Eveniment

Denumirea de "Paste", la crestini, vine din sarbatoarea evreiasca Pesah (care, la evrei, duraza sapte zile sau opt, in functie de datinile fiecarui grup). Pesah, inseamna "a trece pe langa", a "sari peste", si celebreaza iesirea din robia egipteana. Dumnezeu, spune legenda, a trimis zece "urgii" peste Egipt, pentru a-l determina pe Faraon sa-i slobozeasca pe evrei. (Aici istoricii nu s-au pus de acord, dar majoritatea plaseaza povestea in timpul lui Ramses al II-lea, cel mai mare faraon al Egiptului, care a domnit 66 de ani, sau a fiului sau Merneptah; deci evreii au fost eliberati prin anii 1200 inainte de Hristos si sarbatoresc, prin urmare, Pastele de vreo 3200 de ani). Ultima din aceste "urgii" a fost uciderea primului nascut din orice exista in Egipt - om, animal, lighioana (Exod, cap. 11). Pentru a-i feri pe evrei, Ingerul Mortii, le-a porunci sa sacrifice un miel si, cu sangele lui, sa varuiasca usorii caseleor lor. Atunci cand a venit noaptea fatidica, Ingerul Mortii vedea semnul si "trecea pe langa" (sau "sarea") casa respectiva. De aici numele sarbatorii evreiesti, preluat de crestini, cu alta semnificatie. Cand Ioan Botezatorul il vede pe Isus venind la el, spune: "Iata mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii' (Ioana 1: 29). Trimiterea este evidenta la sacrificiul mielului din ziua in care evreii se pregateau sa paraseasca Egiptul, dar si porunca divina de a manca miel de Pesah, in amintirea acelui fapt.

Crestinii au pastrat numele sarbatorii si pentru ca Isus a murit si a inviat in vremea Pastelui Evreiesc, insa i-au schimbat semnificatia: "trecerea" nu mai este "pe langa" o casa crutata pentru ca avea semnul convenit, ci "trecerea" de la moartea la viata, devenita posibila prin sacrificiul suprem al lui Isus, apoi prin invierea lui. Crestinii au mostenit, asadar, ritualul sacrificarii meilor de Pasti de la evrei. Pe platoul ritualic al Seder (masa de Pasti) se afla sase elemente care sa le aduca aminte credinciosilor de acele vremuri. Intre acestea se afla un os de miel (trimitere clara la la sacrificiul mielului din perioada eliberarii) si un ou, fiert si apoi preajit. Oul inseamna "ciclul vietii" si era adus ca ofranda, intre altele, in Templu lui Solomon, pe cand acesta era in picioare. Foarte multe religii din acea vreme, din China, pana in India si Orient (Mircea Eliade le enumara si le explica in "Istoria credintelor ...") au in centru "oul". Multe din aceste civilizatii credeau ca lumea s-a nascut dintr-un ou. Ion Barbu ("Oul dogmatic"): "E dat acestui trist norod/Si oul sterp ca de mancare/Dar viul ou, la varf cu plod/ Facut e sa-l privim la soare!". Crestinii aduc si ei in centru sarbatorii lor principale (Pastele) oul, in alt fel. Traditia crestina spune ca o femeie cu un cos cu oua, a venit si a plans la crucea lui Isus, iar sangele ce se scurgea din ranile lui i-a inrosit ouale. Cand a aflat ca Isus a inviat, femeia a mers pe ulite si-a a impartit ouale strigand: "Hristos a inviat!". De aceea ciocnim oua rosii.

O traditie pentru copiii crestini vine tot de la sarbatoarea Pastelui Evreiesc. Intre cele sase elemente aflate pe platoul ritualic de Seder se afla, pe langa osul de miel si ou si "Matzah", paine nedospita (azima). Acesta turta este rupta in doua de cel care conduce ritualul de Seder - o parte este mai mare, una mai mica. Acesta turta nedospita este consumata la finalul sarbatorii, fara ea sarbatoarea nu poate fi inchisa. Dar copiii fura partea din turta mai mare si o ascund, iar parintii trebuie sa-i raplateasca cu mici daruri, ca acestia sa inapoieze turta furata. Sau, in alte traditii, parintii ascund turta, iar copii o cauta primind, de asemenea, daruri, cand o gasesc. Nu este doar o joaca, are o functie pedagogica. Pentru ca copiii trebuie sa explica, inainte de daruri, semnificatia celor sase elemente de pe platou: ce de avem miel, de ce ou, de ce ierburi amare (hrean, de obicei), de ce paine nedospia. La crestini, mai ales in America, traditia evreiasca s-a transformat in cautarea oualor de Pasti, prin gradini.

Sincretismul religios este mai prezent in viata noastra decat credem. Ritual ingroparii, la noi, atunci cand ii pui parintelui tau mort o moneda in palma, vine din religia vechilor greci (moneda era era pusa sub limba; era plata pentru Charon, luntrasul care trecea sufletele mortilor spre Hades, locuinta mortilor.) Sarbatoarea Floriilor (intrarea lui Isus in Ierusalim), la noi, este, la origine, sarbatoarea romana Floralia, organizata in cinstea Zeitei Primaverii, Flora.

Flora era o sarbatoare romana de primavara, semnifica reinvierea. Pastele evreiesc este sarbatorit mereu primavara, desi evreii folosesc, in ritualuri, calendarul lunar, care, lasat in pace, ar fac ca sarbatoarea lor sa ajunga si in septembrie sau decembrie. Dar Tora spune evreii au iesit din Egipt la 15 Nisan (Exodul cap. 12), o luna de primavara atunci. Asa ca evreii mai pun, la patru ani, in calendarul lor, cate o luna astfel ca Nisan sa cada mereu primavara. Si invierea lui Isus se petrece mereu primavara, respectand traditia evreiasca a Pesahului, intrucat Isus a murit si a inviat in vreme sarbatorii Pesah.

Suntem apropiati unii de altii si in timp si in spatiu. Mai mult decat credem. Suntem trecut in aceeasi masura in care suntem prezent.