Business international

Incepand din 2019, salariile reale din Franta sunt in scadere - un fenomen rar -, insa, pentru o lunga perioada, acest lucru a fost compensat de transferurile sociale si de veniturile din active. In 2025 si 2026 echilibrul a fost rupt.

Drept urmare, puterea de cumparare scade de doi ani. Tara s-a mai confruntat cu astfel de situatii de doar doua ori dupa 1960. Franta trece printr-o criza istorica a puterii de cumparare, iar pentru gospodarii socul este brutal, dupa cum scrie Le Monde.

Potrivit calculelor Institutului Francez pentru Economie, scaderea puterii de cumparare incepand din 2024 echivaleaza cu o pierdere de 1.200 de euro (in termeni reali, ajustati in functie de inflatie) pentru o familie formata din doi adulti si doi copii. Pentru un adult, pierderea este de 600 de euro.

Din 2019, preturile au crescut cu 21,3%, in timp ce salariile s-au majorat cu doar 18,7%. De atunci, au fost atatea crize carora economia franceza, a doua ca marime din UE, le-a rezistat exemplar in comparatie cu vecinii. Dar acum Franta nu mai are noroc. Imaginea macroeconomica este intunecata. In decurs de doar cateva luni, prognoza de crestere economica a fost revizuita in scadere de trei ori, ajungand, in cele din urma, sa fie redusa la jumatate. Ultima data, pe 11 septembrie, guvernul a coborat estimarea pentru anul acesta la 0,5%, fata de 1% cat era proiectia de la inceputul anului. Cu o zi inainte, institutul national de statistica INSEE publicase o analiza si mai pesimista, prognozand o crestere a PIB-ului de doar 0,4% - un nivel mult sub cel al celorlalte economii majore din zona euro. Astfel, Franta nu doar ca incetineste, dar risca sa ramana in urma.

Cel mai ingrijorator aspect este ca acest declin nu poate fi pus in intregime pe seama circumstantelor externe. Razboiul din Orientul Mijlociu, preturile ridicate ale energiei, incertitudinea geopolitica si ratele mari ale dobanzilor - toate marile economii europene se confrunta cu aceste provocari.

Cu exceptia Spaniei, niciuna nu inregistreaza o evolutie de invidiat, insa toate reusesc sa faca fata situatiei, fie si intr-o masura modesta. Franta, in schimb, stagneaza. Tara sufera, de asemenea, de slabiciuni specifice, pe care climatul economic tot mai nefavorabil nu face decat sa le agraveze.

Din cauza reducerii puterii de cumparare, consumul stagneaza, iar investitiile companiilor au inceput, din nou, sa se diminueze. Cel mai ingrijorator simptom este scaderea investitiilor. A investi nu inseamna doar a cheltui mai mult; inseamna a pregati capacitatea productiva de maine. In timp ce Franta trebuie sa finanteze reconstructia industriei sale si sa se adapteze la schimbarile climatice, ea intampina dificultati in a investi la nivelul impus de aceste provocari - fie ca este vorba de fabrici, infrastructura, energie, tehnologie digitala, fie de aparare. O economie poate rezista unui an cu un consum lent, dar nu se poate pregati sustenabil pentru viitor investind mai putin.

Franta a intrat intr-o capcana. Trebuie sa investeasca mai mult pentru a relansa cresterea, reducand, in acelasi timp, un deficit public ce ii limiteaza spatiul de manevra. Cele doua imperative se anuleaza reciproc. Urmeaza dezbateri bugetare, negocieri pentru salarii si alegeri pentru presedinte. Societatea fierbe si este polarizata. Cum rar se intampla, grupuri cu viziuni si cereri din cele mai diferite s-au unit pentru a protesta violent contra dusmanului comun, statul si sistemul. Dupa proteste, unitatea nu va mai tine. Cineva va profita de frustrare.

De la inceputul erei Macron, in 2017, preturile au crescut cu putin peste 23%, in trei valuri. Primul, in 2018, a fost cauzat de scumpirea carburantilor si, intr-o masura mai mica, de cea alimentelor si tutunului, si a hranit miscarea "vestelor galbene". In acelasi timp, cresterea salariului median a fost de putin sub 23%.

In 2025, puterea de cumparare pe "unitate de consum" - un concept similar cu cel de gospodarie, dar ponderat in functie de dimensiunea familiei - a scazut cu 0,7%. Pentru acest an se preconizeaza o noua scadere, de inca 0,7%. Inflatia s-a situat la 3% in septembrie. In 12 luni, energia s-a scumpit cu 21%.

Sunt doi ani consecutivi de contractie a puterii de cumparare. Este o situatie exceptionala si asa arata terenul pentru cursa pentru presedinte. Primul tur al alegerilor este programat pentru 18 aprilie.

Potrivit Observatorului Consumatorilor realizat de Que Choisir (o asociatie a consumatorilor), 77% dintre francezi au constatat scaderea puterii lor de cumparare in ultimele luni. Aproape o treime (31%) considera ca se confrunta cu diminuarea severa a puterii de cumparare.

Salariile in general, ajustate in functie de inflatie, au crescut cu 1,5% pe an in anii '80, cu 2,2% in anii '90, cu 1,6% in anii 2000 si cu 1,2% in anii 2010. In sectorul privat, cresterea salariilor in termeni de putere de cumparare a fost neglijabila, dar a existat. Ce se intampla acum nu este normal. O economie care inregistreaza castiguri de productivitate ar trebui sa cunoasca o crestere corespunzatoare a salariilor, spun analistii. Pentru gospodarii, schimbare este brusca si dureroasa. Generatie dupa generatie, devenise o norma ca salariile reale sa urce. Somajul, care a atins un nivel minim de 7,2% la inceputul anului 2023, este din nou in crestere. In prezent, acesta trece de 8%. Prin urmare, in acest an, impactul asupra puterii de cumparare va fi dublu: scaderea salariilor, insotita de reducerea numarului de persoane angajate.

-Somajul este in crestere. Atunci cand somajul creste, capacitatea de a negocia majorari salariale devine practic inexistenta. Prin urmare, salariile cresc mai lent decat inflatia, iar puterea de cumparare se erodeaza. In plus, inflatia din sectorul energetic reprezinta un alt factor care contribuie la aceasta situatie. In mod firesc, puterea de cumparare are de suferiti, a explicat Nicolas Doze, editorialist pe teme economice la TF1.