Cultura si divertisment

Exista voci care sustin scoaterea operei lui Mihail Sadoveanu din programa scolara. Deci, pentru ca va e cunoscuta in profunzime nu doar opera, ci si viata scriitorului, ce inseamna Mihail Sadoveanu astazi? Ca sa-l citez pe academicianul Eugen Simion, inseamna insasi literatura romana. La una din aparitiile sale unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa, Eugen Simion a spus urmatorul lucru:"Fratilor, noi nu putem sa-l scoatem pe Sadoveanu din literatura romana, deoarece acest lucru ar produce o mare gaura in literatura". Daca acest monstru sacru, un extraordinar literat si critic literar, a spus asta, atunci nu poti trece peste opera sadoveniana. Oricat ar incerca unii oameni sa-l sape, sa-l arunce la groapa istoriei! Precum vorbesc despre Sadoveanu doar cei care habar nu au de scrierile sale, care nu l-au citit si nu l-au cunoscut - nici scriitorul, nici omul... prin prisma istoriei, desigur. Toata opera lui Sadoveanu, dedicata taranilor romani Opera sa numara peste 100 de volume, printre care Baltagul, Creanga de aur, Imparatia apelor, Zodia Cancerului sau vremea Ducai Voda, Hanul Ancutei, Divanul persian, trilogia Fratii Jderi sau perla romanelor istorice, Nicoara Potcoava. Iar cele sase romane istorice, care sunt unice, precum a spus Nicolae Iorga, reprezinta o parte din istoria poporului nostru. Cum sa rupi o bucata din istorie? Si, mai ales, de ce? George Calinescu a spus cam asa: "Daca Stefan cel Mare s-ar scula din mormant si ar vorbi cu noi, nu l-am intelege. Dar cu Mihail Sadoveanu s-ar intelege". In limba unica pe care a facut-o nemuritoare in scrierile sale. Toata opera lui Sadoveanu a fost dedicata taranilor romani, clar si limpede. Deci, parerea mea modesta: este imposibil sa-l elimini pe Sadoveanu din literatura romana! De unde credeti ca vin aceste atacuri si contestari? E drept, s-au incercat, din 1995 si pana astazi, tot felul de atacuri, chiar si politice. De exemplu, acest Mihail Neamtu, care habar nu are de opera literara a lui Sadoveanu. Exact pe considerentul descris de poetul nostru national in Scrisoarea I: "Neputand sa te ajunga, crezi c-or vrea sa te admire?" Iar, din punct de vedere al "corectitudinii politice", pot da un exemplu. Acum se cheama "connaisseur", sa spunem asa, cineva care se da mare cunoscator de politica: Andrei Caramitru, un pusti care uita ca tatal sau a recitat cu atata placere si a imprimat la Electrecord versurile lui Sadoveanu... Si tocmai acest pusti, care a plecat in Elvetia la 18-19 ani si n-a citit mai nimic din opera lui Sadoveanu, il face praf pe marele scriitor. A mai incercat cineva in trecut, o suplinitoare, sa demonstreze ca Baltagul propaga violenta in familie. Fara succes. Ei bine, acestia sunt contestatarii! Nenorocirea cea mare este ca cei care arunca cu noroi sunt exact cei care nu l-au citit si nu ii stiu viata. Sau nu suficient incat sa ia o nota reala de trecere la literatura romana. A facut Mihail Sadoveanu, omul implicat politic, si compromisuri? Intelectualii acelor vremuri erau constransi sa se conformeze pentru a putea publica sau pentru a supravietui chiar. Iar Sadoveanu avea in spate o familie intreaga, cu 11 copii... Iar el a fost - cum sa spun - un trofeu al acelei epoci. Compromisurile pe care le-a facut la vremea respectiva... daca sunt de criticat, pot fi criticate, dar prin prisma vremurilor de atunci, nu a celor de-acum. Potrivit documentelor din Arhivele Nationale, Sadoveanu nu a fost niciodata membru al partidului comunist. Nu a fost nici