Politic-Social

Pe 1 decembrie 1918, Adunarea Nationala a Romanilor din Transilvania si Ungaria (alcatuita din 1228 de reprezentanti alesi din Maramures, Crisana, Banat si Transilvania) a proclamat la Alba Iulia unirea cu Regatul Romaniei printr-un vot unanim si intr-o atmosfera de sarbatoare. Toate acestea se realizau dupa 2 ani de razboi sangeros. Astfel, rezolutia votata de Adunarea Nationala stipula principiile fundamentale pentru fondarea noului stat roman. Principiile specificau libertatea nationala, drepturi egale, libertate religioasa, vot universal, secret si egal, libertatea presei, libertatea intrunirilor si asociatiilor, reforme agrare si drepturi si privilegii pentru muncitori. 200 de membri ai Adunarii au creat Consiliul National Roman al Transilvaniei, noul parlament permanent. Idealul Romaniei in timpul Primului Razboi Mondial Pe 17 august 1916, dupa 2 ani de neutralitate, Romania a semnat un tratat secret cu Antanta (Franta, Regatul Unit, Italia, Rusia). Romania cerea sa fie tratata ca o tara egala la conferinta de pace postbelica si sa aiba dreptul de a-si anexa teritoriile locuite de romani, in special Transilvania. Trupele romane au atacat Austro-Ungaria printr-o campanie ofensiva dupa planul Ipoteza Z, dar au fost respinse de contraofensiva austro-ungara. Romania e atacata de la sud de fortele germano-bulgaro-otomane comandate de generalul german August von Mackensen care ocupa 2/3 din teritoriul Romaniei, inclusiv Bucurestiul in decembrie 1916. Regele Ferdinand, guvernul condus de premierul liberal Ion I.C. Bratianu si administratia se muta la Iasi. In vara anului 1917, cu sprijinul Imperiului Rus, armata romana obtine victorii tactice la Marasesti, Marasti si Oituz impotriva armatelor Puterilor Centrale care incercau sa invadeze Moldova. Franta a ajutat la refacerea armatei romane cu echipamente, munitie, arme, artilerie si instruire. Dar dupa iesirea Rusiei din razboi datorita revolutiei bolsevice, Romania a semnat la 9 decembrie 1917 un armistitiu cu Puterile Centrale, urmand ca la 7 mai 1918 sa semneze Pacea de la Buftea-Bucuresti pentru iesirea din razboi. Romania a pierdut razboiul din punct de vedere militar, dar a continuat sa lupte pentru cauza sa pe cale politica si diplomatica. Drumul spre Marea Unire La 9 aprilie 1918, in Basarabia, Sfatul Tarii a votat independenta fata de Rusia si unirea cu Regatul Romaniei. La Paris, la 24 august, este infiintat Consiliul National al Unitatii Romane de catre Take Ionescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Constantin Angelescu si Ioan Theodor Florescu, consiliu ce sustinea interesele natiunii romane din Austro-Ungaria, initiativa sustinuta si de puterile Antantei. La 2 septembrie, la New York, se desfasoara Congresul cehilor, slovacilor, polonezilor, romanilor, sarbilor, croatilor si rutenilor din Austro-Ungaria, fiind adoptata o rezolutie care cere impartirea Austro-Ungariei si eliberarea popoarelor etnice care doresc autonomie. In Oradea, Comitetul Executiv al Partidului National Roman adopta declaratia care cere crearea unui Consiliu National Central Roman ca si organ provizoriu de conducere a Transilvaniei. Politicianul roman preeminent in Austro-Ungaria, Alexandru Vaida-Voevod a citit Declaratia de autodeterminare a romanilor din Transilvania, chiar in parlamentul ungar de la Budapesta. La 9 noiembrie 1918, Consiliul National Roman a trimis un memoriu la Budapesta, cerand predarea Ungariei de Est si cedarea urmatoarelor teritorii - Transilvania, inclusiv judetele Arad, Bihar, Maramures, Torontal, Temes, Caras-Severin, Salaj, Satu Mare. La 10 noiembrie, chiar cu o zi inainte de razboi, Romania reintra in razboi impotriva Puterilor Centrale care erau deja nimicite, epuizate si invinse de Puterile Antantei. Trupele romane patrund in Ungaria si ocupa pasul montan Tulghes, atingand regiunea Tinutului Secuiesc. Dupa ce Serbia semenaza armistitiul pe frontul balcanic la 13 noiembrie, este implementat un acord care stabileste linii de demarcatie intre Ungaria, Serbia si Romania. Serbia dorea Banatul, iar Ungaria dorea Crisana, Maramures, Satu Mare, Oradea, Beius, Arad si Transilvania interioara pana la raul Mures, fara instiintarea guvernului Romaniei. Dar Puterile Antantei ii cer Ungariei sa permita trupelor romane sa patrunda in teritoriile transilvanene . La Arad au loc negocieri fara vreun acord intre guvernul maghiar al lui Karolyi Mihaly si Consiliul National Roman Central al Transilvaniei, care decide sa organizeze alegeri si la 1 decembrie sa organizeze Adunarea Nationala a Romanilor din Transilvania si Ungaria. Trupele romane ocupa trecatori muntoase de la granita de nord-est a Ungariei pana la 20 noiembrie. In urma alegerilor pentru Adunarea Nationala a Romanilor din Transilvania si Ungaria, sunt alesi 1288 de membri, iar entuziasmul local pentru unire, reforma funciara si votul universal ia amploare. Pe 25 noiembrie, armata romana ocupa Targu-Mures, cel mai important oras din Tinutul Secuiesc, iar Consiliul General al Sasilor din Sibiu au decis sa aleaga neutralitatea privind chestiunea Transilvaniei, fara a adera la tabara maghiara sau cea romana. Pe 28 noiembrie, in Bucovina (iesita de sub ocupatia austro-ungara), Congresul General adopta o rezolutie pentru unirea neconditionata cu Regatul Romaniei. Totodata, Comitetul National Ucrainean s-a retras din Cernauti. Dupa Adunarea de la Alba-Iulia din 1 decembrie, trupele romane au ocupat Brasovul la 7 decembrie, Sibiu la 12 decembrie si Cluj la 24 decembrie. La 11 decembrie 1918, regele Ferdinand a promulgat legea privind Unirea Regatului Romaniei cu Transilvania, Banat, Crisana, Satu Mare si Maramures.