Cultura si divertisment

Dependentele anului 2025 depasesc aria cunoscuta pana acum si pun stapanire pe vietile copiilor si adolescentilor tacut, pas cu pas, de cele mai multe ori sub supravegherea parintilor, a educatorilor, a adultilor din jur, dar intr-o maniera ireversibila. In cazul unei adictii, nu exista buton de STOP, pe care sa se poata apasa brusc si cu rezolvare imediata. Cand realizam ca un obicei a devenit o dependenta, ce semne din comportamentul copiilor arata ca s-a depasit limita, cine pune diagnosticul de adictie, incotro o apucam cand apare o problema reala de adictie in viata copiilor? Dr. Alin Popescu, medic primar de medicina sportiva, cu competenta in management sanitar, trainer medical World Rugby pentru cursuri de prim-ajutor, preocupat constant de probleme legate de lifestyle si adictii, doctorand in Stiinte Medicale, atrage atentia asupra pluridependentelor existente in societatea de astazi si semnaleaza necesitatea unei harti clare, reale si personalizate de preventie si de interventie pentru parinti. Interviu dr. Alin Popescu, medic primar Medicina Sportiva, despre adictii Se spune ca "masura" este cheia in orice actiune. Cand si in ce conditii se transforma un obicei intr-o adictie? La ce etape/limite sa fie atenti oamenii sau parintii, in cazul copiilor, pentru ca o actiune repetata sa nu se transforme in ceva nociv care ajunge sa fie definita drept dependenta? Transformarea unui obicei intr-o adictie este relativ rapida si de foarte multe ori nici nu ne dam seama ca s-a intamplat. Este o transformare care vine pe nesimtite pentru persoana in cauza. Cei din afara observa ca ajunge sa fie vorba de o adictie, ca intensitatea obiceiului respectiv a intrat in zona de dependenta. Depinde foarte mult de zona in care plasam adictia. Daca vorbim de timpul in exces petrecut cu ochii in ecrane, intre 8-10 ore pe zi, daca vorbim de jocuri de noroc, de alcool in exces zilnic, daca vorbim de tutun, de diverse tulburari alimentare care si ele pot intra in sfera de adictii, fiecare in parte lanseaza niste semnale de alarma, dar pe care persoana in cauza le subestimeaza. "Diagnosticul" de adictie nu este pus de un cadru medical, de un profesionist in sanatate, ci pur si simplu de cei din jur, de parinti, de mama, de iubit, de sot, uneori, atentie, chiar de copii atunci cand ei cresc si devin constienti de lumea din jur. Apoi apare diagnosticul oficial, pus de specialist si cel mai important, tratamentul, etapele terapeutice pentru tratarea dependentei. Important este sa diagnosticam adictia rapid, sa o tratam cat mai eficient si sa nu uitam ca daca nu putem scapa de ea, trebuie sa minimizam riscurile. Ideea de baza apropo de masura, care chiar este cheia in orice actiune, daca incercam sa mentinem un echilibru, nu ajungem la adictie, daca am ajuns la adictie trebuie sa o tratam, sa o eliminam intr-un interval de timp scurt, iar daca nu o putem elimina complet, trebuie neaparat sa reducem riscurile. La copii si tineri putem vorbi de preventie in caz de adictii, cum se poate face eficient un astfel de plan de catre scoala, de catre parinti, de catre profesorii de sport sau institutiile abilitate? La copii si adolescenti ar trebui sa vorbim in primul rand de preventie care este vitala pentru viitorul societatii. Asa cum Agentia Nationala Anti-doping are o multime de actiuni de prevenire a dopingului, asa si Agentia Nationala pentru Politici si Coordonare in Domeniul Drogurilor si al Adictiilor va avea din ce in ce mai multe programe privind prevenirea adictiilor. L-am avut invitat la unul din episoadele podcastului meu "Noi sa fim sanatosi", pe Rares Petru Achiriloaie, presedintele ANPCDDA si chiar am vorbit de elementele de preventie care trebuie pornite pe