Externe

Guvernul britanic condus de laburisti se pregateste pentru un moment-cheie: prezentarea bugetului de toamna, programata pentru 26 noiembrie. Cu un deficit de finantare estimat la 20 de miliarde de lire sterline, ministrul de finante Rachel Reeves este nevoita sa jongleze intre promisiunile electorale si realitatea dura a pietelor financiare. "Facturile sunt mari. Este tot mai greu sa mergi inainte. Contribui mai mult, primesti mai putin. Asta trebuie sa se schimbe", a declarat Reeves, recunoscand ca economia "nu functioneaza suficient de bine pentru oamenii care muncesc", potrivit CNBC. Investitorii au tras deja semnalul de alarma Dar schimbarea vine cu un cost: economistii estimeaza ca Reeves va fi fortata sa creasca taxele cu pana la 28 de miliarde de lire pentru a respecta regulile fiscale autoimpuse, care prevad finantarea cheltuielilor curente exclusiv din taxe, nu din imprumuturi. Randamentele obligatiunilor guvernamentale britanice pe 30 de ani au atins cel mai ridicat nivel din 1998, un semnal clar ca investitorii sunt nelinistiti: "Faptul ca investitorii cer o dobanda mai mare pentru a detine datorie britanica este un avertisment pentru guvern ca trebuie sa restabileasca credibilitatea fiscala", noteaza analistii. Intr-un comentariu taios, economistul-sef Kallum Pickering de la Peel Hunt, firma britanica de servicii financiare si de investitii, avertizeaza ca guvernul s-a blocat singur in promisiuni imposibil de sustinut fara sacrificii majore: "Ne framantam pentru ca un guvern cu o economie de 3.000 de miliarde nu poate strange 20 de miliarde intr-un buget. Nu din cauza pietei, ci pentru ca si-au limitat singuri optiunile". Guvernul britanic, prizonierul propriilor angajamente Practic, problema fiscala a guvernului britanic nu provine, in mod real, din constrangerile impuse de pietele financiare, ci din propriile decizii politice. Desi economia Regatului Unit este solida, guvernul laburist si-a impus singur o serie de restrictii. In campania electorala, laburistii au promis ca nu vor majora impozitul pe venit, TVA-ul sau contributiile sociale, refuzand, totodata, sa reduca ajutoarele sociale si alte cheltuieli sensibile. In acelasi timp, doresc sa creasca investitiile in sanatate, educatie si aparare. In aceste conditii, guvernul evita sa foloseasca cele mai comune instrumente de echilibrare a bugetului - fie cresteri de taxe, fie reduceri de cheltuieli, ceea ce il blocheaza complet in fata realitatii fiscale. Criza nu este una economica, ci creata politic, prin refuzul guvernului Reeves de a-si asuma masuri nepopulare, dar necesare. Blocata intre promisiunile facute alegatorilor si asteptarile pietelor financiare, Rachel Reeves se confrunta cu primul mare test al mandatului sau. Bugetul de toamna, documentul prin care guvernul isi prezinta planurile de cheltuieli si venituri pentru anul urmator, nu va fi doar un exercitiu contabil, ci un moment de cotitura pentru credibilitatea economica a noului guvern.