Opinii

Acum 20-30 de ani, cand au aparut investitorii straini, multinationalele recrutau romani pentru a-i pune in pozitii executive. Daca pozitia de CEO sau de country manager apartinea unui expat pe care il invidiau toti, pozitiile din esaloanele doi, trei, patru erau ocupate de romani, asa cum erau ei la vremea respectiva.

Daca in anii ￊ90 procesul de recrutare era ceva exotic pentru ca romanii nu erau obisnuiti cu asa ceva, piata s-a mai deschis dupa 2000, atunci cand economia a fost asaltata de investitorii straini, care au primit unda verde de a intra in Romania, odata ce am intrat in NATO si Uniunea Europeana.

Companiile romanesti fondate si controlate de antreprenorii romani nu aveau in obiectul de activitate procesul de recrutare cu ajutorul firmelor profesioniste de recrutare. Cand auzea cat costa o recrutare, niciun patron, niciun antreprenor roman nu voia sa dea banii, considerand ca mai bine face el munca de director financiar / director operational decat sa plateasca cat plateau multinationalele pentru recrutarea profesionista a cuiva, cand ei puteau sa-l scoata la cafea fara probleme si sa discute pachetele salariale si conditiile unei angajari.

Numai ca nu prea aveau succes. Niciun director roman care avea mai multi ani intr-o multinationala sau in mai multe multinationale nu era dispus sa vina sa lucreze pentru cineva care statea toata ziua pe capul lui si ii spunea ce sa faca. Dar intre timp anii au mai trecut, pe piata au aparut mult mai multi directori romani care au capatat experienta nu numai in Romania, ci si in afara, iar companiile romanesti au ajuns la un nivel cand fondatorii romani isi pun problema ce sa faca mai departe. Anii au trecut si peste ei.

Cei care au fost alaturi de fondatori, de patroni, si-au cimentat pozitiile in cadrul companiilor, dar de cele mai multe ori nu mai duc lucrurile inainte. Nici fondatorul, nici ei poate nu mai au energia de la inceput. In aceste conditii, piata a inceput sa se mai schimbe, iar companiile romanesti, de fapt actionarii, au inceput sa iasa si ei sa caute executivi asa cum cauta multinationalele.

Intr-o discutie pe care am avut-o la ZF Live, Rudolf Fedorovici, consultant in recrutare la Advise Executive Search Romania, spune ca de mai multi ani companiile romanesti sunt din ce in ce mai prezente pe piata de recrutare si acum au ajuns sa se bata parte in parte cu multinationalele in atragerea de creiere. Mai mult decat atat, companiile romanesti incep sa plateasca sau chiar platesc mai mult decat multinationalele pentru recrutarea unui executiv. Sunt pachete salariale pe care multinationalele nu vor si nu pot sa le plateasca, dar sunt firme romanesti care fac acest lucru, a mentionat el.

Acest CEO trebuie fie sa inlocuiasca fondatorul, fie companiile romanesti au fost cumparate de un private equity si cauta executivi care sa conduca aceeste companii, a adaugat el. Acum piata este mult mai bogata in creiere fata de anii '90 si 2000, atunci cand multinationalele recrutau ceea ce gaseau, respectiv fosti manageri din perioada comunista, sau oameni cu relatii la varf, care aveau toate instrumentele ca sa deschida usile si sa obtina contracte.

Multinationalele nu aveau probleme existentiale, daca ai mancat sau nu salam cu soia, daca ai fost sau nu membru PCR, daca ai fost sau nu nomenclaturist, daca ai fost sau nu securist, pe ei ii interesa doar sa gaseasca pe cineva care sa ii ajute in organizarea companiilor pe piata romaneasca, sa aiba relatii, sa deschida usi, sa obtina contracte, sa vanda produse si servicii.

Acum lucrurile sunt mult mai sofisticate, companiile care vor sa recruteze pe cineva, fie ele multinationale sau companii romanesti, intra mult mai mult in detaliu, pot sa caute excutivi pentru perioade de crestere sau executivi pentru perioade de restructurare.

Intre timp, si executivii romani au capatat o mare experienta, privesc procesele de recrutare ca fiind ceva normal in business si nu mai inchid telefonul atunci cand suna un head-hunter. Companiile romanesti au crescut, iar unele dintre ele au ajuns la un nivel al businessului care sa le permita sa intre in procesele de recrutare pentru a gasi candidati de top, care sa duca businessul mai departe intr-un mod mai structurat, mai birocratic, asa cum opereaza multinationalele.

Este si asta o forma de a arata ca businessul romanesc a crescut.

Aceasta opinie a aparut prima data pe Business Magazin.