Politic-Social

Dezbaterile despre nume pot continua, dar ceea ce stim cu siguranta e ca toti locuitorii Europei celebreaza de Craciun familia si timpul petrecut cu cei dragi, manifestandu-si respectul si bucuria prin urmarea traditiilor specifice fiecarei tari. Fara a face exceptie, si in centrul sarbatorior de iarna din Romania se afla tot familia, alaturi de credinta intr-un an mai bun si mai prosper. Iata cateva dintre cele mai indragite traditii si obiceiuri din tara noastra. Craciun fericit!

Cele mai populare traditii si obiceiuri au legatura cu ziua de Ajun, cand, pentru a avea noroc in anul urmator, se spune ca nu trebuie sa mananci nimic. De asemenea, in aceasta zi se taie cate un mar: daca are viermi, se spune ca cel care a taiat fructul va fi incercat de boala tot anul, iar daca marul este putred, atunci persoana respectiva nu va prinde anul urmator

In ziua de Ajun nu sunt permise supararea, certurile si loviturile, dar nici consumul de rachiu. Se spune ca cel care bea rachiu pe 24 decembrie, va fi batjocorit de diavol. O alta interdictie din popor este sa maturi casa in Ajun, gest aducator de ghinion. In schimb, prin agatarea unei crengute de vasc in casa, este asigurat norocul si belsugul, aceasta alungand certurile si ghinionul. Un alt obicei respectat mai ales la sate este aruncarea boabelor de grau sau porumb catre colindatori, acestea fiind apoi adunate si impartite la pasari, pentru a da oua din belsug in noul an.

Desi majoritatea oamenilor impodoesc bradul de Craciun cand le permite timpul, acesta se impodobeste de fapt in seara de Ajun, pe 24 decembrie. O traditie presupune impodobirea bradului de Craciun cu un saculet mic, umplut cu boabe de fasole alba, care simbolizeaza puritatea sufletului.

Traditiile si obiceiurile se aseamana in toate regiunile tarii, dar au si particularitati regionale. Iata cum se pregatesc de Craciun locuitorii din Moldova, Transilvania, Banat, Oltenia si Dobrogea.

Pe langa impodobirea bradului, in unele gospodarii se pastreaza un obicei stravechi - decorarea caselor cu plante: busuioc, maghiran si bumbisor, purtator de noroc. Bucatele traditionale din carne de porc, toba, caltabosi, carnati, piftie, sarmale sau poale-n brau sunt preparate de seara. Traditia spune ca femeile nemaritate isi pot vedea ursitorul daca pun intr-o strachina, pe prispa, sub fereastra, cate un pic din toate mancarurile.

In Moldova, in special in Bucovina, oamenii fac turte de Craciun si le pastreaza pana la primavara, cand sunt puse intre coarnele vitelor atunci cand pornesc la arat. Se spune ca acesti colaci trebuie sa fie rotunzi precum Soarele si Luna.

Bucovina este, de altfel, recunoscuta pentru modul in care sunt pastrate traditiile. Aici, in ziua de Ajun, femeile obisnuiesc sa ascunda fusele de la furca de tors sau sa bage o piatra in cuptor pentru a tine serpii departe de gospodarie.

O traditie frumoasa, dar care s-a pierdut, este cea de a iesi afara cu mainile pline de aluat si de a atinge fiecare pom din livada, repetand: "Cum sunt mainile mele pline de aluat, asa sa fie pomii incarcati cu rod tot anul".

Tot in Bucovina sunt preparate 12 feluri de mancare de post, intre care prune afumate, sarmale cu cartofi, ciuperci tocate cu ustoroi, bors de bureti, care sunt pentru masa din Ajun - ultima inainte de incheierea postului. Uneori, sub masa sunt rasfirate cateva fire de fan. Peste masa se petrece un fir de lana rosie, legat sub forma de cruce, iar la colturile mesei se aseaza capatani de ustoroi. In mijlocul mesei este pus un colac rotund, iar in jurul sau cele 12 feluri de mancare.

Odata terminata masa, satele sunt animate de colindele cetelor de flacai. In unele zone, ei se imbraca in portul traditional, cu sumane sau cojoace si cu caiuli impodobite cu mirt si muscate.

In unele zone, pe langa colindatori ies pe ulitele satului cetele de mascati - "babe si mosnegi" care prin joc, gesturi si dialog transmit urari pentru anul care vine.

In satele din Maramures, colindatorii iau cu asalt ulitele inca din Ajunul Craciunului si sunt rasplatiti cu nuci, mere, colaci sau bani. Tinerii umbla din casa in casa cu "Steaua" sau cu "Capra", reprezentatii raspandite in numeroase zone din Romania, potrivit cartii "Traditii de Craciun" realizate de Centrul de Creatie, Arta si Traditie Bucuresti.

