Economic

Am scris in analiza anterioara ca Romania se invarte intr-un cerc vicios in legatura cu problema deficitului bugetar. Si ca asa va ramane pe termen mediu si lung. Repet, si nu este prima oara. Romania nu are de ales, trebuie sa reduca deficitul bugetar pana la o valoare care stabilizeaza ponderea datoriei guvernamentale in PIB. Nu-si permite si nu i se permite sa-si dezvolte infrastructura si resursa umana intr-un ritm accelerat. Dar trebuie sa fie foarte atenta la viteza de ajustare, compozitia masurilor, secventialitatea acestora si modul in care se pune povara pe companii mari / mici, capital strain / capital autohton, romanii cu venituri mari / romanii cu venituri mici si medii. In aceasta analiza, explic principalele 5 mituri legate de deficitul bugetar in cazul Romaniei. Primul mit - performanta deosebita legata de ajustarea deficitului bugetar, in conditiile in care nu exista transparenta privind facturile neplatite, amanarile de plati, esalonarile de sume si gap-uri de finantare neacoperite - aruncate in viitor. Al doilea mit - programarea bugetara eficienta, in situatia unei discrepante majore intre ipoteza luata in considerare la proiectia bugetara privind cresterea economica in anul current si prognozele economice recente. Mitul numarul trei - schimbarea modelului economic spre unul bazat pe investitii, in conditiile in care finantarile din PNRR - tranzitorii - s-au dus, investitiile private interne si straine sunt blocate (scad) si, mai mult, chiar Ministerul Finantelor recunoaste in documente oficiale reducerea cheltuielilor cu investitii publice cu 32 miliarde lei in urmatorii doi ani. Al patrulea mit spune ca masurile de ajustare fiscal-bugetara au avut succes, in realitate ele prabusind economia si punand excesiv povara asupra romanilor cu venituri mici si medii. Ultimul mit analizat priveste cauza fundamentala a cresterii cheltuielilor cu dobanzile - argumentez faptul ca acest proces nu a aparut, in principal, "din cauza imprumuturilor pentru a finanta cheltuielile cu salariile bugetarilor (profesorilor si medicilor), pensiile sau investitiile in infrastructura", ci mai ales din cauze exogene - pandemia, razboiul din Iran si recent, criza din Orientul Mijlociu. Mitul 1 - performanta reducerii deficitului bugetar Guvernul demis se lauda cu o reducere a deficitului bugetar de la 76,4 miliarde lei in primele 7 luni din 2025 la 48 miliarde lei in aceeasi perioada a anului curent, adica minus 28,4 miliarde lei. O viteza de ajustare de 1,7pp din PIB. Laudabil, ne-am putea gandi, daca am fi asigurati ca aceasta reducere de deficit nu presupune aruncarea in viitor de facturi neplatite, plati amanate, restituiri de sume castigate in instanta esalonate pentru urmatorii ani si alte intarzieri la platile facute de stat. Am putea felicita guvernul demis in momentul in care vom avea validarea ca nu exista plati amanate pentru plata unor sume cistigate in instanta, pentru programele de investitii publice (inclusiv Saligny), cand vom vedea acoperirea completa a necesarului pentru SAFE si PNRR, cat este gap-ul de finantare dintre alocarile bugetare initiale pentru Casa de sanatate / programe publice de sanatate si necesarul pana la finalul anului, cat este decalajul de finantare dintre alocarile initiale si necesarul pentru alte institutii publice / ordonatori de credite pana la finalul anului etc Sau l-am putea felicita daca, de exemplu, vedem ca nu exista un gap de finantare de acoperit la proiectia privind sumele incasate din impozitul pe venit si contributiile la pensii si sanatate, in conditiile in care 63.000 de locuri de munca stabile (salariati cu norma intreaga) au disparut din economie in ultimul an. Cat sa adune toate aceste amanari, intarzieri, esalonari - 35, 40 sau 45 miliarde lei aruncate in viitor? 