Economic

Intentia autoritatilor de a prelungi masurile anticriza pe piata carburantilor pana la 31 martie 2027 ridica probleme legate de modul in care sunt tratate companiile petroliere si distribuitorii independenti. Potrivit unei analize publicate de Saptamana Financiara, principala problema este ca actuala legislatie excepteaza de la plafonarea adaosurilor comerciale activitatile de rafinare si prima vanzare a produselor petroliere, inclusiv a celor importate, in timp ce distribuitorii si comerciantii independenti trebuie sa respecte aceste limite. Legea nr. 162/2026, care reglementeaza interventia statului asupra pietei titeiului si produselor petroliere pana la 31 octombrie 2026, stabileste un mecanism de limitare a adaosurilor comerciale, raportat la nivelurile practicate in anul 2025. Problema nu este insa existenta plafonarii in sine, ci modul in care aceasta este distribuita intre participantii la piata. In actuala formula legislativa, operatorii care controleaza rafinarii sau realizeaza importuri beneficiaza de exceptarea unor activitati esentiale de la plafonare, in timp ce societatile care opereaza exclusiv in distributia si comercializarea carburantilor trebuie sa respecte constrangerile prevazute de lege. Analiza avertizeaza ca o asemenea situatie poate afecta supravietuirea distribuitorilor independenti si poate avea, in cele din urma, consecinte asupra preturilor platite de consumatori. Plafonarea adaosurilor comerciale, aplicata diferit companiilor petroliere Principiul general formulat de Legea nr. 162/2026 este acela al limitarii adaosului comercial mediu pentru benzina si motorina in activitatile de rafinare, distributie angro si comercializare cu amanuntul. Reglementarea stabileste drept referinta nivelul mediu al adaosurilor practicate in anul 2025, cu posibilitatea unei ajustari unice in functie de inflatia aferenta acelui an. Cu toate acestea, articolul 2 alineatul (11) excepteaza explicit activitatile de rafinare si prima vanzare a produselor rezultate din procesarea titeiului, precum si activitatile de import si prima vanzare a produselor petroliere importate. Rezulta astfel o asimetrie importanta intre regula generala si exceptiile sale. In timp ce anumite segmente ale lantului comercial sunt obligate sa respecte limite ale adaosului, marjele realizate in etapele exceptate pot fi stabilite in conditiile pietei, fara aceeasi constrangere legala. Potrivit analizei Saptamana Financiara, aceasta diferenta nu este una pur tehnica. Ea influenteaza direct modul in care se formeaza preturile, se distribuie profitabilitatea si se exercita concurenta intre companiile integrate vertical si operatorii independenti. Un grup petrolier care controleaza atat productia sau importul, cat si distributia prin propria retea de benzinarii are mai multe posibilitati de a-si organiza marjele comerciale si profiturile. In schimb, un distribuitor independent, care nu detine o rafinarie si nu controleaza sursele de aprovizionare, nu beneficiaza de aceeasi flexibilitate. Prin urmare, legea risca sa impuna conditii diferite unor companii care concureaza pentru aceiasi consumatori. Cum pot fi afectate benzinariile independente Unul dintre riscurile prezentate in analiza este fenomenul cunoscut sub denumirea de margin squeeze, respectiv comprimarea marjei comerciale. Acesta apare atunci cand diferenta dintre pretul de achizitie angro si pretul de vanzare catre consumator devine prea mica pentru ca un distribuitor sa isi poata acoperi costurile. Fenomenul este relevant in special in industriile in care unele companii controleaza mai multe etape ale productiei si distributiei, iar altele depind de furnizori pentru aprovizionare. In cazul pietei carburantilor, actualul mecanism de plafonare poate favoriza aparitia unei asemenea situatii, avertizeaza Saptamana Financiara. O companie petroliera integrata poate obtine o marja mai mare la prima vanzare a produselor din rafinarie sau din import, unde nu se aplica plafonarea, si poate practica ulterior un adaos comercial mai mic in propria retea de benzinarii. In acest fel, grupul isi poate mentine profitabilitatea prin castigurile realizate in diferite etape ale activitatii, chiar daca marja obtinuta direct la pompa este redusa. Situatia este diferita pentru o retea independenta de benzinarii. Aceasta trebuie sa cumpere carburantul de pe piata angro, la un pret care poate include marjele neplafonate ale furnizorilor, iar