Opinii

Inlaturarea guvernului in urma motiunii de cenzura nu este doar o secventa democratica petrecut in viata politica din Romania, ci este si un semnal care a transmis neliniste catre pietele financiare din intreaga lume. Reactiile pietelor financiare nu s-au lasat asteptate, randamentul acestora a crescut cu 1% ajungand la 7,40%, de la 6,40 cat era la sfarsitul lunii februarie, "luna stabila" din punct de vedere politic, cand inca nu se planuia aceasta criza. 1% pare un procent mic, dar acesta genereaza plati suplimentare de aproximativ 10 miliarde de lei in contul datoriei Romaniei. Aceasta motiune a fost "bomboana pe coliva" sau "un splendid dezastru" cum se spunea in filmul "Zorba Grecul" care a perturbat grav fragilele echilibre macroeconomice pe care le gestiona, cu greu, guvernul demis.

Chiar daca nu ne convine Romania se apropie de o zona critica a datoriilor, pe care Ray Dalio o descrie cu profesionalism in cartea sa "Cum dau tarile faliment- marele ciclu". Autorul cartii, unul dintre cei mai respectati investitori globali, ne precizeaza faptul ca gradul de indatorare difera semnificativ de la o tara la alta in functie de structura economiilor, de disciplina fiscala si, nu in ultimul rand, de capacitatea de a returna la timp banii imprumutati.

"De cate ori a intrat Romania in incapacitate de plata?" sau "De cate ori a dat Romania faliment?" apar aceste intrebari in lucrarea "Un veac de sinceritate" coordonata de profesorul Liviu Voinea. Tot aici se explica ce inseamna incapacitate de plata: "..incapacitatea de plata este asemanatoare unui faliment, desi evident ca o tara nu poate sa dea faliment si sa se lichideze, asa cum se intampla societatilor comerciale. Declararea incapacitatii de plata echivaleaza de fapt cu sistarea platii serviciului datoriei".

Deocamdata Romania nu se confrunta cu amenintarea unei incapacitati de plata, dar privind in istorie trebuie sa ne ducem aminte ca am avut doua astfel de evenimente majore. Romania a intrat in incapacitate de plata la o datorie publica de 73% din PIB in anul 1933 si de sub 10% din PIB in 1981. In acele momente critice statul roman a fost in imposibilitate de a-si mai putea plati datoriile pe plan extern.

Ray Dalio formuleaza doua intrebari care ar trebui sa dea de gandit si politicienilor nostri: 1.Exista limite pentru datorie si pentru cresterea datoriei publice? 2. Ce se va intampla cu dobanzile si efectele lor daca datoria publica nu poate fi incetinita? Romania nu mai poate amana raspunsurile la aceste intrebari. El ne atentioneaza spunandu-ne ca "un semn sigur al apropierii unei crize a datoriilor este suma mare si in crestere a imprumuturilor folosite pentru plata serviciului datoriei"(p.69). In anii dinaintea crizei guvernul are un stoc in crestere de datorii, ca urmare a cheltuielilor cronice deficitare.

Autorul precizeaza faptul ca in logica "marelui ciclu al datoriilor" se ajunge intr-un punct in care datoria acumulata devine povara, iar costurile de finantare incep sa creasca, sfidand toate prognozele existente. Este un moment de inflexiune in evolutia nivelului datoriei externe. Dalio ne descrie chiar o "spirala a mortii" , cand tarile se imprumuta mai mult pentru a-si plati datoriile, decat pentru dezvoltare. Cand o tara se inscrie pe aceasta spirala trebuie sa faca fata unui context total nefavorabil: dobanzile incep sa creasca, increderea investitorilor scade, spatiul de manevra al guvernelor scade, acestea devenind mai mult o "agentie de plati" pentru datoria externa. Din pacate Romania raspunde prezent la toate criteriile enuntate mai sus, iar caderea guvernului, care declarase "stop loss" si voia sa instaureze sobrietatea bugetara prin limitarea expansiunii praduirii banului public, aduce un stres suplimentar pentru finantatori. Cat de "bancabila" mai este Romania in ochii investitorilor in noul context marcat de criza politica?

Cand este vorba de gradul de indatorare al unei tari Dalio este transant: nu exista un prag universal valabil, acesta depinde de la tara la tara. Indemnul lui este la prudenta si la monitorizarea semnalelor de alarma: incapacitatea de a genera venituri pentru a face fata serviciului datoriei externe, nivelul in crestere al dobanzilor( tradeaza incredere scazuta din partea investitorilor), creditorii devin din ce in ce mai prudenti si mai selectivi, iar agentiile de rating devin mai exigente.

Romania se afla in momentul de fata intr-un punct sensibil al "marelui ciclu" al datoriilor. Actuala criza politica amplifica si mai mult vulnerabilitatile financiare ale tarii. Instabilitatea politica, clovneria si sincopatele reforme care au ramas la stadiul de "bebe", bugetul descentrat si tinut in viata cu respiratie artificiala , cresterea dobanzilor, necesarul de finantare externa de peste 50 miliarde euro in 2026, dobanzi de plata de 1 miliard de euro pe luna, contureaza o imagine deloc optimista, chiar ingrijoratoare. Sumele imprumutate au fost parcate mai mult in salarii, sporuri, sinecuri, investitii fara impact in economie( piste de biciclete in mediul rural, sali de sport in localitati depopulate etc), adica fara capacitatea de a crea valoare care sa contribuie la returnarea datoriei.

Iata doua reflectii ale lui Ray Dalio care ar trebui sa fie in atentia politicienilor in momentul cand se incumeta sa mai faca imprumuturi, doar pentru scopuri populiste: "Cheltuielile cu serviciul datoriei care se acumuleaza sunt asemanatoare cu placa ce se formeaza pe artere, in sensul ca impiedica fluxul dorit de nutrienti catre economie"..."Efectul principal al nivelului ridicat al datoriei este ca face debitorul vulnerabil la imposibilitatea de a o refinanta".

Plecand de la ideile lui Dalio se poate concepe urmatoare intrebare pentru Romania: cat de departe suntem de momentul cand datoria externa poate deveni o povara foarte greu de gestionat?