50 miliarde lei? Mitul 2 - responsabilitate, programarea bugetara eficienta Am putea crede guvernul sau am putea accesa solutia gandirii critice, uitandu-ne la documentele si statisticile oficiale. De ce bugetul pentru anul 2026 a fost adoptat tocmai pe 20 martie, este acesta un semn al programarii bugetare eficiente? Cat sa fie gapul de finantare in conditiile in care bugetul a fost construit pe o crestere economica de 1%, iar prognozele indica aproape consensual minus 0,5-0,7% in acest an (vezi, ca exemplu, aici), dupa ce INS a publicat cifrele privind caderea cu 0,7% pe serie bruta si cu 1,6% pe serie ajustata sezonier (Infografic 1)? Ce semnal incurajator am putea avea pentru ultimele doua trimestre, in conditiile in care ultimele date Eurostat indica Romania cu cea mai mare cadere dintre tarile UE, in trimestrul 2 2026 comparativ cu trim 2 2025, adica minus 2% (Infografic 2)? Infografic 2 In conditiile in care exista o discrepanta atat de mare intre ipoteza de crestere economica avuta in considerare la fundamentarea bugetului si realitate, este greu de crezut ca veniturile la buget nu sunt supraestimate iar cheltuielile subestimate. Lucru specific majoritatii bugetelor Romaniei in perioada postdecembrista, "boala" care isi va arata simptomele in ultimul trimestru din acest an. Mitul 3 - executia bugetara arata schimbarea modelului economic, cu investitiile in prim plan In primul rand, pur si simplu propaganda, schimbarea de model economic nu se vede intr-o perioada atat de scurta si nu se bazeaza pe o finantare temporar mai ridicata - vezi fondurile din programul PNRR, incheiat la sfarsitul lunii trecute. Programul SAFE doar contabilizeaza la investitii / statistica, la datorie si cheltuielile viitoare cu dobanzile, efectele de multiplicare in industria autohtona de aparare si economia interna fiind nesemnificative, asa cum am estimat aici, in analiza Adevarul despre SAFE. "Keynesianism militar" O analiza macro a castigurilor / pierderilor Romania - Polonia - Germania - Franta. In al doilea rand, ultima executie bugetara arata la pozitia "cheltuieli de capital" (programe de investitii finantate din fonduri nationale) la 7 luni un minus de 5,5 miliarde lei (minus 17,2%). Este laudabil ca investitiile publice (mai mari cu 14,8 miliarde lei la 7 luni 2026 fata de aceeasi perioada a anului anterior) au fost finantate prioritar (71%) din fonduri externe nerambursabile si PNRR. Dar faptul ca unele din acest fonduri au finantat tranzitoriu si ca nu pot fi compensate in urmatorii ani nu asigura nici sustenabilitate si nici schimbare de model economic. Chiar ultima Strategie Fiscal Bugetara publicata de Ministerul Finantelor confirma acest lucru (Tabel 1) - cheltuielile de investitii vor scadea cu 32 miliarde lei in anii 2027 si 2028 fata de proiectia pentru 2026. Ca pondere in PIB, cheltuielile de investitii scad de la 8% din PIB la 6,1% din PIB in anul 2027 si 5,7% din PIB in anul 2028. Tabel 1 Daca avem in vedere impactul masurilor de crestere a taxelor, explozia costului energiei, lipsa masurilor de sprijin si a dialogului asupra blocarii majoritatii proiectelor de investitii noi si ca procesul de dezinvestire se consolideaza la investitiile straine directe (vezi prabusirea investitiilor straine directe cu 82%, confom ultimului comunicat BNR), validarea schimbarii modelului economic spre unul bazat pe investitii devine o gluma. Mitul 4 - masurile de consolidare fiscal-bugetara au fost corecte, au avut succes Nu s-a schimbat nimic structural, "zero" reforme. Bugetul Romaniei se bazeaza pe impozitarea / taxarea muncii si a consumului, in timp ce contributia impozitarii / taxarii capitalului este redusa. In primele sapte luni din 2026, veniturile asociate taxarii muncii reprezinta circa 39% din veniturile bugetare totale, de circa trei ori mai mult decat veniturile asociate, in sens larg, taxarii capitalului. Masurile de ajustare fiscal-bugetara au prabusit puterea de cumparare a veniturilor romanilor cu venituri mici si medii si au afectat marginal pe romanii cu venituri mari. Masurile au lovit puternic sectorul privat, mai ales companiile mici si cu capital autohton si marginal companiile puternice financiar si majoritar cu capital strain. Masurile au afectat puternic pe cei care ar trebui sa dezvolte "capitalul" uman: profesori, medici, cercetatori, actori etc - categorii profesionale cu cele mai mari caderi ale puterii de cumparare in