Companii

Indiferent cine va iesi duminica noapte presedinte, situatia economica, politica si sociala mostenita si pe care trebuie sa o administreze va fi aceeasi. Nimeni nu poate schimba lucrurile peste noapte si nimeni nu incepe de la zero.

Din punct de vedere politic, George Simion are nevoie de o alianta politica si un Guvern nou, in timp ce Nicusor Dan se bazeaza pe actuala alianta politica.

Daca businessul, daca firmele, daca antreprenorii rezista asaltului politic inceput la mijlocul anului trecut si care nu se termina, la nivel macro, Romania este afectata de dezmatul bugetar al statului, de politicile guvernelor Ciuca, Ciolacu 1, Ciolacu 2 de a se imprumuta si a arunca cu bani in piata, ceea ce a injectat mai multa criza, nu mai multa stabilitate.

Banca Nationala nu poate sa tina la nefarsit cursul valutar leu-euro vanzand valuta, reducand lichiditatea in lei din piata, ceea ce are ca efect majorarea dobanzilor la lei.

Daca pe Guvern nu il intereseaza dobanda la care se imprumuta (peste 8% la lei la inceputul saptamanii), pentru antreprenori, companii o crestere de 1-2% a dobanzii poate sa faca diferenta in profitabilitatea unui proiect si implicit acordarea unui credit.

Mugur Isarescu cumpara acum timp, stabilizand piata valutara si monetara dupa cresterea cursului si a dobanzilor la lei de saptamana trecuta, pentru a da posibilitatea Guvernului si celui care va fi noul presedinte sa stabilizeze din punct de vedere politic, asta daca va putea.

Demisia lui Marcel Ciolacu din functia de premier a adus instabilitate guvernamentala, ceea ce pietele au penalizat imediat.

Romania trebuie sa iasa din criza deficitului bugetar care a ajuns sa afecteze businessul si economia, mai mult decat ar fi trebuit. Cum va face noul presedinte acest lucru, noul Guvern este o mare problema pentru ca nimeni nu vrea reducerea cheltuielilor, nimeni nu vrea sa implementeze planul de stabilizare bugetara convenit cu Comisia Europeana, care inseamna majorari de taxe si impozite, reducerea cheltuielilor publice, o reforma mai adanca a companiilor de stat, o restructurare a administratiei publice.

Daca ne uitam la ideile, promisiunile electorale ale celor doi candidati, gasim mai multe intrebari decat raspunsuri.

Daca Nicusor Dan merge pe un model institutional, fara prea multe idei noi in afara de celebrele reduceri legate de evaziunea fiscala, de reducerea coruptiei, a cheltuielilor publice (cum?), pe mentinerea status-quo-ului, George Simion este mai antreprenorial, vine cu cateva idei economice, teoretic mai practice, dar s-ar putea sa nu aiba cu cine sa le implementeze.

Problema este ca niciunul dintre cei doi nu are langa fiecare idee si niste cifre la care sa ne raportam.

Daca reduc coruptia, cat se va castiga?

Daca reduc evaziunea fiscala, cati bani vor intra la buget?

Daca reduc cheltuielile publice, ce inseamna acest lucru in cifre?

Daca reduc birocratia, cum se va contabiliza in bani? Daca digitalizezi ANAF-ul, cati bani se vor strange in plus? Daca cresc sistemul de irigatii, productia agricola va creste cu x%, etc.

De partea cealalta, George Simion promite reducerea taxelor pe munca (toti promit acest lucru), dar nu spune cu cat si cati oameni vor beneficia de acest lucru. Daca vin cu un impozit redus pe cifra de afaceri, ce inseamna acest lucru in cifre? Daca reduc evaziunea fiscala la marile companii si impiedica plecarea profitului, cati bani vor fi in plus la buget?

Pana acum nici ANAF-ul, nici Ministerul Finantelor, nici nimeni nu a venit cu vreo statistica legata de preturile de transfer, adica cati bani scot multinationalele din Romania prin aceasta metoda, dar ca retorica da bine, daca vreau sa fac un fond suveran de investitii ce rezultate economice imi va aduce (cred ca suntem in al 20-lea in care cineva aduce in discutie acet fond suveran de investitii, dar nimeni nu a realizat ceva pana acum si nimeni nu spune de ce este nevoie), etc.

Toti politicienii se feresc de cifre pentru ca nu stiu sa jongleze cu ele si de aceea in dreptul fiecarei idei sau masuri economice nu exista vreo cuantificare a impactului.

Toate ideile economice promise nu se aduna din punct de vedere al unor numere undeva unde sa poata sa fie urmarite. Romania are nevoie sa creasca de la un PIB de 350 miliarde euro la 500 miliarde euro in urmatorii ani, dar nimeni nu stie cum sa faca acest lucru, mai concret. Toata lumea vorbeste despre strategii de dezvoltare, dar nimeni nu are ceva concret in spate. Pana una alta fara Bruxelles, fara fondurile europene, fara finantare externa nu stiu daca putem ajunge la 500 miliarde euro.

Astazi tocmai a venit cresterea eocnomica din primul trimestru, care arata un plus de numai 0,2%, ceea ce este insuficient pentru a spera la o crestere economica de peste 2% in acest an, mai ales in conditiile in care reducerea cheltuielilor bugetare pare o tinta mult prea indepartata.

Oricine poate sa dea vina pe guvernele Ciolacu pentru dezmatul bugetar pe care l-a lasat in urma, dar asta nu inseamna cresterea veniturilor bugetare pe viitor si imbunatirea finantelor publice de la sine.

De luni, toata lumea se intoarce la business, la economie, care de la un anumit nivel incolo are nevoie de stabilitate politica pentru a merge inainte, pentru a relua investitiile, pentru a relua angajarile, pentru a creste.

Isarescu mai poate cumpara ceva timp, stabilizand pe termen scurt piata monetara si valutara, dar fara stabilitate politica, fara pasi concreti in privinta stabilizarii pozitiei bugetare, vom ajunge cu spatele la zid, asa cum am fost in 2010, cand Basescu a fost nevoit peste noapte sa reduca salariile la nivel bugetar cu 25%, sa mareasca TVA de la 19% la 24% si sa dea afara 200.000 de bugetari. Dar toate aceste lucruri au insemnat cativa ani de pierdere de crestere economica.

Nimeni nu vrea sa ajungem in aceeasi situatie.

Dar cum facem sa nu ajungem acolo, raspunsul trebuie sa vina de la noul presedinte, de la noul guvern, indiferent cine va fi.

(sursa: Fata in fata. Nicusor Dan versus George Simion. Ce au facut in viata si cine sunt)