presedintele Marii Adunari Nationale! A fost presedintele Adunarii Deputatilor pana in 1948, institutie aprobata de regele Mihai. Iar dupa 1948, el a fost simplu membru in Marea Adunare Nationala. Apoi, avand respectul fantastic al lui Gheorghiu-Dej, el, Sadoveanu, nu a fost numit niciodata "tovarasul Sadoveanu". Toti ii spuneau "badie Mihai". Putem vorbi, in perioada implicarii sale politice, si despre fapte onorabile, nu doar despre compromisuri? Nu se publica nicaieri faptele bune pe care le-a facut Sadoveanu in timpul comunismului. Nu cred ca este corect sa infieram un scriitor pentru aceasta coabitare cu lumea politica in acele vremuri. Foarte multi calugari au fost scosi din inchisoare de Sadoveanu, multe manastiri au fost salvate sa nu fie inchise. Maria Tanase, ajutorul scriitorului si... Chira Stiti ce ajutor a insemnat Sadoveanu pentru Maria Tanase, in niste vremuri cumplite pentru ea? Nu avea voie sa cante nicaieri ca sa-si castige painea, era interzisa peste tot. Legionarii au spart matritele discurilor de la Electrecord, pierzandu-se inregistrarile originale, iar comunistii o banuiau de spionaj pentru British Intelligence. Mai putea canta doar la nunti. Au fost martori lautari vechi, precum Faramita Lambru sau Luca naistul si in mod sigur generatiile care le-au urmat in familii cunosc povestea! Ei bine, Mihail Sadoveanu a convins-o pe Constanta Craciun, ministrul de atunci al culturii, despre ce insemna cu adevarat Maria Tanase, iar artista a primit apoi medalia muncii. Nu medalia conta, cat banii care veneau odata cu ea si care ii asigurau traiul. Din acel moment, Maria Tanase a avut din nou contracte. Mi-a povestit mama... cand a primit banii, Maria Tanase a mers la Vovidenia, langa manastirea Neamt, unde era si casa de vacanta - azi muzeul Sadoveanu. A intrat in salon, s-a pus in genunchi si i-a sarutat mana bunicului. Mai tarziu, i-a daruit un pui de caprioara, se numea Chira. "Cat a putut sa faca bine, a facut" Alt exemplu este Ionel Pop, autorul "Povestirilor de vanatoare", un intelectual cu greutate si prieten bun al lui Sadoveanu. A fost condamnat la 10 ani de puscarie, fiindca facea parte din Partidul Taranesc. Dupa doi-trei ani, Sadoveanu a reusit sa-l scoata din inchisoare. Dar i se ridicasera toate drepturile de practica... era un avocat extraordinar! Sadoveanu i-a spus: "Ionele, apuca-te de scris!" I-a mijlocit colaborarea la revista Vanatorul, a inceput sa publice povestiri de vanatoare, apoi a continuat sa scrie cu contracte. Cat a putut sa faca bine, a facut. Nu era nici el Dumnezeu... L-a ajutat adesea respectul pentru "badia Mihai" Sau... Pastorel Teodoreanu, epigramistul care a facut puscarie din cauza epigramelor sale. Fratelui sau, Ionel Teodoreanu, Sadoveanu i-a fost nas de cununie. Pastorel facea epigrame dure impotriva comunistilor. Va dati seama: in timpul comunismului sa iesi la masa si sa spui epigrame impotriva partidului? I-au dat sase ani de puscarie. Dupa un an, un an si jumatate - nu retin exact - Sadoveanu a reusit sa-l scoata. Nu era usor, mai ales ca, pe atunci, pentru orice om exista "sectia cadre", un un adevarat gestapo. Iar Sadoveanu risca mult, insa batranetea lui si respectul tuturor fata de "badia Mihai" l-au salvat de multe ori. [caption id="attachment_23637118" align="aligncenter" width="1600"] Mihail Sadoveanu si Miropolitul Iustin Moisescu, Colectie personala - Iordan Herford[/caption] Omul care a salvat manastirea Neamt Daca nu exista Mihail Sadoveanu, astazi nu mai exista Manastirea Neamt. In timpul lui