Externe

Conform surselor, in timpul razboiului de 12 zile, Israelul a distrus aproximativ jumatate din cele 3.000 de rachete balistice iraniene si 80% din lansatoarele acestora. Planul Iranului de a creste stocul de rachete la 8.000 a determinat Israelul sa actioneze rapid. Totusi, fortele israeliene au descoperit ca Teheranul detinea mai multe rachete cu combustibil solid decat estimasera, acestea fiind mai greu de interceptat. Daunele programului nuclear iranian au fost amplificate de asasinarea fizicienilor si oamenilor de stiinta implicati, inclusiv a celor de rangul I si II. Oficialii israelieni cred ca aceste actiuni vor descuraja tinerii iranieni sa urmeze cariere in domeniul nuclear. De asemenea, au fost distruse sedii, arhive, laboratoare si echipamente de testare, ceea ce a afectat grav infrastructura programului. Potrivit surselor, Iranul dezvolta o arma cu impuls electromagnetic (EMP) menita sa paralizeze retelele electrice. Aceasta era vazuta de Gardienii Revolutiei drept alternativa la armele nucleare, oficial interzise printr-un decret religios al liderului suprem Ali Khamenei. In ciuda acestei interdictii, Iranul lucra si la doua tipuri de arme nucleare, iar atacurile au intarziat semnificativ aceste proiecte. Bombardierele americane au distrus, pe 24 iunie, trei situri nucleare iraniene, inclusiv instalatia subterana de la Fordo. Cu o zi inainte de armistitiul mediat de SUA, Israelul se pregatea sa lanseze un atac major asupra Teheranului. In replica, Iranul a atacat cu rachete balistice, ucigand 28 de persoane si provocand distrugeri in mai multe orase israeliene. In urma operatiunii, oficiali israelieni au declarat ca "Iranul nu mai este un stat aproape nuclear", estimand ca ar avea nevoie de 1-2 ani pentru a construi o arma nucleara, timp in care Israelul poate detecta si neutraliza orice tentativa de reconstructie rapida.