporul mandru al Iranului" sa se ridice impotriva unui "regim malefic si opresiv". Aceasta presupunere ignora profund realitatile politice iraniene. Desi multi iranieni se opun regimului, majoritatea raman profund loiali ideii de suveranitate nationala si se opun oricarei interventii straine. Dupa cum multi critici israelieni ai lui Netanyahu si-au suspendat opozitia pentru a sustine guvernul in contextul atacurilor, la fel si adversarii regimului de la Teheran se unesc acum in sprijinul statului iranian. Un gest disperat al lui Netanyahu Asadar, daca nu pentru a preveni un pericol nuclear, nici pentru a stimula o revolta populara, de ce a atacat Israelul? Raspunsul sta in contextul campaniei din Gaza. Pe masura ce condamnarile internationale se intensifica, iar recunoasterea unilaterala a unui stat palestinian devine o realitate, Netanyahu este tot mai izolat. Un mandat de arestare din partea Curtii Penale Internationale este iminent, iar Curtea Internationala de Justitie trebuie sa se pronunte asupra legalitatii ocupatiei israeliene. Atacul asupra Iranului pare a fi o incercare disperata de a schimba narativul si de a obtine din nou sprijin international, exploatand teama fata de Iran in randul liderilor din Nordul Global. "Securitatea" redefinita Netanyahu a apelat la naratiunile bine cunoscute: promisiuni divine, Holocaustul, nevoia de protectie absoluta. In viziunea actuala a guvernului sau, "securitatea" inseamna libertatea totala de a ucide, oriunde si oricand, fara consecinte. Acest model de securitate, aplicat din Gaza pana in Yemen, Liban, Siria si acum Iran, presupune o expansiune continua. Netanyahu a pariat totul pe aceasta lovitura: imunitatea totala a Israelului si propria lui salvare juridica, la Haga si in instantele interne. Va reusi Netanyahu sa obtina iertarea publicului israelian pentru esecurile sale interne si crimele din Gaza? Avand in vedere entuziasmul din discursul public israelian, pare posibil. Cozi lungi la magazine, de la cele de bricolaj la cele alimentare, arata ca societatea israeliana a intrat intr-un mod de supravietuire apatic. O cetatenie docila il avantajeaza pe Netanyahu, dar este un semnal alarmant pentru viitorul unei societati israeliene sanatoase. Nota: Opiniile exprimate in acest articol apartin autorului si nu reflecta neaparat pozitia editoriala a Al Jazeera.