Cultura si divertisment

Un studiu realizat de Stanford Medicine a identificat sase subtipuri distincte de depresie folosind imagistica cerebrala si invatarea automata, ceea ce ar putea imbunatati semnificativ strategiile de tratament personalizat informeaza SciTechDaily. Aceste subtipuri, cunoscute sub numele de "biotipuri," prezinta modele unice de activitate cerebrala, ajutand la prezicerea antidepresivelor sau terapiilor comportamentale care vor fi cele mai eficiente pentru pacienti.

Publicat in Nature Medicine, studiul sugereaza ca o scanare rapida a creierului ar putea ghida alegerea tratamentului pentru depresie, avand ca scop obtinerea rezultatului corect de la inceput, in loc sa se bazeze pe metoda actuala de incercare si eroare.

Cercetarea, condusa de Dr. Leanne Williams de la Centrul pentru Sanatate Mintala si Bunastare de la Stanford, isi propune sa abordeze deficientele metodei universale in tratarea depresiei. In prezent, aproximativ 30% dintre pacienti sufera de depresie rezistenta la tratament, in care medicamentele sau terapiile traditionale nu reusesc sa amelioreze simptomele. Obiectivul studiului este de a potrivi pacientii cu cel mai eficient tratament pe baza biotipului specific al creierului lor.

Studiul a implicat 801 participanti diagnosticati cu depresie sau anxietate, ale caror activitati cerebrale au fost masurate folosind imagistica prin rezonanta magnetica functionala (RMN). Scanarile RMN au evaluat activitatea cerebrala atat in starea de repaus, cat si in timpul unor sarcini cognitive si emotionale. Prin analiza datelor colectate utilizand invatarea automata, au fost identificate sase modele distincte de activitate cerebrala, corelate cu diferite subtipuri de depresie.

Cele sase subtipuri si raspunsul lor la tratament

Biotip Cognitiv

Caracteristici: Supraactivitate in regiunile creierului legate de procesele cognitive.
Raspuns la tratament: Prezinta cel mai bun raspuns la antidepresivul venlafaxina (Effexor).

Biotip Afectiv

Caracteristici: Niveluri ridicate de activitate in regiunile creierului asociate cu reglarea emotionala si rezolvarea problemelor.
Raspuns la tratament: Raspunde bine la terapia comportamentala de tip dialog.

Biotip Anhedonic

Caracteristici: Activitate redusa in circuitul cerebral responsabil pentru atentie si implicare.
Raspuns la tratament: Mai putin probabil sa beneficieze de terapie tip dialog comparativ cu alte biotipuri. Poate necesita tratament farmacologic specific pentru a imbunatati implicarea si atentia inainte de a beneficia de terapie.

Biotip Atentional

Caracteristici: Dereglare in regiunile creierului implicate in atentie si functia executiva.
Raspuns la tratament: Similar cu biotipul anhedonic, pacientii pot avea dificultati cu terapiile care se bazeaza pe atentie sustinuta si angajare cognitiva fara stabilizarea prealabila a problemelor de atentie.

Biotip Psihomotor

Caracteristici: Activitate anormala in regiunile motorii si premotorii ale creierului, afectand miscarea si functia psihomotorie.
Raspuns la tratament: Tratamentul poate necesita abordarea incetinirii psihomotorii sau agitatiei inainte ca antidepresivele tipice sau terapiile cognitive sa fie eficiente.

Biotip Rezidual

Caracteristici: Fara diferente notabile in activitatea cerebrala in regiunile traditional asociate cu depresia.
Raspuns la tratament: Reprezinta o categorie in care metodele traditionale de identificare a depresiei ar putea sa nu capteze intreaga gama a biologiei creierului implicate. Pacientii ar putea necesita tratamente noi sau mai putin traditionale.

Studiul subliniaza potentialul utilizarii imagisticii cerebrale pentru a imbunatati acuratetea tratamentului pentru depresie. Identificand biotipurile pacientilor, clinicienii pot prezice mai fiabil eficacitatea tratamentului, indreptandu-se catre o abordare mai precisa si personalizata in psihiatrie.

Cercetatorii isi propun sa extinda studiul pentru a include mai multi participanti si a explora tratamente suplimentare, inclusiv medicamente noi. Scopul final este de a stabili protocoale standardizate pentru imagistica cerebrala in practica clinica, facilitand adoptarea sa pe scara larga si imbunatatirea rezultatelor tratamentului pentru depresie.

In ansamblu, aceasta cercetare revolutionara reprezinta un pas semnificativ catre psihiatria de precizie, oferind speranta pentru tratamente mai eficiente si personalizate pentru depresie, bazate pe functionarea individuala a creierului.