Cultura si divertisment

Marian Coman a lansat joi seara, 11 iunie 2026, la Heavy Yard Bucuresti, ultimul volum al trilogiei "Haiganu", o serie care muta basmul romanesc intr-o zona de dark fantasy contemporan. In dialog cu scriitoarea si conferentiara Cristina Bogdan, autorul a vorbit despre blocajul revenirii la propria lume fictionala, despre mitologia locala ca materie literara si despre felul in care conflictele armate din jurul nostru au facut ca fantasticul sa semene tot mai mult cu realitatea. Seara a avut aerul unei intalniri asteptate indelung. In fata publicului venit in numar mare, Marian Coman a vorbit despre finalizarea unei serii pe care a purtat-o cu sine ani la rand si despre dificultatea de a reveni intr-un univers pe care il lasase, pentru o vreme, in urma. "Intai de toate vreau sa va multumesc ca ati venit in seara asta aici, in numar atat de mare. Sunt coplesit si emotionat", a spus Marian Coman la inceputul intalnirii. Apoi a numit sentimentul care il insoteste odata cu incheierea trilogiei: "Ma simt eliberat de o mare povara." O lume dusa pana la capat In fata publicului, Marian Coman a vorbit despre anii in care universul "Haiganu" a ramas neterminat si despre teama ca ultimul roman ar putea sa nu mai fie scris niciodata. Autorul a marturisit ca, la un moment dat, finalizarea seriei parea improbabila. "A fost momentul in care, nu va ascund, am crezut ca nu mai e posibil, ca nu mai am timp pentru ea si ca nu mai pot sa termin", a spus scriitorul. Intoarcerea la "Haiganu" nu a insemnat doar reluarea unei povesti. A fost si revenirea la personaje ale caror voci se indepartasera de autor. Marian Coman a povestit ca, dupa ani de pauza, nu mai gasea nici drumul spre lumea fictionala, nici felul in care personajele ar fi trebuit sa vorbeasca si sa actioneze. "Nu mai gaseam vocile personajelor mele, nu ma mai gaseam nici pe mine. Mi-a fost foarte greu", a spus autorul. In acel punct, a recunoscut el, era pregatit sa abandoneze proiectul si sa accepte ca trilogia va ramane o poveste neterminata. Blocajul de la Oradea si cheia ultimului roman Eli Badica a dus discutia spre felul in care Marian Coman s-a intors efectiv la acest univers dupa ce lucrase in alte directii literare. Autorul a povestit ca se mutase la Oradea pentru o luna, convins ca va scrie repede un roman scurt, de cel mult 200 de pagini, prin care sa incheie seria. Planul s-a lovit insa de un blocaj total. "M-am asezat la birou, in noua mea camera din Oradea, si ma uitam la monitor ca broasca la polizor", a spus Marian Coman. Dupa doua saptamani, nu scrisese niciun rand. Nu mai stia ce vor personajele, incotro trebuie sa mearga povestea sau ce gandise cu ani in urma. Iesirea din blocaj a venit cand a inteles ca ultimul volum trebuia sa coboare mai adanc in trecutul propriei lumi. "Mi-am dat seama ca trebuie sa fac un prequel la povestea lui Haiganu in cel de-al treilea roman. Si, in momentul acela, am gasit cheia", a explicat scriitorul. Aceasta solutie a complicat insa proiectul. Pe langa lumea deja construita, autorul a fost nevoit sa creeze inca una: lumea zeilor, lumea de dinaintea lui Haiganu. Astfel, ultimul volum a devenit si o explorare a originilor universului fictional. De la "Harap Alb continua" la basmul modern Seria "Haiganu" s-a nascut in contextul revistei "Harap Alb continua", proiect care propunea o continuare moderna, in cheie fantasy, a lumii lui Ion Creanga. Marian Coman a intrat initial in proiect cu intentia de a scrie o povestire plasata cu sute de ani inaintea basmului "Harap-Alb". "Trebuia sa scriu un short story", a spus Marian Coman. In timp, acel text s-a transformat intr-o trilogie. Autorul a explicat ca il interesa, inca de atunci, ideea de sincronizare a literaturii romane cu literatura fantasy mondiala. "Noi nu eram sincronizati cu literatura fantasy mondiala. Noi nu aveam acest dark fantasy", a spus scriitorul. Miza seriei a fost, asadar, construirea unui fantasy de extractie romaneasca, nu prin folosirea decorativa a basmelor sau a folclorului, ci prin transformarea lor intr-o lume coerenta, intunecata si vie. "Eu nu am dorit sa scriu un fantasy de extractie romaneasca doar de forma", a explicat Marian Coman. Autorul a spus ca, asa cum George R.R. Martin si-a sprijinit lumea pe istoria Marii Britanii, iar J.R.R. Tolkien pe mitologia nordica, el a incercat sa construiasca pornind de la basmele, mitologia locala, cantecele si folclorul romanesc. "Am citit ce mi-a placut, m-am jucat cu ce-am avut" In discutia despre documentare, Marian Coman a precizat ca seria nu trebuie citita ca o lucrare academica, ci ca o poveste moderna ridicata pe o fundatie veche. Autorul a folosit basme, cronici, legende, mitologii locale si forme arhaice de limbaj, insa nu a urmarit reconstituirea fidela a unei traditii, ci crearea unei lumi proprii. El a vorbit despre dificultatea de a construi un fantasy romanesc in lipsa unei traditii scrise foarte intinse, comparabile cu cele pe care le-au avut la dispozitie alti autori fantasy din spatii culturale diferite. "Noi nu avem literatura intinsa pe mii de ani, nu avem