Cultura si divertisment

Noi cercetari arata ca analizele de rutina ale sangelui pot indica modul in care diabetul afecteaza rinichii cu mult inainte de aparitia insuficientei renale, conform ScienceBlog. Oamenii de stiinta au analizat probe de sange de la 200 de participanti impartiti in patru grupuri: pacienti cu afectare renala diabetica, persoane cu diabet fara afectare renala, pacienti cu boala renala non-diabetica si persoane sanatoase. Rezultatele evidentiaza tipare biochimice distincte care pot ajuta medicii sa inteleaga mai bine evolutia bolii. Nivelurile de glucoza spun doar o parte din poveste Asa cum era de asteptat, glicemia a jeun (pe nemancate) a fost crescuta la pacientii cu afectare renala diabetica, cu o medie de 179 mg/dL. Hemoglobina glicata a ajuns la 8,1%, indicand luni de control glicemic deficitar. Surprinzator, grupul cu diabet fara afectare renala a inregistrat valori si mai mari ale glicemiei aleatorii, cu o medie de 280 mg/dL. Aceste rezultate sugereaza ca varfurile extreme ale glicemiei nu explica singure deteriorarea rinichilor. Desi zaharul din sange ramane un factor central, alte dezechilibre metabolice par sa influenteze evolutia bolii. Markerii functiei renale indica leziuni clare Cele mai evidente diferente au aparut la nivelul markerilor de filtrare renala. Creatinina la pacientii cu nefropatie diabetica a avut o medie de 5,67 mg/dL, mult peste valoarea normala, sub 1,2 mg/dL. Azotul ureic din sange a atins 72 mg/dL, de aproape sase ori peste limitele obisnuite. Acumularea acestor produsi reziduali indica o afectare severa a functiei renale. Valorile reflecta deteriorarea glomerulilor (mici "filtre" ale rinichilor) cauzata de stres metabolic prelungit. In schimb, pacientii cu diabet, dar cu rinichi sanatosi, au prezentat markeri de filtrare mult mai stabili. Tipare neasteptate privind lipidele si inflamatia Contrar asteptarilor, pacientii cu afectare renala diabetica nu au avut cele mai grave profiluri lipidice. Grupul cu diabet fara afectare renala a prezentat cele mai mari niveluri de colesterol LDL, trigliceride si colesterol total. Pacientii cu afectare renala au avut, in mod surprinzator, concentratii lipidice mai scazute. Markerii inflamatori au adaugat un plus de complexitate. Proteina C reactiva a fost crescuta in ambele grupuri cu boala renala, semnaland inflamatie sistemica. In acelasi timp, lactat dehidrogenaza (LDH) a atins cele mai ridicate valori la pacientii cu boala renala non-diabetica, sugerand mecanisme diferite de afectare a tesuturilor. Cercetatorii subliniaza ca, desi studiul a avut un numar limitat de participanti, tiparele biochimice ofera informatii valoroase. Intelegerea acestor modificari ar putea ajuta la identificarea mai timpurie a pacientilor cu risc crescut. Specialistii recomanda persoanelor cu diabet sa efectueze periodic analize de sange si sa consulte medicul. Evaluarea medicala timpurie este esentiala pentru prevenirea leziunilor renale ireversibile.