Opinii

In piata de capital suntem obisnuiti sa vorbim despre investitii prin prisma viitorului. Punem capital astazi intr-o companie pentru valoarea pe care credem ca o poate crea peste cinci, zece sau douazeci de ani. Exista insa un activ esential pentru economia Romaniei despre care vorbim prea rar in aceiasi termeni: capitalul uman.

Ce se intampla cand un copil ramane in afara scolii? Dincolo de drama individuala si de problema sociala, exista un cost economic. Pierdem competente. Pierdem viitori angajati si antreprenori. Pierdem productivitate si competitivitate. Pierdem contribuabili. Si, in timp, crestem presiunea asupra sistemelor publice. Cu alte cuvinte, abandonul educational de astazi va deveni deficitul de capital uman de maine.

Un copil din trei porneste cu un risc major

Iar cifrele ar trebui sa intereseze orice companie care isi face astazi un plan de business pe termen lung. In 2024, 32,4% dintre copiii din Romania se aflau in risc de saracie sau excluziune sociala, potrivit Eurostat. Media Uniunii Europene era de 24,2%. Aproape unul din trei copii din Romania porneste, asadar, cu un risc cu care economia se va intalni mai tarziu sub alte forme.

Mai mult, in septembrie 2026, Salvati Copiii atragea atentia ca aproximativ 425.000 de copii cu varste intre 7 si 17 ani sunt in afara sistemului de invatamant. Sunt cifre pe care ar trebui sa le citim nu doar din punct de vedere social, ci si economic.

Forta de munca de maine se formeaza astazi

Companiile vorbesc despre lipsa fortei de munca. Dar de unde va veni forta de munca peste zece ani? In aproape orice conversatie despre competitivitatea Romaniei apar aceleasi teme: lipsa oamenilor, deficitul de competente, productivitatea, emigratia si dificultatea companiilor de a gasi angajati pregatiti.

Dar forta de munca nu apare in momentul in care publicam un anunt de recrutare. Ea se formeaza cu zece sau douazeci de ani inainte, intr-o sala de clasa. De aceea, un copil care abandoneaza astazi scoala nu este doar o statistica a sistemului educational. Este un semnal timpuriu despre o problema pe care economia o va resimti peste ani.

Iar problema nu se termina cu accesul formal la scoala. PISA 2025 arata ca 48% dintre elevii romani se afla in zona analfabetismului functional la lectura, iar peste jumatate dintre elevii de 15 ani nu ating nivelul de baza la Matematica.

Putem construi fabrici, centre logistice, companii de tehnologie si servicii sofisticate. Putem atrage capital. Dar toate aceste investitii au nevoie, in cele din urma, de oameni care pot citi si intelege informatii complexe, le pot administra eficient, pot invata si se pot adapta. Capitalul financiar fara capital uman are o limita de randament.

Scoala este "gratuita". Costurile ei nu sunt

Saracia educationala nu inseamna doar lipsa unei scoli. Exista si o realitate mai putin vizibila. In teorie, educatia publica este gratuita. In practica, familiile din Romania ajung sa suporte costuri semnificative pentru educatia unui copil. Un studiu Salvati Copiii bazat pe date culese la finalul anului 2024 estimeaza costul mediu suportat de parinti la 9.818 lei pe an pentru un copil, incluzand meditatii, after-school si materiale didactice. Fata de 2021, suma a crescut cu aproximativ 3.100 de lei.

Pentru o familie vulnerabila, diferenta dintre un copil care ramane in scoala si unul care incepe sa lipseasca poate fi uneori mult mai concreta decat ne imaginam: rechizite, haine, o masa, transport, ajutor la teme sau existenta unui adult care sa il sprijine. De aceea, interventia eficienta nu inseamna doar sa ii spui unui copil ca scoala este importanta. Inseamna sa ii creezi conditiile in care poate efectiv sa ramana acolo.

Stim ce functioneaza. Trebuie doar sa investim la scara mai mare

In 2024, programele socio-educationale Salvati Copiii au inclus peste 16.000 de copii, dintre care 4.500 au beneficiat de programe de tip Scoala dupa Scoala si educatie remediala. Alte aproape 30.000 de cazuri au beneficiat de sprijin pentru acces la educatie prin informare, consiliere si imbunatatirea conditiilor de invatare. Asadar, nu discutam despre o problema fara solutii. Discutam despre o problema in care solutiile existente trebuie sa ajunga la mai multi copii.

In educatie, ca si in investitii, timpul este un activ

In investitii timpul este esential: valoarea se construieste pe termen lung, prin aplicarea consecventa a unor principii simple. Educatia functioneaza dupa o logica foarte asemanatoare. Oportunitatea pierduta de un copil la 8, 10 sau 12 ani devine mult mai dificil si mai costisitor de recuperat mai tarziu. In schimb, o interventie facuta la timp poate genera beneficii care se multiplica de-a lungul anilor.

Un copil care ramane in scoala poate dobandi competente, poate continua studiile, poate intra pe piata muncii, poate deveni independent economic, poate plati taxe si poate contribui la comunitatea sa.

Acesta este motivul pentru care credem ca trebuie sa schimbam inclusiv limbajul in care discutam despre educatie. Nu este doar o cheltuiala sociala. Este o investitie in infrastructura umana a economiei.

Un ETF simbolic in care "activele" sunt copiii

Pornind de aici, Investimental si Salvati Copiii au lansat campania "Investitie in educatie". Am ales sa traducem problema intr-un limbaj familiar comunitatii de business si pietei de capital si am creat un ETF simbolic: "Educatia Tinerilor in Formare". Nu este un instrument financiar si nu este tranzactionat la bursa. "Portofoliul" lui este format din povestile si potentialul unor copii care risca sa ramana in afara educatiei.

Metafora este intentionata. La bursa cautam companii cu potential. Analizam cum s-ar putea transforma o o afacere peste cinci sau zece ani si suntem dispusi sa investim astazi pentru valoarea pe care credem ca o va produce maine. De ce nu am aplica aceeasi gandire si capitalului uman?

In cadrul campaniei, 184.000 de lei pot sustine timp de un an un program Scoala dupa Scoala pentru 20 de copii, iar 383.000 de lei pot finanta un program socio-educational pentru 40 de copii. Pentru o companie, acestea sunt sume concrete. Dar efectul lor trebuie privit dincolo de urmatoarele 12 luni. Pentru ca investitia reala nu este intr-un an de after-school. Este in sansa ca acel copil sa ramana in educatie.

O intrebare pentru 200 de companii din Romania

Obiectivul nostru este sa aducem alaturi de campanie 200 de companii si sa sprijinim primii 2.000 de copii. Nu credem ca mediul privat poate sau trebuie sa inlocuiasca statul in responsabilitatea sa pentru educatie. Dar credem ca mediul de business are toate motivele sa considere educatia parte din propria infrastructura economica. Companiile investesc deja in fabrici, tehnologie, digitalizare, inteligenta artificiala, sedii si echipamente. Fac planuri de dezvoltare pentru 2030 si 2035.

Ar trebui sa ne intrebam cu aceeasi seriozitate: cine va lucra in aceste companii peste 10-15 ani? Copiii care astazi au 8, 10 sau 12 ani. Iar daca o parte dintre ei dispar astazi din educatie, economia nu ii va putea recupera maine printr-o campanie de recrutare. In investitii vorbim permanent despre costul de oportunitate: ce pierzi atunci cand alegi sa nu investesti. Poate ca a venit momentul sa punem aceeasi intrebare si in educatie.