Burse

Banca Nationala a Romaniei a pus in dezbatere un proiect de regulament care schimba modul in care investitorii pot utiliza portofoliile de obligatiuni: titlurile de stat tranzactionabile din Uniunea Europeana ar putea deveni garantie pentru credite, transformand-se dintr-un activ financiar intr-un instrument de acces la lichiditate.

In prezent, un investitor care cumpara titluri de stat Fidelis poate sa le pastreze pana la scadenta si incasa dobanda sau le vanda pe piata secundara. Proiectul BNR adauga o a treia optiune: sa le foloseasca drept garantie pentru un credit, fara a fi nevoit sa se desparta de titluri.

Pentru investitorii cu portofolii semnificative, s-ar crea astfel o alternativa de acces la lichiditate. Articolul 17^1 al noului regulament precizeaza ca "imprumutatorii pot acorda credite garantate cu titluri emise de administratii centrale si banci centrale din Uniunea Europeana, admise la tranzactionare pe o piata reglementata a oricarui stat membru, cu conditia indeplinirii cumulative a urmatoarelor cerinte". Conform regulamentului, sunt eligibile doar titlurile din UE listate pe piete reglementate - pentru piata romaneasca, aceasta se refera in principal la Fidelis, care se tranzactioneaza pe Bursa de Valori Bucuresti.

Plafonul creditarii este clar definit. Potrivit proiectului, "la acordarea creditului, valoarea acestuia nu depaseste un plafon maxim stabilit de imprumutator prin norme interne ca procent din valoarea de piata a garantiei, plafon care nu poate fi mai mare de 80%". Pentru titluri in valoare de 100.000 de lei, creditele acordate nu ar putea depasi 80.000 de lei. Totusi, 80% este doar plafonul maxim regulamentar, iar fiecare banca poate stabili un procent mai redus in propriile norme interne.

BNR a introdus mai multe restrictii care reduc pragul de finantare in anumite situatii. O limitare semnificativa priveste situatiile in care titlurile aduse drept garantie au fost cumparate chiar cu creditul pe care urmeaza sa il garanteze. Plafonul se reduce cu minim 10 puncte procentuale pentru a preveni utilizarea excesiva a mecanismului. Daca o banca ar folosi limita maxima de 80%, iar investitorul ar fi cumparat titlurile cu fonduri din credit, creditul ar cobori in acest caz la 70%. Restrictia asigura, asadar, ca mecanismul nu devine o cale de multiplicare nelimitata a creditului.

O alta limitare priveste riscul valutar. Atunci cand moneda creditului difera de cea in care sunt denominate titlurile, BNR impune reduceri suplimentare ale plafonului - minim 10 puncte procentuale pentru titluri in euro sau dolari americani si minim 20 de puncte procentuale pentru alte valute. Un investitor care detine titluri in euro si solicita un credit in lei este expus riscului ca leul sa se aprecieze, reducand valoarea garantiei exprimata in lei. Daca leul inregistreaza cresteri, aceeasi suma in euro valoreaza mai putin in moneda locala, afectand adecvarea garantiei.

Bariere de siguranta pentru banci

Regulamentul include cerinte prudentiale suplimentare care protejeaza bancile contra riscurilor pietei. Titlurile trebuie sa aiba o maturitate ramasa cel putin egala cu maturitatea creditului, evitand situatii in care garantia se apropie de scadenta inainte ca creditul sa fie rambursat. De asemenea, bancile sunt obligate sa "reevalueze zilnic titlurile aduse in garantie, pentru a identifica in timp real variatiile de pret". Creditorii trebuie sa aiba si proceduri clare pentru a putea vinde titlurile rapid, in caz ca debitorul nu plateste.

O schimbare semnificativa priveste analiza capacitatii de rambursare. Pentru creditele garantate cu titluri, creditorii pot integra in evaluare nu doar valoarea de piata a garantiei, ci si veniturile din dobanzi generate de obligatiuni. Creditorii pot evalua astfel mai complet capacitatea clientului de a plati creditul.

Pentru a controla riscurile sistematice, BNR introduce un mecanism strict de raportare. Creditorii vor trebui sa transmita trimestrial, in termen de 25 de zile de la incheierea trimestrului, informatii detaliate: volumul creditelor acordate, numarul acestora, numarul debitorilor si gradul median de indatorare. Banca centrala va putea urmari astfel dimensiunea creditarii prin titluri si va identifica rapid orice situatii anormale; raportarea va include si date comparate pe patru trimestre anterioare, permitand BNR sa identifice trenduri.

Schimbarea are implicatii structurale pentru piata titlurilor de stat. Instrumentele eligibile nu mai sunt doar active de investitie traditionale generatoare de venit pasiv, ci devin si colateral pentru creditare. Daca bancile vor adopta pe scara larga acest mecanism, atractivitatea programului Fidelis ar putea creste pentru investitori cu portofolii mari, oferind o alternativa la vanzarea titlurilor in cazul unor necesitati temporare de lichiditate.

Investitorul care are nevoie temporar de fonduri ar putea obtine un credit fara a fi nevoit sa vanda titlurile pe piata, pastrand in acelasi timp expunerea asupra acestora si veniturile generate. Totodata, o asemenea creditare ar putea sustine si lichiditatea pietei secundare a Fidelis, daca va fi utilizata pe scara mai larga de catre institutiile de credit.

De notat ca documentul BNR ramane un proiect de regulament, nu o regula deja in vigoare, si va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei odata ce va fi finalizat si aprobat. Bancile nu sunt obligate sa implementeze mecanismul, iar fiecare institutie va stabili propriile criterii de eligibilitate si politici de finantare.