Business international

Banca Centrala Europeana majoreaza costurile de finantare pentru a evita ca energia scumpa sa alimenteze o inflatie de durata. Economistii au pareri divergente cu privire la cat sus ar trebui sa urce dobanzile si cat de mult ar putea fi afectata cresterea economica, scrie Euronews.

Europa se confrunta cu o presiune din doua directii: energie mai scumpa si costuri mai mari de imprumut menite sa stavileasca inflatia creata de acelasi soc energetic.

Banca Centrala si-a majorat cele trei dobanzi cheie cu 0,25% la sedinta de politica monetara de saptamana trecuta, ducand dobanda la depozite la 2,5%. A fost a doua majorare in decurs de trei luni.

Pretul titeiului Brent a depasit din nou pragul de 100 de dolari pe baril, cu conflictul dintre SUA si Iran continuand sa perturbe traficul prin Stramtoarea Ormuz.

Presiunea este mai mare pe segmentul de gaze, cu pretul de referinta pentru piata europeana urcand cu 190% de la inceputul anului. Inflatia din zona euro a accelerat la 3,3% in august de la 2,9% in iulie, energia scumpindu-se cu 14,3% in termeni anuali fata de 10,3% in luna anterioara.

Ceea ce naste intrebarea care planeaza asupra intregii decizii. Dobanzile nu produc barili de petrol sau metri cubi de gaze. Si atunci care ar fi rolul unei dobanzi mai ridicate la depozite?

Christine Lagarde a descris decizia ca fiind una simpla, evidenta. In conferinta sa de presa, aceasta a declarat ca "conflictul din Orientul Mijlociu continua sa genereze presiuni inflationiste, iar inflatia se va mentine probabil cu mult peste tinta pentru o perioada prelungita".

O banca centrala nu poate redeschide o cale de transport maritima. Nu poate reface rezervele de gaze inainte de iarna. Ce poate face aceasta este sa tempereze cererea pe plan local, pentru a se evita un soc intern al preturilor. Deocamdata, nu exista semne ale unui astfel de soc.

Inflatia de baza, care exclude preturile energiei, alimentelor, alcoolului si tutunului, a scazut chiar usor in august la 2,4% de la 2,5%. Inflatia din sectorul serviciilor, un indicator pe care BCE il monitorizeaza indeaproape pentru semne de supraincalzire pe plan intern, a slabit la 3,0% de la 3,3%.

"Salariile nu dau semne ca ar reactiona la socul energetic in acest stadiu", a declarat Lagarde.

BCE nu reactioneaza la ceea ce s-a intamplat, ci la ceea ce se teme ca se va intampla in continuare.

"In timp ce o politica monetara mai restrictiva nu reprezinta o reactie eficienta la socuri inflationiste pe termen scurt, determinate de oferta, BCE merge in aceasta directie pentru a combate inflatia care devine mai structurala", arata Joe Nellis, profesor emerit, director de cercetare economica la firma de consultanta MHA.

Ceea ce a inceput in primavara ca o prima de razboi pentru titei dureaza de suficienta vreme pentru a se reflecta in contracte, costuri de transport, asigurari si asteptari ale gospodariilor.

Inflatia generala este inca vazuta la 3,0% in acest an, insa estimarile pentru 2027 si 2028 au fost revizuite in sus, la 2,5% si respectiv 2,1%. Nici inflatia generala, nici cea de baza nu vor reveni la 2% pana la finalul orizontului.

"Socul energetic s-ar putea intensifica in continuare, iar efectul sau asupra preturilor si salariilor ar putea fi mai puternic decat se estimeaza in prezent", a declarat Lagarde, adaugand ca "preturile gazelor, in special, ar putea creste in eventualitatea unor perturbari in continuare ale aprovizionarii sau a unei ierni neobisnuit de reci ce ar coincide cu niveluri scazute ale rezervelor".

Propriul instrument al BCE de monitorizare a salariilor indica o accelerare usoara la 2,7% a cresterii salariilor negociate in primul semestru al anului viitor. Acesta este mecanismul pe care banca incearca sa-l intrerupa. Daca angajatii se asteapta ca preturile sa urce in continuare, iar angajatorii anticipeaza ca vor putea transfera costurile mai departe, socul petrolier nu mai este un soc petrolier si devine un regim inflationist.

"Inflatia ar urma sa se mentina cu mult peste tinta in anul viitor, cu scumpirea gazelor si alimentelor generand presiune suplimentara in sensul cresterii indicatorului", arata Leo Barincou, economist la Oxford Economics.

Cea mai imporanta parte a sedintei de saptamana trecuta a fost reprezentata probabil de ceea ce Lagarde nu a spus. Aceasta nu a respins estimarile pietelor legate de noi majorari de dobanzi, remarcand doar ca consiliul BCE nu a dezbatut calea viitoare.

Claus Vistesen, economist la Pantheon Macroeconomics, considera tacerea respectiva drept un semnal ca creditul se va scumpi in continuare. "Credem acum ca BCE isi va reorienta politica mai deciziv in teritoriu restrictiv in urmatoarele sase luni, cu o majorare de dobanzi in decembrie urmata de o alta in februarie, impingand dobanda la depozite la 3,00%".

Oliver Rakau, economist la Oxford Economics, a ajuns la o concluzie similara.

Isi poate permite Europa aceasta presiune? Costul prevenirii inflatiei persistente este ca dobanzile mai mari restrictioneaza in acelasi timp activitatea deja afectata de energia scumpa.

Majorarea in continuare a dobanzilor ar putea pune presiune pe gospodariile indatorate, slabi pietele rezidentiale si face investitiile companiilor mai costisitoare. Companiile mici si-ar putea amana sau abandona projectele odata cu cresterea costurilor de finantare.

Si totusi, BCE si-a imbunatatit perspectivele de crestere pentru 2026 si 2027.

Activitatea de business legata de domeniul tehnologiei si masurile fiscale germane vor avea un efect pozitiv asupra cresterii, oferind astfel strategilor spatiu pentru a actiona.

Prin urmare, intrebarea nu este daca BCE va majora dobanzile din nou, ci cat timp vor ramane necesare dobanzile ridicate. Politica monetara poate limita raspandirea inflatiei. Daca aceasta va reusi fara a afecta cresterea economica va depinde masiv de cat de rapid se vor diminua presiunile de pe plan energetic in Europa.