mai multe paliere, de catre scoala, din clasele mici, de catre familie si familia extinsa si de catre institutiile abilitate, pornind de la Agentia nou infiintata de la Bucuresti care va avea puncte de interventie in fiecare capitala de judet. Agentia a trecut de sub jurisdictia Ministerului de Interne in jurisdictia Ministerului Sanatatii, ceea ce este foarte bine, pentru ca mai eficient se vorbeste de preventie in cadrul acesta medicalizat decat intr-un mediu militarizat. In functie de incidenta adictiilor pe zone si pe grupe de varsta de aici practic ar trebui sa pornim si sa vedem cumva cum putem sa fim cat mai customizati si adaptati in fiecare zona. Preventia este masura de aur, intr-o lume ideala nici nu ar trebui sa tratam adictii, ci doar sa facem preventie. Din pacate, in 2025, Romania si lumea in general se afla departe de aceasta lume ideala. Si cred ca e mult mai greu si constisitor efortul de a trata adictiile in randul populatiei decat de a face preventie, insa se pare ca oamenii actioneaza si reactioneaza cand ajung sa traiasca pe pielea lor o problema si nu la amenintarea iminenta a ei. Spuneati ca rareori oamenii au o singura dependenta, ca dependentele de obicei sunt inlantuite. Ce-i face pe oameni atat de vulnerabili la obiceiuri nocive? Si care este explicatia mixului de dependente? Cand preventia a esuat, o dependenta o atrage si pe alta. Abuzul de internet, jocuri de noroc in exces, abuz de alcool, fumat excesiv, acestea sunt aspecte din viata reala. Sa ne gandim ca se intra intr-un cerc vicios din care omul iese extrem de rar singur si destul de greu chiar cu ajutor. Sunt foarte multe studii care arata ca pluriadictia este dominanta in zilele noastre. Este o realitate. Instalarea se face relativ insidios, dar privind retrospectiv putem identifica pasii succesivi facuti in luni, ani care au dus la o situatie delicata. Preventia ramane masura de aur! Daca nu ai obiceiuri cu potential adictiv, nu te apuca. Cei care rezista tentatiilor chiar trebuie felicitati. Insa, dependenta trebuie privita serios. Probabil in viitorul apropiat, odata cu instalarea ubicuitara a Internetului, aproape gratuita, o sa apara alte si alte probleme, inclusiv obezitatea care ajunge sa fie o problema uriasa. Statul excesiv la calculator diminueaza timpul dedicat miscarii si implicit este un factor obezogen. Oamenii care petrec mult timp la calculator, ajung sa se si joace mult online, ajung sa parieze, sa strea treji toata noaptea, sa consume alcool si asa se cumuleaza problemele, se intra intr-un cerc vicios extrem de periculos. Sa ne obisnuim cu realitatea ca exista multe adictii, nu doar consumul de droguri. Problema e globala, interdependentele extrem de prezente, iar agresivitatea adictiilor clar creste prin cumularea lor. Care sunt cei mai mari dusmani ai miscarii si ai sanatatii in zilele noastre? As pleca in argumentatie pe doua directii. Miscarea categoric este extrem de afectata de dezvoltarea economica si de progresul tehnologic prezent in viata noastra: de la existenta masinii de spalat vase, la aspiratoare, pana la curierii care iti aduc totul acasa. Daca nu esti foarte constient de importanta miscarii, foarte multe lucruri din jurul tau concura la instalarea sedentarismului care are efecte nocive asupra sanatatii. Sedentarismul, obezitatea, bolile cardio-vasculare, sindromul metabolic, dislipidemia, diabetul de tip 2 si iata un cerc vicios urias si nociv. Da, ne putem gasi mereu scuze precum traficul ingreunat, lipsa de timp, de parcuri sau de sali de sport, insa scuzele nu ne feresc de boli, ci doar ne incarca de vina constiinta atunci cand ne imbolnavim. Pe de alta parte, serviciul celor mai multe persoane din ziua de astazi este sedentar, multi stau cate 