Opinii

Un tanar deschide laptopul si tasteaza: "Scrie-mi o scrisoare de intentie pentru un job entry-level in marketing". In cateva secunde, ChatGPT ii livreaza un text impecabil, cu toate cuvintele-cheie necesare. Entuziasmat, trimite aplicatia. Cateva ore mai tarziu, documentul este analizat de un algoritm de resurse umane care scaneaza fraze, scoruri de potrivire si expresii-cheie. Verdictul? Respins. Nu pentru ca tanarul nu ar avea potential, ci pentru ca textul lui - generat de AI - nu a convins alt AI.

Pentru tineri, ChatGPT a devenit un colac de salvare. Multi simt ca nu au timp, experienta sau suficienta incredere pentru a redacta un CV si o scrisoare de intentie "ca la carte". In plus, stiu ca vor fi judecati si sortati de algoritmi care cauta formule standardizate. Prin urmare, apeleaza la un alt algoritm pentru a juca dupa regulile jocului. Doar ca jocul e nedrept si tot nu ajung sa aiba un interviu.

Pe de alta parte, companiile se confrunta cu zeci sau sute de aplicatii pentru fiecare post. Din dorinta de eficienta, externalizeaza procesul de selectie catre software: filtre automate, inteligenta artificiala. Problema e ca aceste instrumente nu cauta oameni, ci potriviri semantice.

Paradoxul nu consta in faptul ca ambele parti folosesc tehnologie. Problema este ca, intre aceste doua straturi de algoritmi, omul dispar e.

Paradoxul nu consta in faptul ca ambele parti folosesc tehnologie. Problema este ca, intre aceste doua straturi de algoritmi, omul dispare. Tinerii isi pierd autenticitatea, iar companiile isi pierd capacitatea de a identifica potentialul uman dincolo de un text generat. Mai grav, aceasta "automatizare a autenticitatii" creeaza un cerc vicios: cu cat AI-ul candidatilor devine mai bun, cu atat AI-ul angajatorilor devine mai strict. Si totusi, in spatele fiecarei aplicatii se afla o persoana reala, cu abilitati si aspiratii pe care niciun filtru automat nu le poate surprinde.

Companiile se plang adesea ca "nu gasesc oameni buni". Insa nu cumva tocmai procesele lor de recrutare ii ascund? In goana dupa eficienta, HR a devenit un mecanism de excludere, nu de descoperire. Iar tinerii, in loc sa fie incurajati sa isi exprime vocea proprie, sunt impinsi sa o inlocuiasca cu vocea unei masini. Astfel, intreaga relatie dintre angajat si angajator incepe pe un fundament fals: doua texte care nu apartin nimanui.

Acesta este paradoxul pietei muncii in 2025: candidatii folosesc inteligenta artificiala ca sa scrie, iar angajatorii folosesc inteligenta artificiala ca sa citeasca. Rezultatul? Mult zgomot, putin sens si o piata a muncii in care intalnirea reala dintre oameni se tot amana (si se anuleaza reciproc).

Oana Ionita este social media manager BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium