Opinii

Propunerea prezentata de FIFA in urma cu cateva zile privind reorganizarea modului in care isi administreaza activele comerciale a generat numeroase reactii si dezbateri. Dincolo de interpretarile aparute in spatiul public, subiectul merita analizat la rece, din perspectiva de business, ca un posibil model de structurare si finantare a activelor dezvoltate de o organizatie non-profit.

Discutia nu este despre a da un verdict privind oportunitatea propunerii FIFA, ci despre a intelege mecanismul economic din spatele ei. Modelul analizat nu reprezinta o abordare complet noua, ci unul care exista deja, sub diferite forme, in alte sectoare economice si care presupune separarea activitatilor comerciale de activitatea principala a unei organizatii non-profit.

In ultimii 25 de ani am lucrat cu asociatiile europene de la Bruxelles, analizand modele de management, impact organizational si mecanisme de finantare sustenabila. Din aceasta experienta, una dintre tendintele tot mai vizibile este transformarea unor activitati dezvoltate initial pentru sustinerea misiunii organizatiei in adevarate active economice, cu potential comercial propriu.

Bruxelles-ul gazduieste aproximativ 3.000 de asociatii europene, care reprezinta aproape toate sectoarele economice importante: industrie, energie, agricultura, farmaceutica, tehnologie, transporturi sau servicii. Rolul lor principal este de a reprezenta interesele membrilor in dialogul cu institutiile europene, de a urmari evolutiile legislative si de a facilita coordonarea pozitiilor comune ale industriei.

Modelul traditional de finantare al acestor organizatii se bazeaza in principal pe cotizatiile membrilor - federatii nationale, companii sau alte organizatii profesionale. Acest mecanism a functionat timp de decenii, insa presiunea asupra bugetelor si complexitatea tot mai mare a activitatilor au determinat multe asociatii sa caute surse suplimentare de venit.

Astfel au aparut noi directii de dezvoltare: conferinte internationale, expozitii, programe de certificare, baze de date specializate, platforme digitale, servicii de analiza sau programe de formare profesionala. In multe cazuri, aceste activitati au depasit rolul de instrumente de comunicare si au devenit produse economice cu propriul model de business.

Recent, am fost implicat intr-un proiect care a analizat zece asociatii europene ce detineau astfel de active si a evaluat diferite variante prin care acestea puteau fi dezvoltate, finantate si administrate pe termen lung.

Un exemplu relevant vine din sectorul european al producatorilor de masini-unelte. O organizatie reprezentativa pentru acest sector desfasura, pe langa activitatea de reprezentare industriala, si evenimente internationale dedicate industriei. Aceste manifestari generau venituri prin taxe de participare, inchirierea spatiilor expozitionale, sponsorizari si servicii asociate.

Din punct de vedere economic, un astfel de eveniment poate fi privit ca un produs distinct, cu o structura proprie de venituri, costuri si oportunitati de dezvoltare.

Una dintre solutiile analizate in cadrul proiectului presupunea separarea activitatii comerciale intr-o companie dedicata. Asociatia non-profit ramanea actionarul principal si pastra controlul strategic, in timp ce compania nou creata putea atrage parteneri sau investitori care sa contribuie cu capital, expertiza si capacitate de extindere.

Avantajul unei astfel de structuri este separarea clara intre activitatea de reprezentare si activitatea economica. Organizatia non-profit isi pastreaza misiunea si guvernanta, iar activul comercial este administrat printr-o structura capabila sa functioneze cu instrumente specifice mediului de afaceri.

Aceasta este si logica de business care poate fi observata in propunerea discutata de FIFA.

FIFA este o organizatie non-profit, insa Cupa Mondiala reprezinta unul dintre cele mai valoroase active comerciale din sportul mondial. Drepturile de televiziune, sponsorizarile globale, licentele comerciale, vanzarea de bilete si numeroasele activitati conexe genereaza venituri de ordinul miliardelor de dolari.

Din informatiile prezentate public, mecanismul analizat de FIFA presupunea crearea unei structuri comerciale separate care sa administreze aceste active economice. Organizatia ar fi ramas actionarul majoritar, pastrand controlul asupra directiei strategice, in timp ce noua companie ar fi avut posibilitatea de a atrage capital si parteneriate pentru dezvoltarea activitatilor comerciale.

Din perspectiva economica, punctul central al unei astfel de structuri este ca investitia nu vizeaza organizatia non-profit in sine si nici activitatea sa de guvernanta, ci exploatarea comerciala a unor active create si dezvoltate de aceasta.

Acest tip de model este utilizat de mult timp in alte economii.

In Statele Unite, universitatile folosesc frecvent companii specializate pentru administrarea proprietatii intelectuale si comercializarea rezultatelor cercetarii. Organizatiile sportive separa drepturile comerciale de activitatea institutionala, iar institutiile culturale folosesc entitati comerciale pentru administrarea licentelor, magazinelor sau evenimentelor.

Elementul comun este acelasi: organizatia non-profit pastreaza proprietatea si controlul strategic asupra activelor sale, in timp ce activitatile comerciale sunt gestionate prin structuri specializate.

In Europa, astfel de modele sunt inca mai putin raspandite, dar interesul pentru ele este in crestere. Numeroase asociatii profesionale si organizatii sectoriale detin active care au o valoare economica semnificativa, insa nu intotdeauna dispun de structurile necesare pentru a le dezvolta la potential maxim.

Experienta proiectelor analizate la Bruxelles arata ca active precum expozitiile internationale, bazele de date, standardele tehnice, platformele digitale sau programele de formare pot functiona ca produse economice independente. Intrebarea principala nu este existenta acestor active, ci modul in care ele sunt organizate, finantate si guvernate.

Din aceasta perspectiva, cazul FIFA reprezinta un exemplu interesant al unei tendinte mai largi: organizatiile non-profit dezvolta tot mai multe active comerciale si cauta modele prin care acestea sa poata fi valorificate sustenabil, fara ca organizatia sa isi piarda identitatea sau controlul asupra misiunii sale.

Pentru ecosistemul asociatiilor europene de la Bruxelles, aceasta dezbatere nu este una complet noua. Ea reflecta o schimbare de paradigma in modul in care organizatiile non-profit privesc relatia dintre misiune, active economice si instrumente de finantare.

In viitor, diferenta dintre o organizatie care doar reprezinta interesele unui sector si una care isi construieste o platforma economica sustenabila ar putea fi determinata tocmai de capacitatea de a identifica, administra si dezvolta aceste active.

Dan Luca este expert in afaceri europene s i comunicare strategic a , desf as ur a ndu- s i activitatea la Bruxelles i nc a din 1997. Este autorul c a r t ii Mapping the Influencers in EU Policies, publicat a de Palgrave Macmillan i n 2020.