Opinii

Indicii pietei monetare au in comun faptul ca reflecta in esenta conditiile de finantare de pe piata interbancara. Dincolo de aceasta caracteristica generala, diferentele sunt, de asemenea, semnificative. In consecinta, generalizarea simpla utilizata recent in spatiul public, prin interpretari potrivit carora situatiile care au condus la sanctionare unor practici legate de Euribor si Libor ar putea fi extrapolate si in cazul ROBOR, nu sunt sustinute de o analiza comparativa a caracteristicilor acestor indici. Cei trei indici difera prin metodologia de formare, prin cadrul institutional in care sunt administrati si prin functia pe care o indeplinesc. In cazul LIBOR, autoritatile din SUA, Marea Britanie si UE au amendat mai multe institutii bancare cu peste 2 miliarde de dolari in echivalent pentru influentarea artificiala a ratelor intre 2005-2010. In cazul EURIBOR, Comisia Europeana a sanctionat in 2013 mai multe banci pentru intelegeri anticoncurentiale privind manipularea indicelui. Aceste cazuri au determinat reforme majore ale cadrului de administrare a indicilor de referinta ai pietei interbancare.

ROBOR se distinge de LIBOR si EURIBOR atat prin modul de administrare, cat si prin rolul sau in cadrul politicii monetare. Indicele este administrat de banca centrala, este determinat potrivit unei metodologii specifice si reprezinta principalul mijloc de transmisie al politicii monetare. Ceilalti nu sunt administrati de bancile centrale, au structuri mai putin imperative, in raport cu metodologia de cotare si, in consecinta, rigori diferite in ceea ce inseamna mecanismele de siguranta. In aceste conditii, diferentele de metodologie, de guvernanta si de functie economica fac ca eventualele comparatii sa nu poata fi sustinute atunci cand se evoca amendarea bancilor. Se impun o analiza distincta a fiecarui indice pentru ca orice extrapolare a concluziilor de la un caz la altul nu se poate sustine.

Pentru o mai buna intelegere a diferentelor trebuie explicat mecanismul de formare in cele trei cazuri.

Determinarea ROBOR/ROBID

Procesul de determinare a indicilor ROBID si ROBOR se desfasoara intr-o succesiune de etape reglementate, menite sa asigure o reflectare fidela a conditiilor de piata si limitarea riscului de distorsiuni. Astfel, o prima etapa o constituie intervalul de pre-fixing (10:30-11:00), in care participantii isi actualizeaza cotatiile in functie de informatiile disponibile si de anticipatiile privind evolutiile pietei, contribuind la formarea graduala a unui nivel de echilibru. Ulterior, fixing-ul este realizat la ora 11:00, cand sunt luate in considerare cotatiile ferme (ultimele) transmise de participanti, ceea ce implica asumarea unei obligatii de tranzactionare in intervalul 11:00 - 11:15 si, implicit, descurajeaza comportamentele oportuniste. La ora 11:00 ratele ROBID si ROBOR sunt publicate pe site-ul bancii centrale. De mentionat faptul ca participantii au obligatia de a cota atat pentru ROBID, cat si pentru ROBOR, cu respectarea regulilor privind ecartul maxim dintre acestea, consolidand, astfel, functionarea ordonata a pietei interbancare.

Utilizarea cotatiilor ferme este justificata de specificul pietei locale, caracterizate printr-un volum redus de tranzactii pe anumite scadente, motiv pentru care inlocuirea tranzactiilor cu cotatii ferme constituie o solutie adecvata, in conformitate cu anterior mentionatele principii IOSCO.

Participantii, reprezentand 25% din numarul de institutii din sistemul bancar [1] romanesc, isi stabilesc cotatiile in raport de conditiile generale ale pietei, utilizand informatiile disponibile privind nivelul dobanzilor. In absenta acestor repere, cotatiile ar fi arbitrare si lipsite de ancorare in realitatea economica. Astfel, cotatiile reflecta costul de finantare al fiecarei institutii de credit, determinat de pozitia sa de lichiditate, contribuind la formarea unui indice care agrega conditii reale de piata si confera robustete mecanismului de fixing.

Transparenta procesului este consolidata de faptul ca informatiile privind cotatiile sunt accesibile in timp real tuturor institutiilor de credit, nu doar participantilor la fixing, precum si altor entitati care dispun de acces la platformele specializate, precum Reuters/Refinitiv/LSEG (London Stock Exchange Group). In plus, infrastructura tehnica sustine acest cadru transparent, paginile dedicate fiind populate exclusiv dupa finalizarea fixing-ului, cotatiile ferme nefiind accesibile anterior orei 11:00. Anterior acestei ore, atat contributorii, cat si toti cei care au acces la platforma LSEG, pot vedea cotatiile

In etapa de calcul, metodologia aplicata presupune eliminarea automata a valorilor extreme pentru fiecare scadenta, reducand influenta cotatiilor atipice asupra rezultatului final. Procesul de determinare a indicilor se desfasoara intr-un cadru reglementat, caracterizat prin participarea mai multor institutii de credit concurente la un mecanism comun de agregare a cotatiilor, in conditii de transparenta si sub supravegherea BNR.

