Opinii

In contextul actual al globalizarii si al integrarii economice, companiile multinationale sunt din ce in ce mai des sub lupa autoritatilor fiscale in ceea ce priveste tranzactiile intra-grup.

Conform raportului de activitate publicat de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) [1] pentru semestrul I al anului 2025, activitatea de control fiscal a inregistrat o intensificare semnificativa, reflectata atat in volumul actiunilor derulate, cat si in impactul fiscal asociat acestora. In prima jumatate a anului 2025, ANAF a stabilit obligatii fiscale suplimentare de aproximativ 1,3 miliarde lei in urma a peste 11.000 de inspectii fiscale, a emis 6.660 de notificari de conformare, aferente unor riscuri fiscale estimate la 840 de milioane lei, si a efectuat peste 18.000 de verificari documentare, stabilind sume suplimentare de 319 milioane lei pentru persoanele juridice1.

Mai mult, la finalul anului 2025, ANAF a anuntat o noua serie de controale vizand aproximativ 500 de contribuabili, confirmand ca aceasta intensificare nu este conjuncturala, ci structurala [2] . In contextul in care Romania se afla sub Procedura de Deficit Excesiv a UE, cu unul dintre cele mai ridicate deficite bugetare din Uniune, este rational sa anticipam ca presiunea fiscala nu va scadea in 2026-2027, ci dimpotriva, putem vedea o escaladare.

Potrivit unui alt raport [3] care analizeaza principalele deficiente identificate in urma actiunilor de control si abordeaza intrebarile fiscale frecvent ridicate de contribuabili, elaborat in 2025 de catre ANAF, subiectele cheie in inspectiile fiscale axate pe impozitul pe profit raman in zona preturilor de transfer. Inclusiv, acestea abordeaza frecvent si aspectul legat de lipsa documentatiei justificative necesare pentru a sustine deductibilitatea serviciilor intra-grup. In acest context, contribuabilii ar trebui sa manifeste prudenta si sa se concentreze pe o gestionare si documentare riguroasa a serviciilor intra-grup pentru a contracara potentialele efecte ale controalelor.

Intrebarea esentiala: serviciul chiar a existat?

In privinta serviciilor intra-grup, liniile directoare OCDE pun, in esenta, doua intrebari:

serviciul chiar a fost furnizat? si pretul platit reflecta valoarea de piata?

In trecut, un contract, o factura si o documentatie de preturi de transfer standard puteau constitui o aparare rezonabila pentru contribuabili in vederea justificarii prestarii serviciilor si a pretului aferent aplicat. Astazi, insa, regulile jocului s-au modificat, dovada fiind si diversele informari emise de catre ANAF privind cazurile semnificative constatate de inspectii fiscale. In mod special, in informarea din iunie 2025 [4] , ANAF identifica drept un element major, care a avut impact asupra calculului profitului impozabil, faptul ca societatea nu a prezentat documente justificative suficiente care sa ateste ca serviciile facturate de societatile afiliate au fost efectiv prestate si ca au fost in interesul activitatii economice a acesteia. Aceasta abordare este reconfirmata si de Informarea privind cazurile semnificative constatate de inspectia fiscala in luna ianuarie 2026 [5] .

Astfel ca accentul este pus pe o intrebare simpla, dar esentiala: "Au fost, intr-adevar, prestate serviciile intra-grup?" In acest context, entitatea beneficiara din Romania trebuie sa prezinte dovezi "palpabile" care atesta primirea concreta a acestor servicii. Documentatia ar trebui sa includa, printre altele, rapoarte de activitate, corespondenta relevanta, documente interne, foi de pontaj si livrabile concrete, cum ar fi prezentari, studii, analize si planuri de actiune, toate adaptate specificului fiecarui serviciu.

Ulterior acestui pas, este esential ca entitatea locala care achizitioneaza serviciul, sa demonstreze beneficiul concret al acestuia. Orice tranzactie trebuie sa reflecte o realitate economica, iar entitatea trebuie sa fie capabila sa evidentieze avantajul real obtinut.

Aceasta demonstratie este interconectata cu necesitatea de a asigura ca serviciile nu se suprapun cu activitatile deja desfasurate local, evitand duplicarea acestora. In plus, serviciile primite trebuie sa fie in concordanta cu profilul functional specific al entitatii romanesti.

Capcanele frecvente: duplicarea si nepotrivirea functionala

Pentru a ilustra posibilitatea duplicarii functiilor, putem lua in considerare urmatoarele exemple:

achizitia serviciilor de suport comercial de la compania-mama in conditiile in care subsidiara locala are deja un departament de vanzari si marketing care ia decizii locale, fara a primi indrumare de la grup; achizitia serviciilor de suport financiar sau juridic de la grup, in timp ce subsidiara locala contacteaza consultanti externi care le furnizeaza aceleasi servicii; achizitia serviciilor de IT de la o entitate intra-grup, in conditiile in care entitatea locala are un departament intern dedicat furnizarii unor servicii IT similare.