texte scrise foarte, foarte vechi", a spus Marian Coman. De aceea, a adaugat el, a fost nevoie sa lucreze cu legende, povesti orale, mitologii si reinterpretari. Cronicile i-au fost utile mai ales pentru limbaj. Autorul a folosit ritmul si structura lor pentru a da credibilitate cronicilor fictionale din romane. "A fost un efort de documentare, dar a fost mai degraba o joaca", a spus Marian Coman. "Am citit ce mi-a placut, m-am jucat cu ce-am avut si din asta au iesit cartile." Cand fantasticul se apropie de realitate Marian Coman a legat scrierea ultimului volum de violenta lumii contemporane. In timpul lucrului la roman, realitatea din jur - razboaiele, imaginile cu oameni ucisi, copiii care mor - a inceput sa se suprapuna peste intunericul fictiunii. "Senzatia asta ca nu mai scriu despre o lume fantastica, ci ca scriu despre lumea de langa noi, doar ca cu o masca pe ea", a spus autorul. El a vorbit despre razboiul din Ucraina, despre Orientul Mijlociu si despre alte zone in care violenta face ca lumea reala sa semene cu lumile sumbre din literatura. "Sunt copii care mor in Ucraina, asa cum mor in povestile mele. Sunt oameni care nu mai tin cont de nimic, asa cum se intampla in povestile mele", a spus Marian Coman. In acest context, fantasticul nu mai functioneaza ca o evadare, ci ca o masca prin care realitatea devine mai vizibila. Ultimul volum al trilogiei capata astfel o miza mai apasata: vorbeste despre zei, lumi vechi si personaje fabuloase, dar si despre frica, violenta si fragilitatea prezentului. "Nu mai scriu, de fapt, o poveste despre zei, ci scriu povestea lumii in care traim, dar filtrata printr-o masca fantastica", a spus autorul. Cristina Bogdan: "Un fantasy care merge spre zona filozofica" Scriitoarea si conferentiara Cristina Bogdan a vorbit despre prima ei intalnire integrala cu trilogia si despre surpriza lecturii. Desi cunostea alte carti ale lui Marian Coman, lectura seriei "Haiganu" i-a aratat un autor care duce fantasy-ul intr-o zona mai grava, mai meditativa. "E un fantasy care merge spre zona filozofica, meditativa, pune niste intrebari", a spus Cristina Bogdan. Ea a subliniat ca ultimul volum pastreaza universul si personajele construite in primele doua carti, dar nu inchide povestea intr-un mod definitiv. Finalul lasa cititorul cu intrebari, iar aceasta deschidere este, in opinia sa, un semn al literaturii puternice. "As spune ca Marian a incheiat si n-a incheiat povestea, pentru ca, de fapt, ne lasa cu foarte multe intrebari", a spus Cristina Bogdan. O lume a ambiguitatii Cristina Bogdan a insistat asupra felului in care Marian Coman construieste tensiunea si ambiguitatea. Aceasta ambiguitate se vede si in constructia personajelor. In "Haiganu", ele nu pot fi impartite simplu intre bine si rau. Pornind de la structuri ale basmului traditional, seria ajunge intr-o zona mult mai nuantata, in care fiecare personaj isi pastreaza umbrele, fisurile si contradictiile. "La Marian, aproape niciodata personajele nu sunt complet rele sau complet bune", a spus Cristina Bogdan. In felul acesta, lupta clasica dintre bine si rau, atat de clara in basmul traditional, este rescrisa intr-o cheie contemporana, mai intunecata si mai instabila. Un alchimist al basmelor, cronicilor si mitologiilor locale Cristina Bogdan a descris literatura lui Marian Coman ca pe o forma de alchimie. In opinia sa, autorul aduna elemente din zone diferite - mitologie antica, folclor romanesc si est-european, cronici, basme, rituri, fantasy modern - si le topeste intr-un limbaj propriu. "Marian face un fel de munca de alchimist", a spus ea. "Aduna foarte multe lucruri, foarte multe tipuri de elemente din zone diferite, inclusiv din fantasy, si le topeste pe toate pentru a scoate un nou tip de limbaj." In seria "Haiganu", Cristina Bogdan a identificat trimiteri la imaginarul dacic, la personaje fantastice din folclor, la rituri ale spatiului romanesc si sud-est european, la structuri de cronica si la cadente care amintesc uneori de rugaciune sau psalm. Ea a comparat universul construit de Marian Coman cu o "camera a minunilor", in care elemente vechi, reinventate si fictionalizate sunt puse laolalta pentru a crea o lume noua. Ce este seria "Haiganu" si unde poate fi comandata "Haiganu" este trilogia dark fantasy a lui Marian Coman, publicata la imprintul n'autor al Editurii Nemira. Seria cuprinde volumele "Fluviul Soaptelor", "Furia Oarba" si "Tristetea Zeilor", acesta din urma fiind cartea care incheie trilogia. Universul seriei porneste de la o fundatie desprinsa din basmul romanesc si din lumea lui Creanga, dar se dezvolta intr-o directie intunecata, cu zei decazuti, razboaie, superstitii, cronici inventate, mituri locale si personaje aflate intre lumi. Basmul nu este reluat nostalgic, ci mutat intr-un imaginar contemporan, in care binele si raul se amesteca, iar violenta fictiunii ajunge sa semene cu violenta prezentului. Romanul "Tristetea Zeilor", al treilea volum al seriei, poate fi comandat de pe site-ul Editurii Nemira. Tot acolo este disponibil si pachetul cu toate cele trei volume ale seriei "Haiganu".