Externe

Printre cazurile prezentate intr-o analiza a presei din Balcani se numara si cel al fostului deputat roman Sebastian Ghita, despre care se arata ca a beneficiat de azil in Serbia. O analiza realizata de Radio Europa Libera si preluata de publicatia sarba Vreme arata ca acordurile de extradare dintre statele din Balcanii de Vest nu garanteaza predarea persoanelor urmarite de autoritatile judiciare. Cetatenia dubla, limitarile prevazute de tratatele bilaterale si circumstantele politice pot impiedica executarea unor condamnari sau continuarea proceselor penale. Sebastian Ghita, printre persoanele care au primit refugiu in Serbia Publicatia sarba mentioneaza cazul fostului deputat si om de afaceri roman Sebastian Ghita, vizat de mai multe anchete penale in Romania, inclusiv pentru suspiciuni de coruptie. Potrivit analizei, acesta a beneficiat de azil in Serbia, tara in care s-a stabilit dupa plecarea din Romania. Ghita este inclus intr-o serie de exemple de cetateni straini care au gasit refugiu pe teritoriul sarb in timp ce erau cercetati sau urmariti de autoritatile din statele de origine. Un alt caz prezentat este cel al omului de afaceri bulgar Cvetan Vasilev, acuzat in Bulgaria intr-un dosar privind deturnarea unor sume importante de bani. Acesta a fugit in Serbia in 2014 si a obtinut azil politic sapte ani mai tarziu. Analiza aminteste si de Yingluck Shinawatra, fost prim-ministru al Thailandei, condamnata in tara sa la cinci ani de inchisoare pentru coruptie si careia autoritatile sarbe i-au acordat cetatenia in 2019. Fostul presedinte al Serbiei si Muntenegrului, un caz controversat Unul dintre cele mai cunoscute exemple este Svetozar Marovic, fost presedinte al uniunii statale Serbia si Muntenegru. Condamnat pentru coruptie in Muntenegru, acesta s-a refugiat in Serbia in 2016. Autoritatile de la Belgrad au refuzat extradarea sa, desi intre cele doua tari exista un acord care permite predarea persoanelor urmarite pentru anumite infractiuni de coruptie si criminalitate organizata. Potrivit publicatiei, termenul de executare a pedepsei sale s-a implinit la 10 octombrie 2026. Profesoara de drept Vesna Rakic Vodinelic considera ca relatiile politice pot influenta deciziile privind extradarea si apreciaza ca Marovic ar fi trebuit predat autoritatilor din Muntenegru. Condamnati pentru crime de razboi si persoane urmarite pentru atacuri armate Printre cazurile prezentate se afla si cel al lui Novak ￄukic, fost general al armatei Republicii Srpska, condamnat definitiv in Bosnia si Hertegovina la 20 de ani de inchisoare pentru o crima de razboi soldata cu moartea a 71 de civili la Tuzla. ￄukic a plecat in Serbia in 2014, inainte de pronuntarea sentintei, iar Belgradul a refuzat extradarea sa, invocand cetatenia sarba. Analiza il mentioneaza si pe Milan Radoicic, care si-a asumat responsabilitatea pentru atacul armat asupra politiei din Kosovo, in localitatea Banjska. Acesta este vizat de mandate emise de autoritatile kosovare. Serbia nu recunoaste independenta Kosovo si nu are un acord de extradare cu autoritatile de la Pristina, ceea ce complica procedurile judiciare. Cetatenia dubla, obstacol in calea extradarii Situatii similare au fost inregistrate si in Bosnia si Hertegovina, unde persoane condamnate de instantele croate au evitat predarea catre Zagreb. Printre acestea se numara fratii Zdravko si Zoran Mamic, fosti oficiali ai clubului Dinamo Zagreb, condamnati in Croatia in dosare privind deturnarea unor fonduri ale clubului. Zdravko Mamic a primit o pedeapsa de sase ani si sase luni de inchisoare, iar fratele sau, Zoran, a fost condamnat la patru ani si opt luni. Cei doi au ramas in Bosnia si Hertegovina, beneficiind de cetatenia acestei tari. Acordurile bilaterale de extradare incheiate de statele din regiune incepand din jurul anului 2010 permit, in anumite conditii, inclusiv predarea propriilor cetateni. Exista insa limitari, intre care imposibilitatea aplicarii unor tratate pentru fapte comise inainte de intrarea lor in vigoare. In plus, anumite acorduri nu acopera infractiunile de razboi. Spre deosebire de aceste proceduri, statele membre ale Uniunii Europene utilizeaza mandatul european de arestare, care simplifica si accelereaza predarea persoanelor urmarite penal sau condamnate. Analiza concluzioneaza ca existenta unor tratate de extradare nu este suficienta pentru a garanta executarea pedepselor, in conditiile in care obstacolele juridice si politice pot prelungi ani intregi procedurile.