In acest context, analiza comportamentului participantilor trebuie sa fie fundamentata pe o intelegere riguroasa a mecanismului de determinare a indicilor. Astfel, consultarea cotatiilor celorlalte institutii de credit reprezinta un comportament uzual si inerent procesului de formare a preturilor pe piata interbancara. In absenta acestei premise, exista riscul calificarii eronate a unor comportamente specifice functionarii pietei monetare drept indicii ale unei coordonari anticoncurentiale, in conditiile in care transparenta si accesul la informatii comune pot reflecta, in mod legitim, reactii independente la aceleasi conditii de piata.

EURIBOR

Prin comparatie cu ROBOR, EURIBOR utilizeaza o metodologie hibrida de determinare, in cadrul careia prioritate este acordata tranzactiilor efective, acestea fiind completate, in masura in care nu sunt suficiente, de estimari bazate pe modele. Acest design este posibil datorita adancimii si lichiditatii superioare ale pietei monetare din zona euro, caracterizate printr-un volum semnificativ mai mare de tranzactii, care provin de la participanti din 11 state membre ale zonei euro, reprezentand 0.5% din numarul total de banci din zona euro. Totusi, chiar si in cazul unei piete dezvoltate nu exista constant suficiente tranzactii pentru toate scadentele [2] . Spre exemplu, metodologia EURIBOR a fost adaptata prin introducerea unui sistem de tip cascada, care presupune, in primul rand, utilizarea tranzactiilor reale eligibile, completata, in lipsa acestora, de date derivate si ajustate. Aceasta structura evidentiaza faptul ca, inclusiv in piete caracterizate printr-un grad ridicat de lichiditate, recurgerea la estimari reprezinta o componenta inevitabila a procesului de determinare a indicilor de referinta. Prin urmare, diferentele metodologice dintre EURIBOR si ROBOR trebuie analizate in raport cu specificul fiecarei piete. In timp ce EURIBOR beneficiaza de un volum ridicat de tranzactii care permite o ancorare mai consistenta in date empirice, utilizarea cotatiilor, dar a cotatiilor ferme, in cazul ROBOR, reflecta particularitatile pietei monetare locale si nu constituie, in sine, o deficienta metodologica.

LIBOR

In ceea ce priveste LIBOR, acesta a fost un indice construit exclusiv pe baza cotatiilor informative a ratelor de plasare (offered rates), fara a implica obligatia de tranzactionare la nivelurile respective. Rata era calculata pe baza raspunsului bancilor din panel la intrebarea ipotetica: "La ce rata ati putea imprumuta fonduri, daca ati solicita si apoi accepta oferte interbancare, in volum de piata rezonabil, inainte de ora 11:00, pe diverse scadente?" Cele mai ridicate patru si cele mai scazute patru cotatii (din 16) erau eliminate, iar din restul se calcula media.

LIBOR a fost conceput sa reflecte costurile imprumuturilor interbancare pe termen determinat, datele transmise pentru calcularea LIBOR bazandu-se pe simple estimari, si nu pe cotatii ferme sau pe tranzactii. In urma declansarii unor investigatii, autoritatile de reglementare din Marea Britanie au constatat deficiente in ceea ce priveste mecanismele de guvernanta aferente procesului de colectare a datelor, precum si in cadrul bancilor participante.

Ulterior, acestea au concluzionat ca piata care sta la baza LIBOR (imprumuturile interbancare negarantate) devenise prea "subtire" pentru ca indicele sa ramana sustenabil, anuntand oficial calendarul de incetare, si anume jumatatea anului 2023.

In concluzie, compararea ROBOR cu EURIBOR este limitata de diferentele structurale dintre piete, intrucat acesta din urma beneficiaza de o lichiditate semnificativ mai ridicata si de un volum superior de tranzactii, ceea ce permite o ancorare mai accentuata in date tranzactionale. Prin urmare, utilizarea cotatiilor ferme in cazul ROBOR nu reprezinta o deficienta, dimpotriva este rezultatul unor optiuni metodologice adaptate rolului economic specific si caracteristicilor pietei in care fiecare indice opereaza. Inlocuirea sa cu un indice construit pe o logica diferita ar conduce la pierderea functionalitatii sale economice si la o reprezentare inadecvata a conditiilor reale de finantare.

[1] In Romania, procentul de contributori din total banci este de peste 25%, in timp ce in cazul EURIBOR panelul contributorilor este sub 0.5% din total.

[2] De exemplu, ponderea tranzactiilor in total in luna aprilie 2026 pentru scadentele de 3 si 6 luni a fost de aprox. 17% si respectiv 14%