8 ore la birou, lucrul in IT, in firme unde totul este automatizat si mecanizat reprezinta o majoritate. Si ce nu iau in calcul oamenii care au un astfel de serviciu este ca in lipsa efortului fizic de la munca, trebuie sa faci ceva sa compensezi in timpul liber. Prin urmarea practicarea unei activitati fizice de genul mersului pe bicicleta, alergatului in parc, inotulului, este absolut necesara dupa serviciu. Daca ar fi sa faceti un TOP 5 sfaturi de aur pentru prevenirea adictiilor si pentru mentinerea sanatatii care ar fi acestea? Hraniti-va intotdeauna curiozitatea intelectuala, spiritul iscoditor, dorinta de a sti, de a intelege, de a percepe riscurile lumii in care traiesti! Respectati-va intotdeauna corpul! Ganditi-va ca trebuie sa ai grija de acest corp toata viata, nu exista piese de schimb pentru el, iar orice interventie asupra lui il afecteaza intr-o masura mai mare sau mai mica. Respectati-va somnul - somnul este cel mai bun mijloc de refacere pasiva, nu exista balsam mai bun pentru mintea si corpul nostru decat orele de somn. Un mediu de dormit confortabil si relaxant realizat prin aerisirea camerei si mentinerea unei temperaturi ideale de 16-19 grade Celsius, utilizarea unei saltele si perne confortabile, evitarea cofeinei in partea a doua a zilei, a alcoolului si meselor grele inainte de culcare, precum si stabilirea unei rutine de culcare reprezinta premisele extraordinare pentru un somn terapeutic. Inconjurati-va de prieteni asemeni voua, cu aceleasi principii de viata - nu va lasati manipulati de persoane care va pot duce intr-o directie total gresita. Exista un proverb romanesc - "Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti". Este foarte important si din punctul de vedere al prevenirii adictiilor, dar si din punctul de vedere al mentinerii unei stari bune in general, sa va inconjurati de oameni care sa va aduca un plus valoare in viata, care sa va ofere un echilibru pe termen mediu si lung. Fiti organizati! De foarte multe ori organizarea este cheia succesului. Nu va sfiiti intr-o epoca digitala sa puneti mana pe un creion, pe un pix, pe un stilou, chiar sa va organizati pe hartie cand incepe o saptamana, o luna, o etapa noua. Organizarile macro, dar si organizarile micro determina succesul pe plan profesional si personal. Unul dintre cei mai mari sportivi ai Romaniei, David Popovici, a declarat la un moment dat ca in viitor, isi doreste sa faca in Romania un centru pentru persoanele cu adictii, deoarece acestia nu au unde sa se trateze la noi in tara. Cum vedeti aceasta perspectiva? David Popovici este un sportiv foarte mare al Romaniei care a aparut intr-un moment de declin al sportului romanesc, dand o flacara de speranta, o energie pozitiva altor participanti la miscarea sportiva, fie ei amatori sau profesionisti si pe acest fond el merita salutat cu multa caldura. Planul lui de a infiinta un centru de tratare a adictiilor ar fi un lucru benefic si un gest extrem de util, cu o mare putere a exemplului, intr-o falie sociala si medicala in care organizarea este incipienta atat la sectorul preventie, cat si la cea de diagosticare si tratament. Nu stiu daca el s-a gandit detaliat, dincolo de exprimarea unui plan pentru viitorul apropiat sau indepartat, insa speranta mea este aceea ca acest centru sa fie intr-o zona accesibila, sa fie o frumoasa colaborare stat-privat, ca sa se bucure de toate serviciile si specialistii de care ar avea nevoie si desigur, sa fie un centru pluriadictii, pentru ca toate adictiile au nevoie de un suport terapeutic. Exista un fenomen printre parintii din ziua de astazi. De multe ori, ei listeaza neputinciosi pericolele din vietile copiilor si temerile pe care le simt in fata posibilelor probleme si adictii care