Cultura si divertisment

Misterioasele "dungi" intunecate care curg pe suprafata planetei Marte ar putea sa nu fie, pana la urma, rezultatul curgerii apei, sugereaza o noua analiza de inteligenta artificiala (AI). Sirurile, observate pentru prima data de-a lungul stancilor si peretilor craterelor de pe Marte de catre misiunea Viking a NASA in 1976, au fost mult timp considerate de oamenii de stiinta ca fiind rezultatul curgerii apei stravechi pe suprafata planetei, acum in mare parte secata. Insa un algoritm de inteligenta artificiala antrenat pe baza observatiilor privind dungile de pe pante a dezvaluit o origine diferita a lor, acestea fiind probabil formate din vant si praf, nu din apa, potrivit LiveScience. Descoperirile, publicate la 19 mai in revista Nature Communications, ar putea avea implicatii importante asupra locului in care oamenii aleg sa exploreze Marte si asupra locurilor in care cauta dovezi ale unei posibile vieti stravechi. "Ne ajuta sa excludem unele ipoteze de pe orbita inainte de a trimite nave spatiale pentru explorare", a precizat intr-o declaratie coautorul studiului Adomas Valantinas, cercetator planetar la Universitatea Brown. Liniile sinuoase sunt mai intunecate decat solul martian inconjurator si se intind pe sute de metri in panta. Cele mai scurte dintre aceste caracteristici sunt numite linii de panta recurente (RSL) si apar in mod regulat in timpul perioadelor mai calde de pe Marte. Acest lucru i-a determinat pe unii cercetatori planetari sa sugereze ca fluctuatiile sezoniere de temperatura ar putea determina topirea ghetii sau a acviferelor inghetate, sau condensarea aerului umed, trimitand fluxuri de apa sarata in craterele planetei. Daca acest lucru ar fi adevarat, ar face ca aceste regiuni sa prezinte un interes deosebit pentru viitoarele misiuni pe Marte. Oamenii de stiinta au creat o harta Pentru a investiga acest lucru, oamenii de stiinta din spatele studiului au antrenat un algoritm de invatare automata pe observatii confirmate de dungi inainte de a-l face sa scaneze 86.000 de imagini din satelit pentru a crea o harta cu 500.000 de caracteristici ale dungilor. "Odata ce am avut aceasta harta globala, am putut sa o comparam cu baze de date si cataloage de alte lucruri, cum ar fi temperatura, viteza vantului, hidratarea, activitatea de alunecare a stancilor si alti factori". a spus Bickel. "Apoi am putut cauta corelatii pe sute de mii de cazuri pentru a intelege mai bine conditiile in care se formeaza aceste caracteristici". Folosind harta, oamenii de stiinta au descoperit ca dungile erau cel mai probabil sa se formeze in locuri in care viteza vantului si depunerea de praf erau mari, sugerand ca acestea provin din straturi de praf fin care aluneca de pe pantele abrupte. Alte studii au indicat dovezi tentante de apa si chiar de viata pe Marte. In cazul in care concluziile studiului se confirma, acestea ar putea servi drept ghid pentru a discerne intre indiciile utile ale Planetei Rosii si pistele sale false.