Opinii

Intr-un context global dinamic, inregistrand transformari rapide in economie, tehnologie, si relatii internationale, este esentiala o reflectie asupra directiei strategice a Romaniei pana in 2030. Evolutiile contemporane sunt pline de incertitudini, Uniunea Europeana promite schimbari structurale de aproape doua decenii, liderii de la Bruxelles asigurandu-ne ca UE va deveni un actor mondial major, iar competitia marilor jucatori ai lumii este mai acerba decat in primii ani ai epocii post-Razboiul Rece. Context complicat si de faptul ca acceleratia evolutiei istorice ne-a gasit cu garnituri de lideri politici care ne arata zilnic, cei mai multi, ca nu mai pot face fata noilor imprejurari. Romanii au mai trecut prin etape istorice de defetism si au suferit enorm. De aceea, credem ca trebuie sa privim lumea de astazi ca un mediu care ne-ar putea contura si oportunitati pentru dezvoltare si proiectarea statutului de tara cu viziune optimista despre potentialul ei si viitorul societatii romanesti.

Sa ne referim in primul rand la Uniunea Europeana ca un proiect comun in continua redefinire, deoarece si Romania este parte a Uniunii Europeane de aproape doua decenii si ne-am legat destinele in credinta de progres. Acum, Uniunea Europeana desi si-a dedicat o mare parte a efortului in rezolvarea unor mari probleme dinafara Uniunii, dar grave si din vecinatatea imediata, este si in situatia de a proiecta devenirea ei din perspectiva evolutiilor globale actuale. Pentru ca mai mult a vorbit decat a infaptuit, actualmente Uniunea Europeana este presata sa abordeze serios tema competitivitatii. Si nu doar a celei economice, ci si a competitivitatii societale care va fi in masura sa defineasca liniile civilizatiei europene in secolul al 21-lea. In centrul acestui proces, deja liderii europeni au propus un Fond European pentru Competitivitate, creat pentru a raspunde provocarilor venite dinspre Statele Unite, China, dar chiar si unele state de dimensiuni mai reduse. Sa nu subestimam chiar contributia statelor europene nordice, in acest domeniu, care pot constitui bune exemple si pentru alte state-membre ale Uniunii Europene.

Scopul acestei noi initiative a Bruxelles-ului este reconstructia unei baze economice solide, bazata pe avansarea autonomiei stiintifico-tehnologice si asigurarea capacitatii de operare distincta si prin cooperare nu doar in interiorul Uniunii, ci si in competitia competitivitatii internationale. Pentru Romania, intensificarea politicilor de integrare inteligenta si eficienta, nu doar prin mimetism si contagiune, ar deschide perspective de accesare consistenta a amintitului Fond, dar ar reprezenta si o proba ca, dupa doua decenii de apartenenta la proiectul european, este capabila a se manifesta matur, constructiv, aducand si cetatenilor romani beneficiile unei dezvoltari sustinute si concordanta aspiratiilor din anii cand priveau cu admiratie spre Uniunea Europeana. Propunerea noastra nu reprezinta doar un demers administrativ, ci o oportunitate de a ne reafirma cu optimism rolul de actor implicat in reconstructia fundatiei economice si sociale a Europei.

Accesul la resursele Fondului cere viziune, coerenta si determinare. Tarile vestice s-au pregatit deja cu strategii clare. Romania are nevoie de o abordare care sa valorifice propriile avantaje-de la pozitia geografica, resursele materiale si energetice, forta de munca talentata pana la creativitate, inovare si disponibilitatea mobilizarii constructiei unei societati moderne. Participarea la proiecte europene nu trebuie sa se limiteze doar la statutul de beneficiar imediat. Este esentiala o strategie nationala compatibila cu obiectivele amintitului obiectiv european si o coordonare eficienta intre stat, mediul privat, grupari epistemice, institutii educationale si de cercetare stiintifica, dar si cu parteneri din statele membre, cu piata de capital autohtona si internationala, cu institutiile europene.

O alta directie majora priveste consolidarea autonomiei europene in domeniul apararii si securitatii spatiului Uniunii Europene. Contextul geopolitic actual a demonstrat ca securitatea continentala depinde tot mai mult de existenta capacitatilor proprii de aparare ale statelor UE si NATO. Parteneriatul transatlantic ramane esential, dar sustinerea dezvoltarii unei industrii europene de aparare se dovedeste a fi absolut necesara. Desigur, domeniul poate capata accente 'suveraniste', ceea ce ii determina pe adeptii perspectivei federaliste sa fie mult mai prudenti si sa lase impresia unei evidente lipse de argumente convingatoare. Dar daca ne-am reaminti ca obiectivul Uniunii Europene este integrarea europeana, ca suport al dezvoltarii si progresului civilizatiei europene, atunci am putea porni si de la conceptul de securitate integrativa pentru a estompa retinerile monadistilor si a gasi formule colaborative si convergente in materia apararii Spatiului Economic European.

Romania ar trebuie sa fie parte activa si nu doar declarativa a acestui efort, contribuind la convergenta intereselor de aparare a statelor membre, la armonizarea diferentelor de opinii si atitudini prin negocierea europeana care a adus atatea rezultate favorabile Uniunii. Revenirea la stilul si metodele care au consacrat negocierea europeana ar avea efecte pozitive nu doar pentru stabilitatea regionala, ar putea contribui si la construirea unei baze de cooperare in industria europeana de aparare, ar gasi caile convergentei inspre o securitate integrativa europeana. Ceea ce ar putea fi folositor si pentru interesul Romaniei, dar si pentru o evolutie industriala, stiintifica si tehnologica a aceluiasi Spatiu Economic European, cu efecte benefice inclusiv pentru starea sociala a cetatenilor europeni.

Nu in utimul rand atentionam ca Romania a pierdut aproape doua decenii din sansele oferite de programele europene de dezvoltare rurala. Acestea aveau rolul de a introduce mediile satesti si agricole in vartejul economiei de piata, cu avantaje sigure pentru locuitorii din aceste asezari. Acum, sub presiunea unor urgente competitionale globale, lideri ai Comisiei Europene propun sa fie periferizate sau chiar eliminate finantarile europene pentru programele de dezvoltare rurala. Ceea ce inseamna ca politicile guvernamentale de la Bucuresti au defavorizat cu buna stiinta o resursa socio-economica de maxima importanta, favorizand grupari de interese care au diminuat contributia agriculturii si mediului rural la avansul venitului national.

Poate ca acum, in ceasul al unsprezecelea, liderii de la Bucuresti vor fi preocupati sa aplice o strategie agricola care sa ridice standardele de viata ale agricultorilor, sa asigure securitatea alimentara a populatiei tarii si sa avanseze real intr-o politica agricola europeana care sa aduca prosperitate si civilizatie cetatenilor romani din mediul rural. Atatia cat au mai ramas! Cu certitudine, in aceasta epoca a senzatiilor stiintifico-tehnologice, a Inteligentei Artificiale si calatoriilor in spatii extra-terestre, o strategie aplicata cinstit pentru incurajarea celor care ne ofera roadele pamantului va fi benefica tuturor cetatenilor romani, dar si a celor europeni.

Intr-un spatiu tipografic redus, ne-am permis sa sugeram guvernantilor Romaniei sa priveasca si sa actioneze strategic, asa cum se cuvine in relatiile parteneriale dintre mambrii Uniunii Europene, in cateva domenii care ar putea deschide tarii oportunitati de dezvoltare, daca sunt concepute realist si sunt aplicate cu inteligenta si determinare. Si mai ales daca doresc sincer binele Romaniei!