pot aparea, de la dependentele de ecrane, tehnologie, pariuri, droguri, tutun si alcool, pana la anturaj sau influente negative de pe retele. Ce-i poate transforma pe parinti din spectatori pasivi in persoane cu initiativa si eficienti in a preveni? Am fost uimit sa citesc concluziile unui studiu recent realizat de CURS, la initiativa Asociatiei "Eu te-am facut, eu te iubesc" despre perceptiile si experientele mamelor din Romania in legatura cu educatia, siguranta, adictiile, sanatatea mintala si violenta domestica, studiu care scoate in evidenta o realitate complexa, in care adictiile, sanatatea emotionala si lipsa sprijinului institutional se intrepatrund. Rezultatele arata o tensiune constanta intre frica declarata la nivel social (unde drogurile sunt percepute ca cel mai mare pericol) si frica traita in familie (unde dependentele digitale si burnout-ul parental domina). Drogurile domina discursul public, dar adictiile digitale (telefon 70%, TV 55%) sunt problema zilnica, tinerele mame se tem de droguri, cele mature de ecrane, orasele se tem de TikTok si internet, satele de anturaj si Facebook, mamele sunt coplesite, epuizate, triste si fara timp personal si cu toate acestea, doar 5% merg la specialist si 18% nu apeleaza la nimeni. Cele mai multe nu cunosc care sunt instrumentele oficiale de care se pot folosi in caz de probleme sau adictii aparute. Grav, foarte grav. Inca exista destul de multe diferente in Romania intre rural si urban, exista temeri peste tot, indiferent de patura sociala. Ramanem tributari acestei temeri referitoare la adictii pe care o putem insa materializa in actiune prin comunicare, dialog, informare, echilibru, punct pe I cand apare se activeaza butonul rosu. Asa cum adictiile sunt inlantuite intre ele, asa si discutiile, una dupa alta, creeaza un fenomen care speram sa aduca linistea in locul temerilor, actiunea in locul pasivitatii, harta in locul derivei. Ipoteza-context Un sondaj de opinie la nivel national realizat in iunie-iulie 2025 de catre CURS, la initiativa Asocietiei "Eu te-am facut, eu te iubesc", despre Perceptiile si experientele mamelor din Romania in legatura cu educatia, siguranta, adictiile, sanatatea mintala si violenta domestica scoate in evidenta o realitate complexa, in care adictiile, sanatatea emotionala si lipsa sprijinului institutional se intrepatrund. Rezultatele arata o tensiune constanta intre frica declarata la nivel social (unde drogurile sunt percepute ca cel mai mare pericol) si frica traita in familie (unde dependentele digitale si burnout-ul parental domina). Concluzii generale ale sondajului realizat de CURS pe un esantion de 1000 de mame de peste 30 de ani, care au cel putin un copil sub 18 ani, rezidente in Romania Adictiile: drogurile domina discursul public, dar adictiile digitale (telefon 70%, TV 55%) sunt problema zilnica. Shift generational: tinerele mame se tem de droguri, cele mature de ecrane. Urban vs. rural: orasele se tem de TikTok si internet, satele de anturaj si Facebook. Educatia ca filtru: mamele cu studii superioare recunosc hiperactivitate si anxietate, cele cu studii liceale anxietate si tristete, iar cele cu studii subliceale impulsivitate si concentrare. Probleme emotionale majore: 29% dintre copii prezinta dificultati, mai ales in urban. Burnout parental: mamele sunt 61% coplesite, 64% epuizate, 58% triste; 23% fara timp personal. Sprijin fragil: doar 5% merg la specialist; 18% nu apeleaza la nimeni. Institutii slabe: 35% cunosc victime de violenta, dar 34% nu stiu de servicii si doar 7% cred in eficienta campaniilor. Rolul tatalui marginal: doar 42% considerati "foarte implicati", fata de 77% mame. Educatie cu doua viteze: urban dotat (83% spatiu de studiu), rural deficitar (61%).