Gheorghiu-Dej a fost initiat un proiect prin care urma sa fie desfiintata manastirea, iar lacasul sa devina muzeu. Martor este parintele Mihai Daniliuc, de la Vovidenia, Vanatori-Neamt. Se pregatisera camioanele pentru a-i imprastia pe calugari in alte manastiri si a transforma locul in muzeu medieval. A fost o delegatie care s-a deplasat la Manastirea Neamt, formata din greii Romaniei: Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Leontin Salajan si Bodnaras, seful armatei. Iar Sadoveanu le-a spus: "Nu puteti face acest lucru pentru ca taiati radacini crestine. Lasati-i pe calugari acolo! Manastirea nu mai e vie inchisa, iar romanii au nevoie de manastiri deschise, pentru a putea demonstra continuitate pe aceste locuri". Interventia sa de atunci a oprit planul de evacuare a monahilor, iar manastirea a ramas lacas de rugaciune, nu muzeu, chiar daca Dej o restaurase pentru aceasta noua menire, cu o suma uriasa pentru acele vremi - 14 milioane de lei. Cea mai mare restaurare din istoria Manastirii Neamt. La fel, schitul Vovidenia urma sa fie transformat in sediul CLF al CAP-ului de la Vanatori-Neamt daca Sadoveanu nu era acolo sa se opuna. S-au implinit 145 de ani de la nasterea sa. Aveti in minte un eveniment, o scriere, un fel anume in care i-a fost adus omagiu scriitorului roman? Acum 4-5 zile, a avut loc o premiera in Romania. O echipa de la Iasi, de la Ateneul din Iasi, a venit la Bucuresti si, la sala Constantin Tanase, a jucat un spectacol, in frunte cu doamna Maia Morgenstern, o actrita de categorie grea, in rolul Victoriei Lipan... M-am dus la spectacol, cu inima stransa: poate vor fi cinci, sase, sapte randuri de spectatori, mi-am zis. Incepuse spectacolul cand am intrat, era intuneric, am stat in primul rand, unde aveam invitatia. La final, am facut fotografii si am zis sa fotografiez si sala. Cand am intors camera spre sala, am avut un soc: pana si balconul era arhiplin. Acest public bucurestean a oferit cel mai frumos cadou posibil pentru Mihail Sadoveanu: sala arhiplina. Copii, tineri, oameni de toate varstele! Deci, nu ai cum sa treci peste opera lui Sadoveanu de vreme ce poporul roman nu trece! Si totusi, cum putem raspunde celor care pun sub semnul intrebarii valoarea reala a scriitorului? Voi incerca sa nu raspund eu, ci sa-i las pe titanii literaturii romanesti sa vorbeasca. Bine spunea poetul Nichita Stanescu: "Eminescu al prozei, Mihail Sadoveanu a dat nume cu umbra in soare, traducand in limba romana toate lucrurile si faptele firii. In afara scrisului sau, el a fost un taciturn, aproape un mut. Taciturnia, mutenia lui, aproape ca voia sa ne spuna ca, fara vorbirea lui scrisa, scriitorii de dupa el ar fi ramas mai degraba niste taciturni si niste muti ai scrisului". Iar Nicolae Manolescu, intr-un text vizand intelegerea operei lui Mihail Sadoveanu, scria: "Trebuie desprinsa de pe opera lui Sadoveanu ciuperca monstruoasa a comentariilor plate si stupide, cu mult mai bine infipte in carnea ei decat acelea inteligente si, in orice caz, cu o mult mai larga forta de convingere". Al tuturor, nu al catorva voci Atunci cand Mihail Sadoveanul a incetat din viata, la 19 octombrie 1961, istoricul literar George Calinescu nota: "Omul de toate zilele s-a mistuit lasand in locu-i simulacrele sale de piatra si de bronz. Ce-a fost al fiecaruia dintre noi a devenit al tuturor. El e acum numai al poporului din care a iesit". Al tuturor, deci... Iar al tuturor nu inseamna doar cateva voci care nu-si gasesc propria menire decat "sub a numelui lui umbra".