Ceva mai aparte si consacrat in zona Maramuresului este "Jocul Mosilor", la originea caruia se crede ca au stat ceremoniile cu masti din noptile de priveghi, un ritual stravechi de cinstire a mortilor. Dupa ce au colindat toata noaptea, copiii si tinerii isi iau bicele si ies pe ulitele satului. Cine le ise in cale este "croit" de biciul "mosilor". "Mosii" maramureseni poarta, in general, o masca facuta din blana de cornute si bat la usile oamenilor pentru a-i speria si pentru a le ura un an mai bun.

O alta traditie nelipsita in acest colt al Romaniei este "Viflaimul" - o piesa de teatru popular in care este recreat momentul aparitiei magilor si al pastorilor ce prevestesc nasterea lui Iisus. In jur de 20-30 de tineri pot participa la acest spectacol in care sunt intruchipate personaje biblice precum Maria, Iosif, Irod, vestitorul, hangiul, ingerul, pastorii, cei trei crai de la Rasarit, ostasii, moartea, dracul, mosul, strajerul si multi altii, in functie de cat de mare este ceata.

Tot aici, de Craciun nu se da cu matura, nu se spala rufe si nu se da nimic cu imprumut. Cei care au animale si pasari in gospodarie obisnuiesc sa le dea mancare pe saturate si o bucata de aluat dospit, despre care se spune ca le-ar feri de boli.

In unele zone, in Ajunul Craciunului inca se mai leaga pomii fructiferi cu paie pentru a fi mai roditori in anul care vine. Cei superstitiosi ung cu usturoi vitele, la coarne si la solduri, pentru a alunga spiritele rele. Din strabuni se spune ca, daca vitele se culca in seara de Ajun pe partea stanga, este semn ca iarna va fi lunga si geroasa.

Tot in Transilvania, se mai pastreaza inca, in satele de pe Tarnave, "butea feciorilor". Baietii se strang in ceata pentru a aduna, inca din zilele de post, vin pentru petrecrea din ultima saptamana a anului. Ceata de colindatori este organizata dupa reguli complicate si fiecare membru are un rol (ghirau, ajutor de ghirau, jude, pargau mare, pargau mic). Tot in aceasta zona se canta un colind cu radacini de peste doua milenii, intitulat "Imparatul Romei". Colindul reda contextul istoric al nasterii lui Iisus, in timpul imparatului roman Octavian Augustus si descrie momentul venirii celor trei magi de la Rasarit cu daruri - aur, smirna si tamaie.

In satul Limba, din judetul Alba, se pastreaza inca un vechi obicei - "Pitaratul". Denumirea vine de la "pitarau" - colacul pe care cei mici il primesc atunci cand merg la colindat. El este facut din aluat care ramane de la paine sau de la cozonaci.

In comuna Ilva Mare din Bistrita-Nasaud, in Ajnul Craciunului pornesc prin sat "belciugarii" - tineri costumati in capra, soldat, urs, preot, jandarm, doctor, mire si mireasa, care interpreteaza, in fiecare casa, o mica sceneta. Obiceiul nu este specific crestinismului, dar oamenii de pe Valea Ilvelor cred ca gospodaria in care joaca "belciugarii" va fi una bogata in anul care vine. De aceea, toata lumea ii asteapta si ii rasplateste.

La Saliste, in judetul Sibiu, se pastreaza o traditie veche din anul 1895. In seara de Ajun, cetele de feciori colinda in toate casele satului, imbracati in costume populare. Colindatul incepe cu casa primarului si a preotului, dupa care feciorii pornesc din casa in casa, pana dimineata, iar la final se duc direct la "ceata", unde colinda "gazda".

In prima zi de Craciun, la pranz, cetele de feciori colinda in biserica, dupa incheierea slujbei, fiind ascultati de tot satul.

In a patra zi de Craciun, toate cetele din Marginime, dar si din localitati de dincolo de munti, din judetele Valcea si Arges, sunt invitate la intrunirea cetelor de juni de la Saliste, care se tine anual inca de la 1895, cu o singura intrerupere, de zece ani, dupa al Doilea Razboi Mondial. Fiecare ceata isi prezinta jocurile traditionale si mesajul, dupa care se prind cu totii in Hora Unirii.

In localitatile de pe Valea Almajului, colindatorii iau cu ei un bat din lemn de alun incrustat in coaja sau afumat la lumanare. Batul este lovit de podeaua casei pentru a alunga duhurile rele. Alunul fiind nasul, in folclorul romanesc, cu el se alunga serpii, norii, spre a feri gospodaria de diavoli si a-i aduce prosperitate. Batranii arunca in fata colindatorilor boabe de grau si porumb. Oamenii cred ca daca vor amesteca boabele peste care au trecut colindatorii cu samanta pe care o vor pune in brazda vor avea parte de o recolta buna in anul care vine.