ultimul an (minus 14-20%). De altfel, 95% din povara ajustarii a picat pe bugetari si pensionari, care au fost puternic afectati atat de cresterea TVA cat si de taierea veniturilor / inghetarea pensiilor - datele ultimei executii bugetare arata ca reducerea de deficit publicata de Ministerul Finantelor vine predominant din cresterea TVA (vom vedea in noiembrie daca este o crestere tranzitorie sau nu) si din reducerea veniturilor bugetarilor si inghetarea pensiilor. Povara pusa predominant pe romanii cu venituri mici si medii, clasa de mijloc. Mitul 5 - cheltuielile cu dobanzile au explodat in principal din cauze interne, mai ales din cresterea cheltuielilor sociale Ideologia neoliberala a contaminat aproape exclusiv analizele din media economica, acuzand cresterea cheltuielilor de personal si a celor sociale ca principala cauza a cresterii imprumuturilor si a cheltuielilor cu dobanzile. Ceea ce este in mare masura fals, un mit propagandistic. In realitate, cresterea cheltuielilor cu dobanzile a fost in principal efectul cresterii incertitudinii pe pietele financiare internationale, suprapusa mentinerii Romaniei de catre agentiile de rating imediat deasupra nivelului de junk (deci costuri de finantare imense). Au existat patru mari socuri exogene care au condus la cresterea puternica a ponderii datoriei in PIB: criza financiara 2009-2011 (+23,1 pp din PIB in 4 ani la datorie), criza pandemica 2020-2021 (+13,3 pp din PIB in 2 ani), razboiul din Ucraina (martie 2022-prezent) si criza recenta din Orientul Mijlociu (+10,8pp din PIB in 4 ani). Aceste socuri externe au amplificat dezechilibrele interne (generate de mentinerea unor deficite bugetare dincolo de cele necesare stabilizarii ponderii datoriei guvernamentale in PIB), fenomenul de contagiune suprapunandu-se celui de cauzalitate cumulativa. Datele prezentate in Infograficul 3 sunt evidente. Harta cresterii costurilor de finantare se suprapune perfect hartii socurilor exogene despre care am amintit. Infografic 3 Aceste crize au provocat salturi puternice in costul de finantare al Romaniei. Si nu numai in cazul nostru au crescut cheltuielile cu dobanzile in PIB. Datele Eurostat indica pentru perioada 2019-prezent (pandemie + razboiul din Ucraina + criza din Orientul Mijlociu) un plus la cheltuielile cu dobanzile de 1,9pp din PIB in cazul Romaniei, plus de 1,7pp din PIB in Ungaria, plus 1,4pp din PIB in Polonia, plus 0,6pp din PIB in cazul Bulgariei si 0,4pp din PIB in cazul Slovaciei (a se analiza aici distinctia dintre taricu privire la rezilienta la pandemie, proximitatea fata de razboi, tara euro / noneuro, persistenta dezechilibrelor interne, nivelul de rating etc). Din pacate, trecerea prin aceste crize a demonstrat ca Romania nu are anticorpi puternici, mecanisme de stabilizare automata eficiente. Favorizarea ideologica aproape exclusiva a austeritatii in detrimentul unor stimuli tintiti pentru cresterea potentialului economic, inconsistenta respectarii tintelor asumate, mentinerea in mare parte injusta a Romaniei la un nivel de rating cu o singura treapta deasupra celui recomandat investitiilor si lipsa totala de viziune privind proiectele majore de dezvoltare a Romaniei (vezi, de exemplu, esecul unor proiecte precum "Romania Educata" sau lipsa oricarui proiect economic de anvergura in cei 10 ani ai mandatului Iohannis) au degradat capacitatea de raspuns a Romaniei la socuri. Viitorul convergentei reale catre nivelul mediu din tarile europene dezvoltate pe termen mediu este compromis, iar sansele pe termen lung se pierd si ele. Explozia preturilor energiei, persistenta evaziunii fiscale, lipsa de viziune privind politica industriala (vezi cazul apelului disperat, dar corect, al sefului Dacia), loviturile aplicate Educatiei, Sanatatii si Culturii sub paravanul "reformelor", degradarea capitalului uman si deprofesionalizarea, imbatranirea demografica si pierderea aproape totala a capacitatii de decizie autohtona cu privire la sistemele strategice din economie si societate precum si incapacitatea de integrare in valul AI, sunt tot atatea amenintari grave la dezvoltarea Romaniei.