Cultura si divertisment

Crematoriul uman in aer liber din Varanasi, India. Nu se mai stie de cand arde focul aici, nimeni nu are idee. 400 de incinerari de trupuri umane au loc in fiecare zi aici. Cei de aici nu mai simt mirosul pestilential, dar pentru un nou-venit e ca o lovitura in plex. Despre Varanasi, scriitorul norvegian Axel Jensen scria ca miroase ca un "bar cu gratar", "unde oamenii sunt ingramaditi unii peste altii, ca varza putreda pe o gramada de compost". Nu e usor sa fii acolo, daca esti european. Moartea, intre psihoza si metempsihoza Si, totusi, o fotografa din Romania a ajuns la Manikarnika Ghat, in Varanasi, ca sa fotografieze moartea si sa adune fotografiile intr-un volum care se numeste "Tears of a Butterfly", lansat vineri seara la Centrul de Resurse in Fotografie. Un volum de fotografii alb / negru, un dans armonios intre viata si moarte, intre psihoza si metempsihoza, pentru ca, sa nu uitam, ne aflam pe taramul care crede in intoarcerea infinita a sufletului pe pamant. E greu sa surprinzi aceasta filosofie in imagini si, totusi, Ana-Maria Prelipcean reuseste sa prinda in obiectivul camerei ei o credinta de mii de ani. Lumini ciudate si un suflet care nu pleaca Cu adevarat fascinanta este viziunea de incadrare a autoarei, care reuseste sa vorbeasca fara sa foloseasca niciun cuvant, intreaga filosofie a reincarcarii. O lumina ciudata se regaseste in mai toate fotografiile Anei-Maria Prelipcean, o lumina care spune si ea o poveste. Sufletul nu pleaca niciodata de tot, sufletul se afla intr-o continua transformare. "Decedatul a fost abstractizat cu respect" Lucrarea "Lacrima unui future" (Tears of a Butterfly) a primit deja recenzii pozitive in presa norvegiana. "Diversele naratiuni fotografice din perioada asteptarii sunt motivul recurrent. Decedatul a fost abstractizat cu respect, in timp ce cei indoliati - sau ceea ce ar trebui sa numim acum procesiunile de incinerare - sunt in centrul atentiei. (...) O forma de fotojurnalism ca proiect fotografic artistic - cu o nota de poezie a momentului pe care o poate viteza lenta a lentilei", scrie Sverre Frlstad in en.nytid.no.