Politic-Social

Pastele este cea mai veche si cea mai importanta sarbatoare crestina, fiind celebrata inca din epoca apostolica.

Sfantul Apostol Pavel a fost primul care a raportat sarbatoarea Pessah, a evreilor, la Iisus Hristos si i-a indemnat pe crestini sa-l omagieze pe Mantuitor: "Iata Hristos, Pastile nostru, S-a jertfit pentru noi; sa praznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimile curatiei si ale adevarului" (I Corinteni V, 7-8).

Denumirea de Paste a fost aplicata la comemorarea Cinei celei de Taina

Denumirea de Paste a fost initial aplicata de primii crestini la comemorarea anuala a Cinei celei de Taina, care avea loc in seara de 13 Nisan (ziua a 13-a a lunii Nisan din calendarul evreiesc - prima luna din an, conform Torah) si consta dintr-o masa rituala. Aceasta celebrare se substituia vechii mese pascale evreiesti, care marca sarbatoarea azimilor (painite din faina si apa, care se mananca numai la sarbatori).

In primele veacuri ale Crestinatatii, sarbatoarea s-a numit Pastele Crucii si Pastele Invierii. Cu timpul, insa, intelesul cuvantului Paste s-a restrans numai la sarbatoarea Invierii.

Celebrarea incepea dupa prima luna plina ce urma Echinoctiului de primavara (21 martie). Acest sistem s-a pastrat pana in zilele noastre.

Indiferent cand este sarbatorit, Pastele este o zi in care crestinii merg la biserica si respecta traditia. In crestinismul timpuriu, cei ce se botezau in timpul slujbei de Pasti erau imbracati in alb. Ei purtau aceste vesminte intreaga saptamana, ca pe un simbol al noii lor vieti. Cei care fusesera deja botezati nu purtau haine albe, ci numai noi, pentru a arata ca impartasesc noua viata a lui Hristos. In acest fel, obiceiul de a purta haine noi a devenit o traditie de Pasti.

In timpul Evului Mediu, in Europa, cei care participau la liturghia de Paste, faceau apoi o lunga procesiune. Acesta era condusa de un preot care ducea un crucifix sau o lumanare. Din acest obicei a evoluat traditia Paradelor de Paste, existenta in Occident.

Serbarea Pastelui se prelungeste aproape o saptamana, in lacasurile de cult avand loc zilnic Sfanta Liturghie. De la Paste si pana la Rusalii erau interzise mataniile in biserici si posturile, ajunarile. Ortodoxia a pastrat importanta teologica a misterului pascal din vechea biserica crestina. Sarbatoarea Pastelui ramane centrul cultului ortodox, fiind urmata de cea a nasterii Domnului. Nasterea cu trup si Invierea ca Dumnezeu a lui Iisus Hristos reprezinta cei doi poli ai dragostei divine fata de oameni.

Pastele se incadreaza in modelul preistoric de renastere simbolica a timpului si spatiului prin jertfa divinitatii adorate, substituita de o efigie, un om, un animal, o pasare sau un ou de pasare.

Deosebirea fundamentala intre crestinism si alte dogme religioase consta in faptul ca jertfa prin substitutie a zeului precrestin a fost inlocuita cu jertfa lui Iisus, savarsita o singura data, pe Golgota, in numele tuturor oamenilor si reactualizata ritual in fiecare an de credinciosi.

Mielul este simbolul lui Iisus in intreaga traditie crestina. Rugaciunile pentru binecuvantarea mieilor dateaza din secolul VII, iar din secolul IX, pe masa de Pasti a Papei mielul fript a devenit un fel principal. In Europa sunt foarte populari si mieii din unt, paste sau zahar.

In Egiptul antic si in Persia, prietenii faceau schimb de oua colorate in ziua echinoxului de primavara, inceputul noului an. Ouale au fost intotdeauna un simbol al creatiei, fertilitatii si vietii noi. Crestinii din Orientul apropiat au adoptat acest obicei si oul de Paste a devenit simbol religios, reprezentand momentul din care a inviat Iisus. Ouale sunt de obicei colorate in rosu, ca simbol al sangelui tuturor oamenilor. In perioada medievala, ouale colorate erau oferite tuturor servitorilor si copiilor, alaturi de alte daruri. Ouale de Pasti sunt un simbol universal.

Pastele, cea mai mare sarbatoare crestina, a fost praznuit intotdeauna ca o zi de bucurie, aceea a Invierii Domnului. Noaptea Invierii este petrecuta in biserici, in priveghere si rugaciune, cantari de bucurie si cu lumini multe, semne ale Mantuirii. Din aceasta noapte si pana la Inaltare, crestinii se saluta cu "Hristos a inviat!" si-si raspund cu "Adevarat a inviat!". In trecut, pentru a celebra Mantuirea Domnului, autoritatile gratiau prizonierii, eliberau sclavii, reduceau darile, faceau in general acte de marinimie. La biserici se duceau ofrande: paine dulce (pasca), branza, carne, mai ales de miel (reminiscenta a mielului pascal al evreilor) si oua rosii, care aminteau de sangele lui Iisus. Toate acestea erau binecuvantate si apoi impartite saracilor, obicei pastrat pana in contemporaneitate.

Pentru ca ouale nu puteau fi consumate in timpul postului, ele au ajuns la loc de cinste pe masa, dupa Inviere. In traditia crestina, oul, colorat si impodobit, este simbolul Mantuitorului, care paraseste mormantul si se intoarce la viata, precum puiul de gaina iesit din gaoace.