In Ajunul Craciunului, sarbii din Banat fac focul pentru pentru a arde "badnajak-ul". Este vorba despre un trunchi de stejar tanar care este aprins in noaptea de Craciun in curtea casei. Scanteile focului ar aduce bunastare gospodariei.

In Apuseni, in ultima duminica dinaintea Craciunului are loc "Craciunul fiarelor" sau "Noaptea lupilor". In zorii zilei, un flacau "neinceput" este trimis la marginea satului. Aici, cu o seara inainte, fetele atarna intr-un copac masti care reprezinta duhurile padurii. Flacaul alege una dintre ele si devine "varva" satului - o personificare a lupului, considerat ocrotitorul padurii si al vanatului. Baiatul porneste prin sat, insotit de o ceata, iar in calea lor nu are voie sa iasa nicio fata sau femeie, pentru ca se spune ca aceasta va fi bantuita tot anul de lupi. Barbatii ii primesc in curte, unde ii servesc cu bautura si friptura. Seara, flacaii merg la huda lupului, o pestera adanca, unde arunca un purcel sau un berbec, jertfa oferita animalelor salbatice.

In satele din Oltenia, in Ajunul Craciunului se practica "scormonitul in foc". Toti membrii familiei se aduna in jurul focului si, pe rand, dau cu o nuia, spunand: "Buna dimineata lui Ajun/ Ca-i mai buna a lui Craciun/ Intr-un ceas bun/ Oile lanoase/ Vacile laptoase/ Caii incuratori/ Oamenii sanatosi/ Sa se faca bucatele, porumbul, graul".

"Pitaraii" este un obicei de pe vremea dacilor care se practica in localitatile de pe Valea Jiului si care semnifica sacrificiul adus divinitatii drept multumire pentru rodnicia holdelor si a pomilor. Pitaraii sunt numai barbati, copii sau adolescenti, organizati in cete, imbracati in haine populare care se aduna in noaptea dinaintea Ajunului pentru a impodobi steaguri cu clopotei, naframe multicolore, ciucuri si coronite de flori pe care le agata de prajini de cativa metri lungime. Alaiul porneste apoi la colindat.

In Oltenia, vaile rasuna de Colinde in fiecare Ajun. Cea mai raspandita este "Steaua", care se canta, in general, in cete de cate patru. Fiecare membru are un rol: unul tine Steaua, altul este responsabil cu stransul banilor, al nucilor si al covrigilor promisi, in vreme ce alti doi tin sacul si un ciomag, pentru a se apara de caini. Tot in Oltenia, in ziua de Craciun, femeile mai respecta inca un obicei vechi de sute de ani - dimineata, ele pleaca la cimitir, unde dau cu tamaie mormintele, dupa care se intorc acasa si scot colacii de le copt. Pe fiecare colac sunt puse un ou si o lumanare, iar apoi se da de pomana prin vecini.

Varianta dobrogeana a "Caprei" este "Strutul". Traditionala costumatie de Craciun este facuta in aceasta zona dintr-o tesatura groasa de lana, de care sunt prinse legaturi de stuf, plante gasite din abundenta pe malurile lacurilor dobrogene. Flacaii se strang in cete inca din 6 decembrie, de la Mos Nicolae, pentru a incepe repetitiile. In trecut, cetele erau foarte bine organizate. Fiecare avea un "cap" care se asigura de pastrarea tuturor traditiilor, un ajutor, un contabil, un tuicar, un pisic si o iapa. Aceste oranduiri se mai pastreaza inca in unele localitati in care baietii se mai organizeaza dupa vechile obiceiuri.

In nordul Dobrogei, in apropierea Muntilor Macinului, cetele de feciori au si "Oleleul" - personaj de origine pagana care intra primul in gospodarie, inconjoara ceata de colindatori de doua-trei ori, dupa care o vegheaza. Oleleul are misiunea de a speria duhurile rele. El este imbracat in general in cojoc din piele de oaie si inarmat cu un buzdugan si cu o sabie din lemn. Costumatia este completata cu beteala, clopotei si talangi pe care "oleleul" le bate din pamant pentru a proteja gospodariile de spiritele rele.

Tot in zona Dobrogei se gasesc si asa-numitii "mosoi". Acesti colindatori cu masti colorate au devenit o emblema pentru Luncavita, singura comuna din Romania in care se mai practica obiceiul. Colindatorii poarta masti pentru a simboliza prezenta spiritelor stramosesti care alunga raul din calea nasterii lui Iisus si vestesc un an mai imbelsugat, cu liniste si bucurii. Mosoii se costumeaza intr-un cojoc lung pana in pamant, intors pe dos, din blana de vulpe sau de iepure, masti facute din tartacute, coarne de berbec, panglici colorate, flori si margele colorate.