ulterior trebuie sa respecte limitele impuse propriei activitati comerciale. Saptamana Financiara atrage atentia ca nu este necesar ca acesti operatori sa dispara imediat de pe piata pentru ca efectele asupra concurentei sa devina vizibile. Reducerea constanta a profitabilitatii poate afecta investitiile si capacitatea financiara a distribuitorilor care nu detin rafinarii sau alte surse proprii de aprovizionare. Marile grupuri petroliere ar putea castiga cota de piata in detrimentul companiilor independente O alta consecinta posibila a prelungirii actualului regim de plafonare este cresterea gradului de concentrare a pietei carburantilor. In Romania activeaza atat mari grupuri petroliere care controleaza productia, importul, distributia si comercializarea, cat si companii independente, inclusiv firme cu capital romanesc, care opereaza benzinarii fara sa detina rafinarii proprii. Cele doua categorii de operatori nu au aceeasi putere de negociere si nici aceleasi posibilitati de a face fata reducerii marjelor comerciale. Marile companii pot compensa profiturile mai mici dintr-o activitate prin castigurile obtinute in alte etape ale lantului comercial. In schimb, pentru distribuitorii independenti, o reducere semnificativa si prelungita a marjei comerciale se reflecta direct in rezultatele financiare. Daca actualele reguli ar fi mentinute fara corectarea acestor diferente, presiunea asupra retelelor independente ar putea creste, potrivit Saptamanii Financiare. Marile companii ar putea castiga cota de piata nu doar prin eficienta activitatii, ci si datorita unor prevederi legislative care le permit sa isi organizeze profiturile in conditii mai avantajoase. Consumatorii ar putea plati mai mult la pompa din cauza reducerii concurentei Interventia statului pe piata carburantilor are drept scop protejarea economiei si a populatiei intr-o perioada caracterizata de fluctuatii ale preturilor la energie. Cu toate acestea, eficienta unei masuri anticriza nu poate fi evaluata doar prin limitarea adaosurilor comerciale practicate intr-o anumita etapa a distributiei. Pretul final platit de consumatori depinde si de costul de achizitie al carburantilor, de cheltuielile de transport si depozitare, de taxe si de nivelul concurentei. Mai mult, chiar daca unele retele mari ar putea oferi preturi competitive pe termen scurt, diminuarea numarului de distribuitori independenti ar putea slabi concurenta in timp. O piata dominata de mai putine companii nu inseamna automat preturi mai mici pentru consumatori. Dimpotriva, reducerea concurentei poate insemna mai putine alternative si o presiune mai mica asupra companiilor de a practica preturi competitive. Potrivit Saptamanii Financiare, protejarea consumatorilor si mentinerea concurentei nu trebuie privite ca obiective separate, ci ca doua componente ale aceleiasi politici economice. Prelungirea masurilor anticriza pana in martie 2027. Ce ar trebui sa schimbe autoritatile Discutiile despre prelungirea masurilor anticriza pe piata carburantilor pana la 31 martie 2027 au readus in atentie modul in care se aplica plafonarea adaosurilor comerciale. Pe 14 octombrie, proiectul de lege a fost retras de pe lista de vot a Camerei Deputatilor, la solicitarea Ministerului Finantelor, potrivit informatiilor aparute in presa economica. Astfel, prelungirea masurilor pana la 31 martie 2027 nu a fost inca aprobata definitiv. Autoritatile au insa posibilitatea de a reanaliza efectele pe care noile reguli le-ar putea avea asupra concurentei. Potrivit Saptamanii Financiare, masurile de plafonare ar trebui aplicate in mod echilibrat, fara sa avantajeze anumite companii in detrimentul altora. De asemenea, regulile trebuie sa tina cont de diferentele dintre activitatile de rafinare, import, distributie si vanzare a carburantilor, precum si de costurile suportate de fiecare operator. Publicatia atrage atentia ca autoritatile ar trebui sa verifice si modul in care marile grupuri petroliere isi impart profiturile intre diferitele activitati, pentru a evita transferarea castigurilor catre cele exceptate de la plafonare. In acelasi timp, orice prelungire a masurilor trebuie analizata atat din perspectiva preturilor la pompa, cat si a efectelor asupra concurentei si aprovizionarii cu carburanti. Saptamana Financiara subliniaza ca o masura destinata combaterii unei crize nu trebuie sa creeze noi dezechilibre pe piata, care sa continue si dupa incheierea acesteia.