Politic-Social

Mihai Fifor spune ca, daca pana mai ieri parea de neconceput, Donald Trump a spus clar in interviul acordat The Telegraph ca "Statele Unite iau in calcul retragerea din NATO". "Nu ca exercitiu retoric, asa cum eram obisnuiti inca din primul mandat al presedintelui Trump, nu ca presiune de negociere, ci ca optiune strategica "beyond reconsideration". Iar declaratiile lui Marco Rubio, care vorbeste despre necesitatea "reexaminarii" relatiei dupa conflictul din Iran, confirma ca nu asistam la o simpla iesire de moment, ci la o repozitionare profunda a Washingtonului. Contextul este esential. Avem un conflict deschis in zona Golfului, cu mize energetice globale, cu presiune pe Stramtoarea Hormuz si cu o Europa care a refuzat sa intre intr-o logica de escaladare militara directa. In acest context, administratia americana transmite un mesaj brutal: solidaritatea aliata nu mai este neconditionata. Daca NATO nu raspunde reflex la solicitarile Washingtonului, fara respectarea Tratatului, atunci insasi utilitatea Aliantei este pusa sub semnul intrebarii", analizeaza fostul ministru al Apararii. Semnalul dat prin "tigrul de hartie": Descurajarea incepe sa se erodeze Acesta spune ca exista, din declaratiile de pana acum "ruptura reala": "Pentru prima data de la 1949, principiul de baza al NATO - apararea colectiva si solidaritatea strategica - este reinterpretat tranzactional. Nu mai vorbim despre o comunitate de securitate, ci despre un aranjament conditionat de interese imediate". Iar cand liderul SUA numeste Alianta Transatlantica "paper tiger", semnalul transmis nu este doar politic, ci strategic: "descurajarea incepe sa se erodeze", spune Mihai Fifor. Pierde doar Europa sau si SUA? Fostul ministru al Apararii afirma ca intrebarea esentiala este acum daca pierde doar Europa sau si Statele Unite. EL crede ca o eventuala retragere ar face SUA mai vulnerabile si expuse, in timp ce riscul de proliferare nucleara creste. "Raspunsul, daca privim lucid, este ca o eventuala retragere americana nu ar fi un castig clar pentru Washington. Dimpotriva. Ar insemna pierderea celui mai important multiplicator de putere pe care SUA il are la nivel global: reteaua de aliante. NATO nu este doar despre apararea Europei, ci despre proiectia puterii americane. Baze, acces, interoperabilitate, legitimitate politica. Fara NATO, fiecare interventie devine mai complicata, mai costisitoare si mai putin legitima. In acelasi timp, credibilitatea globala a SUA ar fi serios afectata. Daca Washingtonul paraseste cea mai de succes alianta militara din istorie, ce mesaj primesc partenerii din Asia? Ce garantii mai au Japonia, Coreea de Sud sau Australia ca angajamentele americane sunt solide? Intr-un astfel de scenariu, riscul de proliferare nucleara creste, iar lumea devine mai instabila, nu mai sigura. Paradoxal, o astfel de decizie ar putea face chiar Statele Unite mai vulnerabile. NATO a functionat timp de decenii ca un sistem de stabilizare care tine conflictele departe de teritoriul american", afirma Mihai Fifor. Fara SUA, NATO nu dispare, "dar isi pierde coloana vertebrala" Potrivit ministrului, "o Europa instabila, cu o Rusie mai agresiva, inseamna mai multe crize, mai multe puncte de tensiune si, inevitabil, o presiune mai mare asupra Washingtonului de a interveni - dar dintr-o pozitie mai slaba. In plus, intr-un moment in care competitia strategica cu China se intensifica, fragmentarea sistemului de aliante este exact opusul a ceea ce ar avea nevoie SUA. Retragerea din NATO nu ar insemna economie strategica, ci reducerea influentei globale intr-o lume in care influenta conteaza mai mult ca oricand", mai spune Mihai Fifor. Fostul ministru exte convins ca "pentru Europa consecintele sunt imediate si brutale", in cazul unei retrageri din NATO, insa NATO fara Statele Unite nu dispare formal, "dar isi pierde coloana vertebrala". Fifor: Romania este prinsa in cel mai prost moment al sau din ultimele decenii "Aproximativ 70% din capacitatea militara, nucleul descurajarii nucleare, infrastructura de comanda si control. Articolul 5 nu dispare, dar devine mult mai putin credibil. Europa este fortata sa accelereze brutal ceea ce de ani de zile amanam: autonomia strategica reala. Bugete mult mai mari, integrare militara efectiva, poate chiar o umbrela nucleara europeana. Dar toate acestea nu se construiesc in luni, ci in ani. Iar intre timp se deschide o fereastra de vulnerabilitate extrem de periculoasa. Pentru Romania, insa, problema nu este doar externa. Este si profund interna. Iar aici lucrurile trebuie spuse fara menajamente. Romania este prinsa, posibil, in cel mai prost moment al sau din ultimele decenii. Cu o economie in recesiune, cu presiuni inflationiste si dezechilibre bugetare, cu potentiale tensiuni sociale, dar mai ales cu o linie de decizie pe externe si aparare care nu arata nimic, nici coerenta, nici forta, exact cand ar fi nevoie de claritate strategica si actiune ferma. Intr-un moment in care lumea se reasaza violent, Romania este incapabila de reactia pe care ar trebui sa o aiba. Are un premier care si-a atins de foarte multa vreme limitele, blocat intr-o logica ingusta, contabila, incapabil sa inteleaga dimensiunea strategica a momentului, si are ministri pe externe si aparare care nu reusesc sa genereze nici directie, nici credibilitate. Baza Mihail Kogalniceanu si Aegis Ashore Deveselu sunt astazi piloni ai prezentei americane pe flancul estic. Dar in absenta unei strategii coerente si a unei diplomatii active, riscam ca aceste avantaje sa devina simple relicve ale unei epoci in care securitatea era garantata, nu negociata zilnic. Tradus fara ambiguitati: daca arhitectura NATO se fisureaza, Romania este in prima linie a riscului. Iar cu actuala capacitate de decizie, nu suntem pregatiti. Cine castiga? Evident, Vladimir Putin. Nu printr-o victorie militara, ci prin atingerea unui obiectiv strategic urmarit de decenii: slabirea coeziunii occidentale si fragmentarea arhitecturii de securitate euro-atlantice. Adevarul, spus direct, este acesta: nu discutam doar despre o posibila retragere a SUA din NATO. Discutam despre o schimbare de epoca. Iar Romania risca sa intre in aceasta noua realitate nepregatita, slaba si fara directie", mai spune Mihai Fifor. Intr-o astfel de lume - spune fostul ministru al Apararii - securitatea nu se mai ofera, ci "se negociaza. Se construieste. Se apara". "Iar daca astazi nu reusim sa ne ridicam la nivelul acestei provocari, responsabilitatea este una clara si fara echivoc. Iar istoria nu iarta ratarea unor astfel de momente, din pacate".