Situatiile in care serviciile achizitionate nu se aliniaza cu profilul functional al beneficiarului pot include urmatoarele exemple:

achizitionarea unor servicii de marketing de catre un producator in sistem de lohn; achizitionarea de servicii de cercetare si dezvoltare de catre un producator cu functii si riscuri limitate; plata unor redevente de catre compania din Romania catre entitatea mama pentru utilizarea unei marci, in conditiile in care entitatea din Romania produce bunuri doar pe baza de contract in beneficiul entitatilor intra-grup.

In contextul unui control fiscal, autoritatile pot decide sa refuze deductibilitatea cheltuielilor pentru serviciile mentionate anterior, dar si pentru alte servicii similare, si, de asemenea, sa reclasifice profilul functional al entitatii. Printr-o asemenea reclasificare de la un profil cu functii si riscuri limitate la unul cu functii si riscuri depline, ANAF poate anticipa un nivel mai ridicat de profitabilitate pentru activitatile principale ale entitatii locale.

Asadar, documentatia de preturi de transfer nu mai trebuie sa fie vazuta ca la un simplu exercitiu de conformitate, ci ca documentatie aditionala justificativa. Dosarul trebuie sa sustina o poveste coerenta si legatura intre tranzactiile intra-grup desfasurate si profilul functional si de risc al companiei, nu doar sa bifeze o lista de informatii necesare a fi prezentate.

Baza de cost: detaliul care face diferenta

Un alt element critic examinat de inspectorii fiscali in eventualitatea unui control fiscal, dupa constatarea prestarii efective si a beneficiului oferit de aceste servicii, este metoda de calcul a bazei de cost pentru serviciile achizitionate si faptul daca asupra acestei baze de cost a fost aplicata o marja de profitabilitate.

Precizia si corectitudinea in determinarea bazei de cost pentru serviciile intra-grup sunt esentiale. Un obstacol semnificativ in acest context il reprezinta structura costurilor alocate si necesitatea documentarii riguroase a alocarilor directe a cheltuielilor (acolo unde este cazul) si aplicarea cheilor de alocare pentru cheltuielile care nu pot fi alocate direct, aferente serviciului respectiv.

De asemenea, provocator este si tratamentul costurilor asociate actionarilor, care pot fi confundate cu acele costuri operationale. Costurile actionarilor includ cheltuieli care nu genereaza un beneficiu imediat pentru subsidiarele grupului, fiind mai degraba legate de structurile de capital sau de strategiile generale ale grupului. Este imperativ sa se diferentieze si sa se separe aceste costuri de cele operationale pentru a evita ajustarile nefavorabile in cadrul inspectiilor fiscale.

Ce trebuie facut: o abordare proactiva, nu reactiva

In contextul fiscal actual, este imperativ ca entitatile care desfasoara tranzactii intra-grup sa adopte o abordare proactiva, iar focusul sa nu mai fie doar asupra nivelului remuneratiei.

O analiza functionala detaliata, sustinuta de documente justificative, insotita si de o analiza distincta a prestarii efective si a beneficiilor cuantificabile ale serviciilor achizitionate de la partile afiliate, precum si asigurarea evidentelor de calcul aferente unei baze de cost corecte, cu chei de alocare aferente, este esentiala pentru a demonstra conformitatea cu principiul valorii de piata si pentru a reduce riscul neacceptarii deductibilitatii unor astfel de servicii in scopul determinarii obligatiilor privind impozitul pe profit. In plus, monitorizarea continua a reglementarilor si a practicilor ANAF este cruciala pentru a asigura conformitatea si a minimiza expunerea la riscurile fiscale.

Totodata, pentru tranzactiile intra-grup de valori semnificative sau cu un grad ridicat de complexitate, o astfel de abordare proactiva se poate concretiza prin utilizarea mecanismelor de certitudine fiscala, precum acordurile de pret in avans (APA).

APA reprezinta un instrument care permite stabilirea, in avans, a metodologiei de preturi de transfer acceptate de autoritatea fiscala pentru anumite tranzactii controlate, oferind astfel vizibilitate si predictibilitate pe termen mediu si lung. In special in cazul structurilor complexe sau al fluxurilor recurente de servicii, un APA poate reduce semnificativ riscul disputelor fiscale ulterioare, poate limita expunerea la ajustari si penalitati si poate contribui la o gestionare mai eficienta a riscului fiscal intr-un mediu de control tot mai intens.

[1] https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/18.08.2025%20-%20Raport%20de%20activitateANAF_2025S1_V7.pdf

[2] https://static.anaf.ro/static/3/Anaf/20251113140720_com_1191%2013nov2025.pdf

[3] https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/Material_deficiente_sem_II_2024.pdf

[4] https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/inspectie_fiscala/Informare%20principalele%20constatari%20If%20luna%20iunie%202025.pdf

[5] https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/inspectie_fiscala/Informare%20%20principalele%20constatari%20If%20luna%20ianuarie%202026.pdf